Mai am o fetita.
Are 750 de grame si mai are 3 luni si jumatate pana se naste.
Am vazut-o de la 20 de saptamani, e fascinant! Oricat as incerca, nu pot sa integrez acest lucru minunat decat prin aproximare.
In mersul nostru prin lume Dumnezeu ne-a ingaduit doua inlesniri:
Prima este aceea de a opera mental cu aproximari ale lucrurilor. Aici profunzimea rationamentelor si nuantelor depinde de incarcatura pe care fiecare om o da lucrurilor. Este important pentru aceasta modul in care fiecare ne definim TEORIA prin alegerea OBIECTELOR si a RELATIILOR intre ele. Mecanica lucreaza cu aproximari grosiere si nu este interesata decat de masa corpurilor pe cand fizica cuantica merge la fineturi de structura si relatii complexe intre obiectele sistemului. Sociologia ma infioara, lucreaza cu "obiecte statistice".
A doua este uitarea. Ne-a ingaduit-o ca sa ne "golim" din cand in cand si sa ne putem improspata. Istoria nu uita. Popoarele mari au aceasta calitate de a-si castiga consecventa prin exercitiul ne-uitarii istoriei. Eram convins ca nemtii nu ne vor uita/ierta pana ce am vazut kazaciocul lui Schroder de pe conducta ruseasca.
Exista lucruri in universul meu pe care le prospectez din cand in cand si care ma apasa cu neputinta de a le cuprinde, oricat as incerca:
Nemarginirea universului
Infinitul mic, eevidenta ca poti sonda nesfarsit "in jos"
Timpul
Relativitatea Timpului
Viata
Nasterea de oameni
Gandul
Sufletul
...
La nelinistile lui Emil Cioran, Petre Tutea ii spunea: - Tu incerci sa iei din prerogativele lui Dumnezeu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu