Oamenii cu care vorbesc ( I )

Sunt multi!!
Foarte multi!

Si vorbesc, comunic cu ei. Ma cufund in realitatile lor, in lumile lor si impartim vorbe, sentimente, credinte... Si asa ma imbogatesc, eu si cred ca si ei.

Oamenii poarta cu ei ATITUDINI, "screensaver-e", dincolo de ele, insa, sunt adevaruri.

Atunci cand cunosti multi oameni, povestea incepe sa se repete... intr-un fel.

Am inceput sa cunosc contextele sociale, istorice, mai am cel putin 2-3 povesti si personaje din acel "film", stiu valorile si prejudecatile "grupului", intuiesc "cheile", capcanele prin care te verifica sa vada cum te pozitionezi fata de topic...

Cel mai adesea oamenii sunt transparenti, timp sa ai... si interes si respect real pentru Persoana, pentru Om. Abordarea aceasta construieste incredere si deschidere.
 

Mi s-a intamplat de curand. Am avut doua experiente de comunicare totala, ca o descarcare electrica puternica. Am stat de vorba cu doi oameni, pe rand, asa... la prima vedere si dupa zece minute discutam ca si cum am fi fost prieteni de o viata.

Bineinteles ca este si problema de compatibilitate si de interes pentru aceleasi lucruri. Recunosc ca imi aleg interlocutorii dar rareori mi se intampla sa nu vad latura frumoasa a omului de langa mine. Mi se intampla uneori sa am blocaje... legate mai mult de starea mea.

M-am asezat langa acel domn la masa, eram intr-un context comun, legat de o conferinta dar el venea din Moldova, eu din Bucuresti... Ne-am trezit unul langa altul la o masa imensa, numai noi doi... undeva in inima Ardealului.

Dupa doua trei vorbe de spart gheata ne-am aruncat in "discutii mari", depre inima germanica a Europei si trendul anglo saxon care se construia incet in zona odata cu venirea Printului Charles...

- ...asculta-ma pe mine, nu te cunosc, Germania nu o sa ne ierte niciodata pentru tradarea...
- hmm... Scroder, tatal lui...
- Germania joaca intr-adevar cartea Europei si pentru asta ataca si partitura rusa!
- Pentru mine a fost o surpriza sa vad cat de usor au dat de-o parte Polonia si balticii si si-au construit conducta de gaze direct, Rusia - Germania! Iar cancelarul, omul numarul unu al Germaniei devine presedinte de companie ruseasca!!
 

Am vorbit despre consecventa polonezilor in istorie, mi-a destainuit importanta parteneriatului cu Polonia si Turcia...

- Stefan a lasat cu limba de moarte, aliati-va cu turcii, cu ei va puteti intelege!
I-am evocat experienta intalnirii mele cu Elif, turcoaica tanara, draguta, educata, europeana dar care s-a dovedit, in cele din urma fidela valorilor islamice...
-Pai ei sunt poarta de intrare si bariera pentru lumea islamica!
- Bine dar ei au partid islamic la putere!
- Moderat!
- Au fost tinuti in frau de armata pana acum, cine stie cum vor evolua lucrurile...

... si discutia a curs mai departe... Polonia, Katin, experientele mele cu ei, elitele Romaniei secol XIX- XX, lumea araba, lumea turca, Asia centrala...

Undeva in discursul lui despre elitele romanesti imi strecurase subtil ca Iisus Cristos este mai mult un concept... Si imi aruncase o privire cu coada ochiului sa vada daca tresar, imi vazuse si metaniile de la mana... Nu am tresarit! I-am dat apoi "locul comun" de unde putem pleca:
" - Europa are fundamente iudeo-crestine! Nu cred ca poate exista o constructie in afara acestor repere!"  

 Apoi l-am "impins" usor inapoi ca sa stie "cum stam":
- Multi si multa vreme au privit pe crestini ca pe principalii dusmani in calea unui anumit "proiect". A fost nevoie de "primavara araba" si de revenirea puternica a islamului ca sa intelegem care sunt aliantele firesti!

Am vorbit apoi despre englezi si cheia in care vedea el venirea printului Charles in zona Sighisoara...

- Tocmai vroiam sa va intreb...
S-a oprit atunci mirat... s-a uitat la mine lung... parca atunci ma descoperea...
- De ce tocmai pe mine?!
- Cum adica?
- De ce spui ca vroiai sa ma intrebi pe mine? Abia ne-am cunoscut...

Am zambit.
Cat timp trecuse?
Cat vorbisem?
Ma interesa omul, era viu, il simteam, ii vedeam si derapajele...
Ne-am deschis si am comunicat, ne-am pus impreuna si ne-am confruntat informatiile, convingerile, credintele...
Apoi el s-a oprit si s-a intebat daca nu s-a expus prea mult.

- De ce ma intrebi tocmai pe mine?!
Intrebarea era mai mult retorica, ar mai fi avut chef sa vorbeasca... L-am lasat, insa, am iesit usor din rol cu cateva vorbe usoare... Obosisem si eu. Era de ajuns! Ne stiam foarte bine unul pe altul, de acum...

Nu stiam doar cum ne cheama, nu ne stiam numele unul celuilalt, dar aceasta era un lucru minor. O simpla conventie sociala...