Quality time vs wasted time

Valoarea timpului personal este imensa.

Pe ce merita aceasta valoare a fi schimbata/convertita? 

Iata marea intrebare a unei vieti care se vrea traita neinertial!

Antifragile

Antoine van Agtmael este “contributor”, colaborator la revista Foreign Policy. S-a nascut in Olanda, a studiat limba rusa la Yale University apoi a lucrat ca… bancher in NY. In anii ’70 a calatorit in Asia – Beijing. A monetizat experientele acumulate in economiile emergente si s-a imbogatit.

Nassim Nicholas Taleb  s-a nascut in Liban. In numarul din nov-dec al Foreign policy el imparte lucrurile din viata in trei categorii:

Fragile – precum sistemul financiar, care se pot sparge oricand

Robuste – precum podul Brooklyn, care nu se distrug dar nici nu se imbunatatesc

si

“Antifragile” – care castiga in trainicie datorita incercarilor si devin tot mai puternice in urma esecurilor.

Oamenii, spune el, aspira mai degraba la stabilitate, decat sa construiasca lucruri durabile, “antifragile” cautand experiente multiple si nefiindu-le teama de esec.

Taleb face parte dintre cei puternici care au invins sistemul. El a studiat matematica si filosofie in Beirut, in subsolul casei parintesti, in timpul razboiului civil din anii ’70. “Mediul” a fost generos cu el oferindu-i experiente de invatare majore si aruncandu-l intr-un proces dur de selectie naturala. Aici a inteles ca “norocul” este pentru scurt timp, in miscare continua si ca fiecare vede macar o data in viata lui o “lebada neagra”. Mizand pe situatiile putin probabile din viata oamenilor, s-a imbogatit.

Van Agtmael, a ales ca solutie de viata ruperea echilibrelor facile si construirea de “situatii de invatare”. El si-a construit un traseu atipic si a cautat un mediu provocativ ca sa ii potenteze proiectul personal. A platit bani pentru aceasta.

Oamenii cu blazon, familie, traditie ajung sa isi construiasca propriul “film”, isi preseteaza traseul educational si de dezvoltare personala, alegandu-si “decorurile” mari dintr-o “biblioteca” deja existenta. Stiu scolile bune in care trebuie sa invete copiii lor, "must-urile" experientiale pentru atingerea unei personalitati puternice, culturile si mediile care trebuie experimentate.

Pentru cei “oropsiti”, nascuti in realitati generatoare de conflict la nivel de persoana, procesul este invers. Mediul este cel care alege, isi selecteaza supravietuitorii si invingatorii.

Noi ceilalti multi traim “la mijloc”.

Dincolo de screen saver

Imaginea publica si grija parinteasca cu care este ea pazita in cazul unor personaje "cheie", de importanta strategica pentru natiune, este masca perfecta sub care se ascund adesea personaje de "carton", cu defecte, patimi, pofte, sau, simplu, aspecte ridicole sau chiar penibile.

Mi-am adus aminte de o interesanta intalnire pe care am avut-o in restaurantul discret de la ultimul etaj al unui hotel cu "stele" dintr-o tara straina. Am avut bucuria sa il vad la o masa mai incolo pe un fost ministru roman, care lua linistit masa, departe de ochii indiscreti ai poporului, cu o domnisoara tanara.

- A fost ministrul de ... al Romaniei, atrag discret atentia persoanei de langa mine.

Ca sa completeze maretia tabloului, domnul MINISTRU apuca servetul impecabil, de panza alba, brodata cu insemnele hotelului, si isi sufla nasul vioi, "trompeta", ca sa il remarce si ceilalti tovarasi ai mei de la masa. "Oh my God!" spune sec persoana de langa mine si incerc sa ii dau dreptate...

Mi-am adus atunci aminte de povestea Ancai cu "personajul" invitat la o eleganta petrecere si de momentul lui de adanca recunostinta pentru strabuni:
"Sa fie pentru mortii mei!"
Apoi varsase sec, vin rosu, la fel de sec, pentru mortii lui, direct pe covorul cu multe "noduri" al mamei ei....

L-am intalnit a doua zi in tren... intr-un compartiment de vagon lit, tinand lectii de geopolitica aceleiasi domnisoare:
"- Aaaa, pai astiea au fost totdeauna un popor capos... Cum sa-ti explic..."

Ascultam zilele acestea vorbindu-se despre acelasi onorabil domn si despre demnitati si pozitii noi pe care distinsul sa le ocupe pe altarul tarii. Se vorbea despre necesitatea de a prelua o anumita demnitate publica... mai mult decat alta... e nevoie mai mare...

Ma gandeam si eu, sec, ca vinul de pe covor:
- Sa mori tu?!

Visul

Am intalnit acum cateva luni intr-un salon de spital cateva femei care aveau probleme medicale in sarcina. Eram acolo cu sotia mea pentru niste colici puternice care ii aparusera peste noapte.

Intre ele se construise o solidaritate de lupta. Fiecare lupta cu timpul ca sa ajunga intr-o luna cat mai mare pentru ca bebelusul sa poata supravietui. Se cunosteau de mult timp si mai aveau mult timp de stat impreuna.

Fara sa vrei te gandesti la miile de vieti curmate din vointa mamelor sau la femeile care nu vor sa faca mai mult de un copil pentru ca le-ar da viata peste cap.
Povestile lor erau dincolo de emotiile simple, erau cutremuratoare.

- Eu nu vroiam sa fac copil. Sotul meu imi zicea dar eu aveam alte planuri. Trebuia sa imi dau gradele didactice, mai aveam niste lucruri de facut... Intr-o noapte m-am trezit transpirata dupa ce am avut un VIS. A venit la mine un copilas. Frumos...
"MAMI! DE CE NU MA LASI SI PE MINE SA STAU SI EU IN BUZUNARAS LA TINE?! LASA-MA SI PE MINE IN BUZUNARAS LA TINE, MAMI!"
Stai la mami in buzunaras, dragul lui mami! Sa nu iesi! Stai in buzunaras! (se mangaie discret pe burta dar cu grija... riscul de avort spontan este atat de mare incat medicul nu le dadea voie nici sa se mangaie pe burta ca sa nu se declanseze contractii)

Si de aici au inceput fiecare sa isi spuna VISUL si cum se hotarasera sa faca copil. Una il visase pe bunicul ei care ii explicase cat vor plati femeile pentru ezitarea de a face copii.

Alta isi visase baiatul imbracat preot, in haine albe. Fusese ruibist, se suise pe un vagon de tren, se electrocutase, il aruncase in cisterna cu motorina si arsese de viu. Nefericita il vazuse in spital trecand pe langa ea si l-a compatimit pe "saracul om" care albise tot si era de nerecunoscut...
Acum femeia statea in pat de cateva luni nemiscata si mai avea de asteptat alte cateva luni in speranta ca nu se declanseaza nasterea prematura. Ar fi urmat sa aiba o fetita...

Sa le ajute Dumnezeu pe toate sa isi tina copilasii "in buzunaras" pana cand pot sa ii scoata in lume vii si intregi!

Lavinia spune ca am povesti triste. Povestile oamenilor sunt asa. Zapada se asterne alba, ca o patura peste toate tristetile si bucuriile oamenilor...

Sperante si regrete...

"Liderii sunt traficanti de sperante."
Napoleon Hill

Exista o piata a sperantelor si una a marilor dezamagiri.

Calitatea negustorului de vise se intrevede in numarul persoanelor care se aseaza la coada. Discipolii ingroasa randul la impartasirea viziunii lui si amplifica efectul de unda sociala.

Atunci cand amplitudinea undei de entuziasm este mare, partea ei negativa este pe masura. Cruntele dezamagiri care urmeaza marilor sperante genereaza poveste, arta, drama.

"Marfa" de calitate autentica este rara. Restul spatiului este umplut de sarlatanii care vand iluzii. Oamenii simt falsul - cel mai adesea, dar nevoia de speranta ii ingaduie in amagire.

Demagogii de astazi nu au idei. Nu vand nici sperante, nici iluzii, nici nu lasa in urma mari dezamagiri. Ei doar isi tranzactioneaza intre ei "mici electorali" facuti din creiere ametite si prajite pe televizor.

Happy noua decembrie.

Valoare si valorizare

Lucrurile nu contin o  valoare intrinseca obiectiv masurabila. Valoarea este subiectiva. Tine de aprecierea fiecaruia in parte, de cele mai multe ori bazata pe afect.

90% dintre tinerii putin mai rasariti iti spun ca totul pleaca de la "valori"?

- Ce sunt valorile?

- ?!

- Care sunt valorile tale?

- mmm.. Seriozitatea... imi place sa ramana ceva dupa mine... punctualitatea...

Schizofrenia este totala! In subtext de cele mai multe ori se citeste asa:

- mmm... Aspectul exterior... imi place sa fiu bine imbracat... sa am pe mine "branduri" care sa imi faca un transfer de pozitie... 

Oamenii sunt "evaluativi" in fiecare secunda a vietii lor. Evaluarea se face intr-o grila profund inradacinata in mintea si in sufletul omului dar de cele mai multe ori neconstietizata, ea este "ascunsa" posesorului. Cei mai multi credem despre noi ca valorizam aurul dar ne arauncam fericiti in prima groapa cu noroi cald.

*

Constientizarea propriei grile de evaluare de catre un om este, de cele mai multe ori, foarte dificila. 

Intr-o FAMILIE "valorile" principale se transmit. 

La fel si o parte din valorile sociale. Scoala ar trebui sa completeze LEARNING TO BE TOGETHER.

Valorile materiale se invata in familie si se completeaza in scoala. Cat face un inel de tinichea si cat unul cu "piatra", care este creatia unui artist? 

Care este valoarea banilor? Am vazut copii invatati de bunici sa economiseasca si tineri care isi dadeau ultimii bani pe "dedicatii" muzicale. Ce pot cumpara banii si ce nu? Sunt banii imorali? Este important cum faci si cum cheltui banii!

*

Problema majora a tuturor aceste valori odata recunoscute este transferabilitatea lor. PIATA! 

Oamenii sunt "dealeri" de valori neinstruiti, intr-o piata DURA, in care rechinii sentimentali au un singur principiu: 

"Tine-i doamne prosti!"

Bastinasii indieni si-au dat aurul pe margele de sticla si alcool.

Romanii au cumparat ani de zile deseurile alimentare ale lumii capitaliste, aspartam tek de la dozator, Boros palinka, "paine turceasca", vaccinuri expirate... 

Fete tinere schimba familia pe o masina in leasing si o cariera intr-un birou.

Baietii pun pret doar pe aspectul fizic. Rar valorizeaza trasaturile de caracter. Un amic s-a casatorit, mercantil, cu tatal fetei mai mult decat cu fata. Altul a schimbat familia cu copii pe o relatie cu o fata mai tanara...

In mod clar, MUNCA nu este valorizata socialmente. Scopul ei este generarea confortului. Multi cauta "shortcut-ul" apeland la confortul facil, fara munca, un drog usor care iti da "senzatii" dar iti schimba viitorul pe un prezent caldut.

 *

Valorile mari sunt netranzactionabile.

 „Ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde?, sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său” (Matei 16,26–27).

Cum isi distrug parintii propriii copii

O mama vroia sa faca totul pentru copilul ei si atunci Dumnezeu nu mai avea nimic de facut pentru el.

Sophie, colega de clasa a Mariei nu a mai primit de la parintii ei francezi NICIUN BAN de buzunar sau pentru haine, de la 14 ani. De aceea munceste. Face baby sitting pentru copii ai parintilor francezi care lucreaza in Romania.

Disconfortul copilului este major. Ii este greu. Fata "iese" cu colegii doar cand nu lucreaza. Invata foarte bine, in acelasi timp.

Am stat sa ma gandesc daca nu este "prea mult", totusi. Copilul este chinuit... intr-un fel.

Incarcatura afectiva pe care i-a construit-o aceasta experienta este foarte mare. Porneste in viata ca din pusca. Este extrem de determinata sa isi construiasca propria independenta financiara. Stie ce vrea si isi urmareste cu indarjire obiectivele.

Am vazut, in acelasi timp, cum ne distrugem, majoritatea dintre noi - parintii romani, propriii copii.

Facem totul pentru ei "ca sa le fie bine". Niciun copil care are conditii bune de viata oferite de familie nu initiaza nimic de capul lui. Nu munceste. Nu cauta bani atata timp cat nu are nevoie. Nu simte nevoia sa se implice in proiecte voluntare.

Copiii nu stiu ce insemna banii. Nu evalueaza corect legatura dintre munca si bani.

- Vrem sa oferim meditatii. Cum sa ne facem cunoscuti?
- Puneti afise in oras.
- Nu merge!
- Ati incercat?
- Nu!

- Cum sa ii atragem pe oameni sa vina la noi?
- Cat costa o meditatie?
- 50 -60 - 70... poate si 1000 de lei.
- Voi dati cu 20! Chiar cu 10!
- Pai atunci mai merita?!
- Da!! Merita sa dati si gratis, pana va cunoaste lumea si apoi cer ei sa vina la voi!
- Mmmm...

Educatia LEARNING BY DOING este fundamentala. Ea genereaza invataminte validate de "piata", aplicabile in viata reala.

Romania la Taifas

Se lanseaza un nou blog Romania La Taifas.

http://romanialataifas.blogspot.ro/

“Romania la Taifas” este un proiect GEST inceput in 2008. Scopul proiectului este relevarea si intelegerea tendintelor societatii romanesti, europene si globale in aspectele lor economice, sociale, culturale si politice. Intalnirile sunt facilitate.

Key speakerii sunt persoane care au viziune, anvergura si intelegere larga a realitatii.

Acestia au o prezentare de 30 min – 1 h in care isi prezinta proiectul, o analiza care releva o tendinta pe care ei o considera importanta sau o viziune proprie pentru viitorul Romaniei sau al lumii. 

Urmeaza discutii, intrebari, puncte de vedere ale membrilor grupului si ale invitatilor lor. Prin varietatea preocuparilor si expertizelor participantilor, problematica expusa capata fatete nebanuite si il ajuta pe conferentiar si pe invitati sa aiba o intelegere mai larga a subiectului.

Printre conferentiariI de pana acum:

Ioanid Rosu Assistant Professor of Finance at University of Chicago

Gabriel  Zbârcea, Managing Partner la Ţuca Zbârcea & Asociaţii

Ella Kallai Economist Sef Alpha Bank

Dan Puric Actor, regizor

Mugur Stet Purtator de cuvant BNR

Cornel Cojocaru Director de Comunicare BCR

Lucian Anghel, Economist sef BCR

Delia Sabau Sr Portfolio Manager at Menta Capital LLC

Bogdan Chiritoiu Presedinte Consiliul Concurentei

Georghe Falca Primar Arad

Calin Georgescu Secretar general Clubul de la Roma Romania

Paul Weide Key expert, FCG International Ltd

Lidia Staniloaie

Mariuca Vulcanescu

Gandirea sistemica vs sistemul care nu gandeste

Un prieten bun imi prezenta garantii pentru un cunoscut spunandu-mi ca este o persoana care "discuta cu oameni".

Cercetarea mea sociala are baze empirice. Judecatile pe care le emit in aceasta zona pleaca, in general, de la observatii empirice. Mi-a deschis ochii Mircea Malita intr-o prezentare de acum 5-6 ani: "Nici nu stiti cat de mult semanam!"

Am stat de vorba cu sute de copii liceeni in ultimul an. Peste tot vad aceasi MARE SPERANTA care cel mai adesea se incheie cu TRISTUL REGRET. "Sistemul" nu este construit sa genereze succesul personal. Reusita nu poate fi decat individuala.

Lipsa unei abordari sistemice este evidenta. "Sistemul" nu poate fi reformat de catre VICTIMELE lui. Si este de asa natura construit incat cu greu accepta un "virus" reformator. Pare la fel de evident, din ce in ce mai evident pentru mine ca singura cale este sa construiesti expresii alternative ale lui.

Gandirea "schizofrenica" cu adevaruri partiale, insuficient explorate sau exprimate, aflate cel mai adesea in contradictie, este cel mai raspandit flagel social, foarte raspandit si in randul tinerilor. Mintile lor sunt inca nelimpezite. Ce este mai trist este ca procesul de "dumirire" nu este nici macar inceput. Nu este "in programa"!!

Orice copil iti spune daca da sau nu la facultate! De ce? Pentru ce? Asta nu mai stie.

Dupa o ora de discutii cu tineri liceeni dintr-un vestit liceu bucurestean am descoperit nevoia imensa de "resetare" a directiilor lor de dezvoltare. 

Limpezirea lor poate veni numai ajutarndu-i sa isi stabileasca setul de intrebari la care sa isi dea propriile raspunsuri:

Ce este important pentru mine?

Ce vreau?
Bani?
Cariera?
Familie?
Fericire?
Toate acestea impreuna?

Ce pot avea si ce nu?
Care sunt prioritatile?

Ce stiu sa fac?

Ce imi place sa fac?

Ce vreau sa invat sa fac?

Ce mi-ar placea sa lucrez?

Ce trebuie sa studiez pentru asta?
Oare chiar mi-ar placea sa lucrez in domeniul ales?
Care este efortul pe care trebuie sa il fac pentru asta?
Sunt dispus sa il fac?
Ma va face fericit?

Care sunt pasiunile mele?
Cat timp aloc pentru ele?

Familie sau cariera?
Cum pot merge ele impreuna?

Pentru ce toate acestea... "la sfarsitul zilei"?

Exista Dumnezeu?

Care sunt lucrurile in care cred?
Care sunt valorile mele?

Este cutremurator ca majoritatea lor nici nu stiau ca au voie sa isi puna intrebarile acestea!

"Sistemul" actual impiedica formarea gandirii sistemice. Acea gandire construita pe valori si concepte clare, cu idei limpezi, care nu intra in contradictie una cu alta ci se sustin si se intalnesc unitar intr-un SISTEM de gandire.

Nevoia de Romania

Actul Unirii cu Basarabia

În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove. 

În puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama ei România.

Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururi şi totdeauna!

Preşedintele Sfatului Ţării, Ion Inculeţ; Vice-preşedinte, Pantelimon Halippa;Secretarul Sfatului Ţării I. Buzdugan

Rezoluţiunea Adunării Naţionale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918

Rezoluţia Marii Adunări Naţionale a tuturor românilor din Transilvania prin care se hotărăşte unirea "teritoriilor locuite de dânşii cu România". Rezoluţia proclamă principiile fundamentale menite a propăşi statul naţional unitar român.

Document păstrat la Arhivele Statului Bucureşti, fond Consiliul Dirigent, dosar 76/1918, f.3, copie.

           

I. Adunarea Naţională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba-Iulia în ziua de 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea Naţională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre.

II. Adunarea Naţională rezervă teritoriilor sus indicate autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei aleasă pe baza votului universal.

III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului Stat Român, Adunarea Naţională proclamă următoarele:

Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.

Egală îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.

Înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieţii publice. Votul obştesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporţional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani la reprezentarea în comune, judeţe ori parlament.

Desăvârşită libertate de presă, asociere şi întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omeneşti.

Reforma agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăţilor, în special a proprietăţilor mari. În baza acestei conscrieri, desfiinţând fidei-comisele şi în temeiul dreptului de a micşora după trebuinţă latifundiile, i se va face posibil ţăranului să-şi creeze o proprietate (arător, păşune, pădure) cel puţin atât cât o să poată munci el şi familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e pe de o parte promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potenţarea producţiunii.

Muncitorimei industriale i se asigură aceleaşi drepturi şi avantagii, care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.

IV. Adunarea Naţională dă expresie dorinţei sale, ca congresul de pace să înfăptuiască comuniunea naţiunilor libere în aşa chip, ca dreptatea şi libertatea să fie asigurate pentru toate naţiunile mari şi mici, deopotrivă, iar în viitor să se elimine războiul ca mijloc pentru regularea raporturilor internaţionale.

V. Românii adunaţi în această Adunare Naţională salută pe fraţii lor din Bucovina, scăpaţi din jugul Monarhiei austro-ungare şi uniţi cu ţara mamă România.

VI. Adunarea Naţională salută cu iubire şi entuziasm liberarea naţiunilor subjugate până aici în Monarhia austro-ungară, anume naţiunile: cehoslovacă, austro-germană, iugoslavă, polonă şi ruteană şi hotărăşte ca acest salut al său să se aducă la cunoştiinţa tuturor acelor naţiuni.

VII. Adunarea Naţională cu smerenie se închină înaintea memoriei acelor bravi români, care în acest război şi-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru murind pentru libertatea şi unitatea naţiunii române.

VIII. Adunarea Naţională dă expresiune mulţumirei şi admiraţiunei sale tuturor Puterilor Aliate, care prin strălucitele lupte purtate cu cerbicie împotriva unui duşman pregătit de multe decenii pentru război au scăpat civilizaţiunea de ghiarele barbariei.

IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor naţiunei române din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, Adunarea Naţională hotărăşte instituirea unui Mare Sfat Naţional Român, care va avea toată îndreptăţirea să reprezinte naţiunea română oricând şi pretutindeni faţă de toate naţiunile lumii şi să ia toate dispoziţiunile pe care le va afla necesare în interesul naţiunii.