Abordari sistemice

In momentul in care simte o agresiune externa, stupul devine agitat, albinele incep sa roiasca nervos si se pregatesc de atac. Acelasi lucru se intampla daca simt un miros strain, daca apicultorul este transpirat, de exemplu. Daca omul vrea sa lucreze in stup, aduce un mic aparat cu fum care le indeparteaza de pe o suprafata - mica-  dar asta permite interventia straina pentru cateva momente.

Albinele sunt fericite cand sunt intr-o zona cu flori si slabite daca e zona neprielnica

Distanta, "altitudinea" pe care o avem fata de intreaga lor problematica "sociala" ne permit sa vedem stupul ca pe un organism unitar si sa ii surprinzi usor "miscarile" insesizabile de la nivelul albinei.

Un stup sanatos are pana la 70-80 de mii de albine.

Eram, prin 1997, la un training pentru lucratori de tineret in Croatia in Grojnian, un orasel cetate vechi asezat pe un varf de colina in peninsula Istria, aproape de Italia. Dialectul vorbit de oamenii din zona are inflexiuni apropiate de romana si noi stim ca, de fapt, este unul din dialectele limbioi romane, istro-romana.

Jucam un joc de strategie cu tari, populatii, institutii, bugete si guvernari pe o tabla de carton inainte de epoca jocurilor de strategie pe computer. Eram in echipa cu o tanara belgianca si aveam un buget comun din care trebuia sa construim locuinte, locuri de munca, industrii, obiective culturale etc.

In modul cel mai natural pentru cultura post-comunista din care veneam, am ales sa construiesc blocuri ca erau mai ieftine si ocupau mai putin spatiu.

Imi amintesc cat a fost de contrariata partenera mea belgianca, cum imi  repeta distrusa ca este inuman, inadmisibil sa ii obligam sa traiasca asa si ca trebuie sa facem case.

SERIOS?!  Ca sa vezi! Cata empatie pe carton si cata insensibilitate in viata reala ca ii usturau coatele de ce traisem/traiam, de fapt noi cei de dincolo de ZID.

M-a impresionat atunci abordarea ei sociologica, gandirea sistemica pentru care eu nu fusesem pregatit. Pentru mine realitatea aceea pe care ea o privea cu detasare fusese mult mai aproape si nu reusisem inca sa ma desprind de ea, sa imi castig perspectiva.

Un alt coleg francez imi explica dar cu alta ocazie cat de benefic a fost comunismul pentru noi ca ne-a urbanizat cultural si a dezvoltat sistemul de educatie in masa.

****

Discutam acum cateva saptamani cu o distinsa doamna profesor universitar sociolog, fericit ca am cu cine sa imi verific teoriile de evolutie a sistemelor sociale.

Mai precis, eram curios daca evolutiile recente ale societatii globale, determinate de interventiile umane prin mecanismele sistemului financiar-bancar, pot fi "tratate" interventionist asa cum incearca administratia Obama prin reglementari legislative, tiparire de bani, creare de sistem de sanatate paralel de stat sau alte masuri legislative.

Imi puneam si imi pun in continuare problema daca actualul organism social global care arata disfunctii si dereglari majore mai are puterea sa se autoregleze fie prin legile naturale ale economiei capitaliste, fie prin masuri dirijiste, sau daca nu cumva dezvoltarile lui sunt iesite din legile naturalului si devin cresteri de natura cancerigena cu evolutii neasteptate.

Da, a fost raspunsul dumneaei! Cred in interventia umana!

Mi-a citat toate studiile Clubului de la Roma si mi-a vorbit despre elite responsabile.

****

 

Increderea mea in responsabilitatea si clarviziunea umana au scazut foarte mult in ultimul an.

-Osama works, imi spunea cineva!

Dupa atentatele din 11 septembrie, administratia Bush a fost nevoita sa ia masuri interventioniste

de micsorare a dobanzilor bancare pentru a nu lasa criza economica (existenta deja) sa se vadeasca in acele momente si pentru a ajuta economia sa se redreseze. De ce au ramas ele mici in continuare dupa ce motoarele economiei s-au pus in miscare?

Criza imobiliara, monstruozitatea dezvoltata cu garantia guvernului si cu complicitatea agentiilor de raiting, elita financiara americana si globala care au preferat sa realizeze profit decat sa dezvolte responsabil, modul in care, in continuare bancile stau pe banii tipariti inflationist de catre FED, incremenite de neincredere, toate astea ma fac sa nu mai creditez interventia umana.

"Efectul fluturelui" care bate din aripi undeva in jungla amazoniana si se provoaca un uragan pe coasta europeana a Atlanticului este azi mai mult decat evident! Traim intr-o lume globala in care fiecare din albinele europene, chinezesti sau africane sunt sensibile la mirosul de transpiratie de pe Wall Street.

Am intrebat-o pe distunsa doamna profesor, unde vede dumneaei rolul lui Dumnezeu in evolutia sistemului regenerabil, in opinia dumniei sale, prin reglajele fine ale interventiei umane. Mi-a raspuns ca "acea forta" are un rol de reglare care intervine atunci cand sistemul da rateuri majore!

Am realizat atunci ca oamenii fara Dumnezeu sunt disperati sa se descurce "prin noi insine" sunt convinsi ca doar ei  "pot face totul" pentru ei, copiii lor si pentru toata omenirea. Gandesc prin prisma profitului, gandesc pragmatic, etic, durabil si toate aceste notiuni sunt supuse interpretarii, relativitatii umane.

Pentru aceasta categorie de oameni Dumnezeu este "acea forta", "acel ceva", "orice ar fi el" si poate fi pus in paranteza pentru anumite perioade istorice pentru interese majore care scuza mijloacele si este, oricum, ceva care poate fi negociat.

Acesta este un mic artificiu care ne permite sa ne furam caciula si sa ne gasim "scuze morale" atunci cand ne parasim sotii/sotiile/copii, cand traim vieti multiple si promiscue, cand furam de la stat sau cand tragem tepe la prieteni, cand ne facem loc cu coatele, cand defrisam paduri, vindem mancare cancerigena, indopam populatii intregi cu medicamente, provocam razboaie, falimentam banci, multinationale, popoare.

Convingerea mea este ca acel moment prin care reglajul se putea face prin interventie umana a trecut.

"Ultima reduta" este acum viata personala, de familie, de grup  care trebuie construita in echilibru si normalitate.

Si, bineinteles, cetatea nu trebuie parasita.