- Eu, de fapt, cred in energii...
Frizerul meu stie/crede ca stie ca lucrurile sunt mai profunde decat atat... "suntem manipulati!!".
Am stat sa ii explic ca singura "filosofie" este sa te bucuri de bucuriile mici... care nu sunt mici. Noi suntem mici...
M-a privit circumspect:
- Credeti ca suntem singuri in univers?
- Daca ne-am lua in serios pe noi si am incerca sa intelegem ce ne inconjoara, am innebuni!
De cate ori m-am crezut "destept", intr-o aritmetica simpla mi s-a intamplat ceva care sa imi scada ego-ul, parerea de sine, cu atat cu cat supralicitasem...
M-am dus inapoi acasa si am inceput sa citesc teoria relativitatii a lui Einstein.
Reasez neeuclidian realitatea inconjuratoare, accept ca timpul se dilata fata de referentialul in miscare si distanta se contracta, il cred pe cuvant pe Lorentz cu transformarile lui de coordonate in asa fel in cat sa ii dea constanta vitezei luminii in vid, nu inteleg dar accept ca axioma cum de este constanta viteza luminii in vid, cine si cum masoara asta, accept axiomatic, transform mase in energii... ma afund.... ma scufund in cifre, abstractiuni, absurditati... inteleg deci exist... modelez... ma joc... CINEVA SE JOACA CU NOI.
Un nebun arunca piatra si o mie de intelepti se chinuie sa o scoata.
Modelele matematice pacatuiesc prin ignorarea unei mari bucati de realitate. Partea pe care nu o putem integra, nemarginitul. Dar aceste constructii sunt "cinstite". Odata ce acceptam obiectele si adevarurile axiomatice tot ce dezvoltam ulterior este impecabil logic.
Teoriile fizice bruscheaza bunul meu simt matematic aproximand grobian si retinand aspecte care sunt "aproape" de intuitia omului de stiinta si care "justifica" astfel constructia si au si o valoare practica... pana la un punct.
Kurt Godel a intuit intr-o logica simpla limitarile teoriilor matematice/fizice care incearca sa justifice apetitul omului pentru "adevar", pentru explicarea "realitatii", excluzand un tert logic in afara lui adevarat sau fals.
Cand esti frizer, incapatanarea aceasta "exploratorie" este in regula, este chiar placuta, substitutul coliviei cu canar din frizeriile de altadata.
Cand esti fizician, fara sa iti argumentezi demersul ca pe unul "ludic", cautarea stiintifica a adevarului mi se pare caraghioasa.
Frizerul meu stie/crede ca stie ca lucrurile sunt mai profunde decat atat... "suntem manipulati!!".
Am stat sa ii explic ca singura "filosofie" este sa te bucuri de bucuriile mici... care nu sunt mici. Noi suntem mici...
M-a privit circumspect:
- Credeti ca suntem singuri in univers?
- Daca ne-am lua in serios pe noi si am incerca sa intelegem ce ne inconjoara, am innebuni!
De cate ori m-am crezut "destept", intr-o aritmetica simpla mi s-a intamplat ceva care sa imi scada ego-ul, parerea de sine, cu atat cu cat supralicitasem...M-am dus inapoi acasa si am inceput sa citesc teoria relativitatii a lui Einstein.
Reasez neeuclidian realitatea inconjuratoare, accept ca timpul se dilata fata de referentialul in miscare si distanta se contracta, il cred pe cuvant pe Lorentz cu transformarile lui de coordonate in asa fel in cat sa ii dea constanta vitezei luminii in vid, nu inteleg dar accept ca axioma cum de este constanta viteza luminii in vid, cine si cum masoara asta, accept axiomatic, transform mase in energii... ma afund.... ma scufund in cifre, abstractiuni, absurditati... inteleg deci exist... modelez... ma joc... CINEVA SE JOACA CU NOI.
Un nebun arunca piatra si o mie de intelepti se chinuie sa o scoata.
Modelele matematice pacatuiesc prin ignorarea unei mari bucati de realitate. Partea pe care nu o putem integra, nemarginitul. Dar aceste constructii sunt "cinstite". Odata ce acceptam obiectele si adevarurile axiomatice tot ce dezvoltam ulterior este impecabil logic.
Teoriile fizice bruscheaza bunul meu simt matematic aproximand grobian si retinand aspecte care sunt "aproape" de intuitia omului de stiinta si care "justifica" astfel constructia si au si o valoare practica... pana la un punct.
Kurt Godel a intuit intr-o logica simpla limitarile teoriilor matematice/fizice care incearca sa justifice apetitul omului pentru "adevar", pentru explicarea "realitatii", excluzand un tert logic in afara lui adevarat sau fals.
Cand esti frizer, incapatanarea aceasta "exploratorie" este in regula, este chiar placuta, substitutul coliviei cu canar din frizeriile de altadata.
Cand esti fizician, fara sa iti argumentezi demersul ca pe unul "ludic", cautarea stiintifica a adevarului mi se pare caraghioasa.
Un comentariu:
e greu sa faci ceva - cand te enerveaza orishice - cred ca ai reushit sa-l bagi pe frizer intr-o teorie, ca sa-tzi rezolvi incindentza de studii superioare(si antecedentza)!... azi povesteam si eu ideea de superiorizare din expresia "sarb destept si cal verde"! ai vazut asha ceva? nu ai vazut desigur - shi apare ciuda , care imbatraneshte , imbatranirea se "masoara" in firele de par alb... si totushi te ajuta "ideea de frizerie" ! Sper sa nu te superi din nou... tocmai pe mine!... Lucian Morar, "the B.es.T. friend of your blogging activity". Cu Bine!
Trimiteți un comentariu