Babilon

In seara aceasta am mancat intr-un Heurigen restaurant la marginea de alta data a Vienei, in Grinzing.

- Thank you for giving to me the chance to meet you in my favorite city, Wien! - ne-a salutat invitatul nostru din Azerbaidjan, astazi.
Restul prezentarii a fost tradus de domnisoara timida care stia engleza.
A spus, totusi, singur, fara traducere "-We are ready to cooperate with everybody except Armenia."

Grinzing a fost distrus in repetate randuri de catre francezi si de catre verisorii turci ai azerilor de azi.

Mi-am adus aminte cum un taximetrist mi-a povestit cum a fost racolat de catre secritate dupa ce fusese luat la militie pentru scandal. Mai tarziu pe altii ca el i-au spalat, le-au cumparat haine scumpe si i-au trimis la Viena sa faca afaceri. O data am baut un ceai intr-o discreta cafenea vieneza a unei distinse doamne ce lucrase pe bani pentru securistii bulgari.

Toata seara Rijvo from Estonia a tinut toasturi, initiativa a unui austriac care, in perspectiva vizitei din Armenia, a cerut sa invatam acest obicei cultural al zonei.

-We have oil, we have gas and Europe needs us, imi explica azerul. You know... Nabuco, South stream... HA HA HA!!!
E un pachet de muschi, are fata cioplita iar prietenul meu sarb a fost de acord cu mine ca sigur stie cum functioneaza o arma.

- Stii, ii spun finlandezului, Serbia e ca Nokia voastra... become smaller and smaller...
Aranjez ca peste o luna sa merg la ei in Finlanda sa le studiez sistemul de politici publice pentru tineri.

L-am intrebat pe catalunez ce s-ar fi intamplat daca acum peste 300 de ani Spania ar fi ales sa aleaga independenta Cataluniei, nu a Portugaliei. Nu a vrut sa toasteze pentru Juan Carlos... A toastat pentru Concha, de fata, 100% din spaniolii de treaba pe care ii stie. Portughezul si tipul din Andora agreasera deja ca este putin cam prea obsedat de "Catalunia nostra Pais"...

Imi place Eger-Lienz, ii recunosc usor personajele robuste, sculpturale, cu o demnitate umila sub apasarea vietii. Il suprapun perfect pe tanarul personaj azer de fata in "Dans macrabu", tabloul celebru de dimensiuni monumentale cu tineri soldati-tarani robusti si cu expresii resemnate marsaluind la brat cu moartea.
Nu am tresarit-rezonat deloc la Guernica lui Picaso din Reina Sofia din Madrid dar trupurile contorsionate din "Finale" a lui Eger-Lienz m-au impresionat profund.

Nu imi place Schiele, am decis, il gasesc vulgar si gratuit si refuz sa ii mai investigez geniul blasfemiator.

Nu imi place nici colegul austriac, il gasesc provincial si suficient, daca pot spune astfel despre cineva care vine din Szalzburg.

Imi place, in schimb, Gustav Klimt, la fel de definitiv si de profund. "Facultatile" lui "Medicina" si "Justitia", arse in al doilea razboi de rusi si pastrate doar in copii, sunt magistrale.

Dupa ce la sfarsitul secolului XIX societatea vieneza - conservativa si intoleranta - catalogheaza la unison ca scandaloasa "Medicina" lui Klimt, el se retrage si picteaza mai tarziu "Justitia", unde peronajul central este incatusat ca vinovat, invaluit de un monstru translucid si inconjurat de furii cu reprezentari feminine nude, in timp ce in plan secundar se intrevad ocupate gratiile justitiei. Am stat o jumatate de ora plimbandu-ma intre medicina si justitie dupa ce, cu un an inainte, facusem acelasi lucru in fata lui "Judith" a lui Klimt.

Azi am mai infruntat un monstru. Am stat o alta jumatate de ora sa inteleg relatia dintre tanarul homosexual olandez si mama lui catolica. Am avut doar taria sa ii spun, la final, ca lucruile sunt albe sau negre, dar este, absolut, decizia noastra pe ce drum alegem sa mergem, urmand sa suportam consecintele. Nimeni nu are dreptul sa il judece doar ca aici nu exista tert. Colegul elvetian, educat, sensibil si iubitor de jazz, care renuntase sa mai fie preot protestant pentru ca sa construiasca apoi case in Africa, a completat sec: iad sau rai.

De acasa se aud alti monstri care se hranesc din neputintele si din caderile noastre. Dar nu am puterea sa ii infrunt si imi tin fagaduinta de a nu intoarce capul ca sa privesc inapoi, de teama sa nu ma transform intr-un monstru.


Pentru mine Viena este un mare spital, imi spunea Bogdanel.

- Dragi prieteni, toastez pentru valori! Astazi, toata ziua, am vorbit despre valoare fara sa avem in spate acelasi continut pentru acest cuvant. Am invatat sa privesc fara sa judec dar am speranta ca vom ajunge candva sa impartasim cu adevarat valori comune! Poate am fost prea serios pentru momentul acesta...
- Nu, imi raspunde austriacul, toasturile acestea la ei sunt absolut serioase...

Estonianul toasteaza pentru reformatorul Azerbaidjanului pe care l-a intalnit in Washington pe cand el era ministrul de externe al Estoniei.