vineri, 23 septembrie 2011

Ma infasor in oameni





Ma infasor in oameni. Sute. Mii. Oameni care la randul lor sunt infasurati in alte mii de oameni.
Oameni de calitate. De diferite calitati.

Multa vreme am judecat oamenii. Am fost "evaluativ" cum zice Oana. Mi-a fost inradacinata increderea in calitatile mele confirmate de competitiile in care "ma incerca" sistemul. Ecuatia era simpla: Primele pozitii de pe lista de concurs aveau locuri mai bune in sala de "concert social".

Cum judeca poporul?
"- Tovarasul Ionescu este un tovaras deosebit: are doua facultati, doctorat... Ce daca e nefericit si sociopat?"




Acum incerc sa ii vad oameni ca pe cei facuti de Dumnezeu asemeni lui. Si aceasta ma pozitioneaza diferit fata de ei. "Neevaluativ".  Mai atent, in observare, ascultand, privind, incercand sa inteleg.

Si Oamenii apreciaza asta. Au nevoie de o astfel de atitudine, asa o abordare.

Si atunci iincep sa te "infasoare". Cu problemele lor. Cu bucuriile. Frustrarile, stangaciile, entuziasmul, blazarea, renuntarile, iubirile, esecurile, divorturile, zilele de nastere, rautatile, generozitatile... Si toate sunt "unice"!



In ultima vreme am fost nevoit sa EVALUEZ traineri. Am vazut o multime de minisesiuni de comunicare. "- Vom vorbi despre barierele de comunicare! Ia sa vedem, dati-mi exemple de astfel de bariere in comunicarea cotidiana!". Inainte alti trei candidati facusera acelasi lucru. Aceleasi idei, tehnici, exercitii menite sa ii faca pe oameni sa se "auda" mai bine intre ei. Sa se inconjoare unii de altii.




Invelit in oameni si problematica lor, pendulez intre doua stari.

Cand ma ridic deasupra "zilei" ca sa ma pot lega dincolo de fire, sa ascult cerul, iarba, ingerii, tanguirile iadului, timpul, netimpul...

Cand plonjez in fire, cea umana, si ma umplu de ea, de frumusetile si sensibilitatile ei, de nuantele, umbrele si stralucirile ei...




Cand nu sunt atent, insa, ma infasor in oameni. Si ei se agata de mine. Si imi imprumuta neputintele si ratacirile lor.
Si atunci imi aduc aminte de ce spunea Parintele:
- Pamantul nu este Raiul. Nu ar fi avut niciun rost ca Dumnezeu sa mai faca inca unul.

4 comentarii:

Laura spunea...

Ar fi ceva daca am reusi sa fim, macar pentru un timp sau macar din cand in cand, non-evaluativi. Dar este atat de greu! :)

Anonim spunea...

Oameni si oameni

Intalnim in viata noastra oameni si oameni. Unii cu sau fara caracter, unii cu sau fara cei 7 ani de acasa, unii cu sau fara bun simt, unii cu sau fara cuvant, unii cu sau fara coloana vertebrala. Am intalnit pe drumul vietii ...fel de fel de oameni. Dincolo de varsta, de pregatire m-am uitat la calitatea lor de a fi OM intre oameni.

MM

r-therapy.ro spunea...

M-am bucurat tare mult sa citesc acest articol. Este minunat! Pozele se integreaza frumos.
Sa observam si sa ne observam. Eu ma mai observ din cand in cand sa vad ce naste in mine cand vad un copil al strazii alergand liber de colo colo, ce naste in mine cand aud traficul sub fereastra biroului... sunt multe lucruri pe care nu le judec ci le traduc prin simtire. Este un "joc" solicitant de evolutie personala.
Cine vrea sa il joace?
Multumesc

r-therapy.ro spunea...

M-am bucurat tare mult sa citesc acest articol. Este minunat! Pozele se integreaza frumos.
Sa observam si sa ne observam. Eu ma mai observ din cand in cand sa vad ce naste in mine cand vad un copil al strazii alergand liber de colo colo, ce naste in mine cand aud traficul sub fereastra biroului... sunt multe lucruri pe care nu le judec ci le traduc prin simtire. Este un "joc" solicitant de evolutie personala.
Cine vrea sa il joace?
Multumesc