sâmbătă, 12 septembrie 2009

Pentru viata!




Un duhovnic ii spune unei femei:
- Ai omorat multi copii dar daca faci exact ce iti spun, te iarta Dumnezeu!
O alta femeie ii spune:
- Parinte, eu am facut mai putine avorturi, eu ce trebuie sa fac?
- Pe tine nu o sa te ierte niciodata Dumnezeu! Tu ai omorat doi sfinti!

Intre mine si fratele meu ar fi trebuit sa fie si alti frati!

Mi-am iubit enorm fratele iar ultima perioada a vietii lui, traita in vecinatea desavarsirii, m-a dus impreuna cu el pe cararile sfintilor, in locuri de unde se aud bataile de aripi ale cetelor ingerilor! Teama de a nu impieta planul divin prin ganduri, mandrii si expresii desarte ma retin sa marturisesc bucuriile impartasite cu el, drumurile cu valoare initiatica si bogatia trairii umane pe care am descoperit-o in acel an!

Am avut adesea sentimente de vina si de responsabilitate pentru acele sufletele nenascute; le-am simtit chemarea de sange si am trait durerea de a nu ma putea ruga pentru ele.

Ma gandesc acum ce destine ar fi impletit si cine poarta povara neimplinirii lor!

Stela este o femeie marunta, imbatranita in biserica si cu frica lui Dumnezeu! Dupa 20 de ani de la marturisirea pacatelor la un duhovnic de manastire, acesta a recunoscut-o in multime. Cand imi povestea despre aceasta intalnire i se umezeau ochii:

- Stelo, i-a spus, tu nu trebuie sa mai faci nimic tot restul vietii tale, doar sa stai si sa iti plangi avorturile!


Un comentariu:

Anonim spunea...

moartea este cel mai cumplit moment, daca nu esti pregatit pentru el. cel ce se duce oricum nu mai stie nimic, dar cei ce raman isi pun o sumedenie de intrebari. si cei mai inversunati atei isi pierd... "credinta" in fata mortii pentru ca ar vrea sa stie ca e ceva dincolo de ea. fie ca pacea lui Dumnezeu sa va dea putere sa nu intrebati "de ce?" ci doar ... "ce trebuie sa facem noi de-acum, Doamne?"