- In Germany we have a standard for a city: minimum one hundred thousand inhabitants. We are one hundred and one thousand. So please stay! ... se amuza cu noi prietenii nostrii germani.
Probabil chinezilor nu lea spus nimeni asa.
Va veni o vreme, poate, cand nu vor mai vrea sa plece inapoi.
Vor descoperi atunci o parte importanta a Europei care nu l-a uitat pe Karl Marx.
O parte importanta a intelectualitatii "de mijloc" cocheteaza nostalgic cu ideea statului protector si atotstiutor care distribuie generos beneficii egale pentru fiecare.
Chiar daca ei acum nu mai sunt atat de manifesti, fondul valorilor si reperelor lor este tributar perioadei '70, "golden age"-ul statului patriarhal. Realitatile lor de "bugetari" in relatie cu un buget din ce in ce mai restrans si mai inaccesibil ii obliga acum la inovatie, initiativa, antreprenoriat...
Dar stafia lui Marx mai bantuie inca prin Trier.
*
Am vie in minte imaginea centrului cultural din La Marlagne pe care valonii si l-au construit in anii 70 cu scopul de a AJUTA initiativele care promoveaza cultura in toate componentele ei (artistice, cetatenesti, educatie permanenta...). Ajutorul inseamna astazi ca oricine are acest scop nobil de a promova cultura, prin orice forma de reprezentatie, colocviu, seminar poate inchiria o sala superba de teatru cu 468 de locuri in public si 120 de locuri pe scena cu doar 450 Eur/zi (pretul include si doi masinisti). O sala de training de la 10 la 25 EUR. La 25 EUR este complet echipata audio-video. O sala de restaurant de 500 de locuri...100 de EUR daca este pentru masa si 400 EUR pentru expozitii, standuri...
Cazarea, 138 de locuri in camere curate, moderne este de 10 EUR/pers. Locul in camerele duble, mai putine ca numar, este 13 EUR si ajunge pana la 15 EUR in single.
Pranz 3.50 cu formula complexa de 5.50. cina 4,80, berea 1,50...
Daca se acopera costurile?! NU! Cladirea este deja veche si consumul de enrgie este foarte mare. Ar fi mai simplu sa construiesti ceva nou decat sa o izolezi termic si sa o faci "inteligenta" energetic. Un munte de fier si beton pus in forme nebanuite de un arhitect "fara limite", care pana atunci, parca, proiectase Taj Mahalul si Piramidele din Egipt.
Presiunea pe bugetul regional este mare si de aceea s-au creat grade de libertate si de initiativa menegeriala care au dat un pic de suflu centrului. Preturile sunt inca "decente", adica mici si persista inca o multime de tabuuri si de bariere autoimpuse.
Mediul de business este tinut inca la distanta, centrul nu poate fi pus chiar la dispozitia oricarui capitalist.
Teatrul este superb, are tot ce ii trebuie si este asezat intr-o zona verde de vis. Pus la dispozitia unor proiecte/companii teatrale private serioase ar putea dinamiza cultural si financiar intreg centrul. Nu se doreste acest lucru pentru... a nu intra in COMPETITIE cu teatrul din oras. Competitia nu ar servi nimanui...
*
Trier este orasul lui Constantin cel Mare. Istoricul Altmann din Hautvillers spune chiar ca aici s-ar fi nascut imparateasa Elena. Cu siguranta Sfantul Constantin a locuit aici cativa ani inainte de a deveni imparat.
Aula Palatina sau Basilica lui Constantin este o constructie impunatoare, construita de imparat aici la inceputul secolului IV. Acum este folosita ca loc de cult pentru biserica evanghelica.
Biserica catolica are aici Catedrala Sfantului Petru. Basilica centrala este construita din caramizi romane, chiar sub indrumarea Sfintei Elena. Catolicii au expus aici Tunica dintr-o bucata pe care Mantuitorul a purtat-o inainte de rastignire si pentru care soldatii romani au aruncat la sorti.Imparateasa Elena i-ar fi dat-o Sfantului Agricius, Arhiepiscop de Trier.
M-am rupt de prezentarea despre imbatabilul sistem de networking pe care germanii l-au creat in jurul municipalitatii din Trier si am intrat in catedrala. Am perturbat oarecum organizarea oficialilor locali care au acceptat schimbarea dupa ce le-am spus a doua oara ca vreau sa vad catedrala din interior.
Neasteptatul interior gotic m-a strivit prin maretia lui. Impunator, puternic, ca o liturghie cosmica. "Esentiala" in toata compozitia ei, orga coborata direct din rai, bazoreliefuri, altarul, calugarita in rugaciune asezata pe ultimul rand de banci - totul intr-o asezare plina dar fara nimic inutil. M-am simtit sub privirea directa a lui Dumnezeu, inutil si mic, intr-o legatura dincolo de efemer, intr-un plan dincolo de viata si freamtul lumesc.
M-am gandit apoi ce pacat era ca nimeni nu venise cu mine in catedrala.
Inauntru am vazut alaturi de calugarita doar doi - trei oameni prin toata biserica.
Afara intelepciunea omeneasca construia retele de bunevointe si buneintentii dar fara Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu