Dupa amiaza trecuta am explorat cu Ana din Madrid similaritatile dintre romana si galiciana, dialectul portughez al limbii mamei ei. Era fascinata de faptul ca sarbii, polonezii, cehii, slovacii, ucrainienii, rusii se pot intelege intre ei vorbind fiecare in limba lui pe cand la mijloc, intre slavi, se afla o lume cu o limba latina, atat de similara cu a ei.
Asistase pana atunci la lectia de istorie romano-sarba dintre mine si Milos si intelesese cum sarba si croata sunt aceeasi limba asa cum catalana si valenciana tot una sunt, cum Ceausescu se temea de rusi si unguri si Tito de italieni si albanezi .
- Bunicul meu mi-a spus ca singurii care nu ne-au tradat niciodata au fost romanii! (Milos)
Ana cunoaste bine lumea latina a Americii de Sud, stie bine realitatile din lumea araba a nordului Africii, are studii politice si lucreaza in afaceri internationale.
La plecare ii arat discret buletinul meu unde la locul de nastere e trecut Galicea Mare. Este absolut fascinata. Ma nascusem intr-o alta Galicia, chiar mai mare.
- Now is sure that you have to visit the smaller brother!
Ma despart de prietenii mei dupa ce Milos ma invita sa petrec o saptamana cu el in Bali, Ana ma invita sa vad Galicia si amandoi ma roaga sa organizez o intalnire in Delta pentru toti. Eu ma gandesc cum sa fac sa mai ajung in Galicea mea.
Dincolo de realitatile obiective si determinarile istoriei, relatiile dintre tari au in spate puternice legaturi subiective intre oameni din culturile respective.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu