joi, 6 iunie 2013

Principiile. Principele. III. Swiss lawyer


In avionul de la Zurich la Malaga am avut vecin un elvetian batran si simpatic care fusese mai rapid decat mine si luase el “coridorul”, lasandu-ne pe noi cu “mijloc” si “fereastra”. Sotia lui chinezoaica avea “coridorul” vecin. Mie mi-au treuit ani buni sa ma prind ca asta este varianta optima si cea mai confortabila.

- Holiday? ma intreaba dupa vreo ora de zbor.
- Job! You?
- Holiday! We have one month to spend here in Andalucia. We were, before, one month in Singapore - my wife is from there - and after that will go one month in New Zeeland.
- You have a lot of time, zambesc facand o aluzie fina la varsta lui!
- 365 days a year! zambeste si el.

Ne lansam apoi intr-o discutie lunga despre competitivitatea economiei elvetiene, “prima” spunea el, “a doua”, l-am corectat eu, “dupa Statele Unite”, despre sistemul elvetian de educatie, foarte bun spunea el si eu confirm... poate putin prea "controling" pe vietile oamenilor ( asta este secretul competitivitatii lor, mi-a demonstrat el ulterior, si pana la urma nu este un sistem chiar asa rigid...), despre ce il invatase tatal lui si despre regretul usor ca NU A MUNCIT MAI MULT intre 15 si 20 de ani, despre cariera lui de business consultant dupa ce inainte fusese avocat, avocat elvetian - Swiss lawyer.

Copiii de azi, nepotii lui, PRIMESC PREA USOR multe lucruri si asta ii va costa in viata. Mai regreta ca nu facuse o cariera militara in paralel. Prima lui sotie murise de cancer cu ani in urma si el se recasatorise cu singaporeza.

Mi-a vorbit apoi despre rudele din Singapore ale sotiei lui si despre faptul ca erau in stare sa lucreze de la 7 dimineata la 9 seara fara sa se planga. Am discutat apoi despre “sindicalizarea” Europei, despre drepturile supradimensionate ale francezilor, despre comunism, despre “learningurile” lui legate de oameni inteligenti incercati de viata si despre puterea lor de a merge mai departe mult mai hotarat si mai penetrant decat cei crescuti in confort ieftin, despre Europa care nu are nicio sansa ca proiect comun...

- We are so different, we have such many interests.
- But we are similar, we have same values, il corectez…
- No, we don’t!
- So, you don’t believe in common trans-atlantic iudeo-christian roots?
- It’s such a little thing… imi zice de la inaltimea varstei si experientei lui de viata mostenita prin generatii trecute prin incercari grele, holocausturi, razboaie…

Ne despartim incantati amandoi de discutia avuta, cu un sentiment de prieteni vechi, desi ne stiam de doua ore si unul avea dublul varstei celuilalt. Eram constienti ca nu ne vom mai vedea a doua oara.

- With people like you and me, open minded and without hidden interests, Europe would have a chance!

Ce compliment frumos mi-a facut!

Niciun comentariu: