Intr-o onorabila adunare europeana am incercat fortarea adoptarii unei structuri de buget fundamentata sanatos din start:
Maxim 30% cheltuieli de personal si minim 50% pentru
programe dedicate dezvoltarii structurilor tarilor cotizante.
Am avut surpriza faptului ca multa lume nu intelegea
necesitatea limitarii costurilor de personal din bugetul de cotizatii:
- Cum, si daca la anul in loc de 1000 de unitati avem buget
de 100, prin absurd?!
- Atunci, normal, in loc de 300 ai buget de 30 pentru
salarii! Daca vreti mai mult, stimulati veniturile, atrageti venituri suplimentare.
Welfare-istilor nordici li se parea normal sa ne imprumutam
200 si sa platim restul de salarii… pentru oameni. Rostogolim datorii.
Le-am explicat ca acesta este un mod de a stimula competitivitatea, dezvoltarea
de programe si atragerea de oportunitati.
- Vreti salarii mari? Munciti, agitati-va! Bunastarea
voastra nu este obligatia nimanui! Investim in dezvoltare ca sa putem vorbi
despre viitor.
Pe langa cei naivi, lupta cea mai grea a fost cu cei care se
obisnuisera cu privilegiile.
A doua mare surpriza a fost sa vad ca atunci cand am facut
“masa critica”, partizanii “bunului simt” anticapitalist si gardienii
bunastarii din neant nu se lasau convinsi sa recurga la exercitiul democratic
al votului. In cele din urma au acceptat dar m-au urat: “Om fara suflet!”
Este foarte greu sa ii faci pe oameni sa gandeasca si sa
inteleaga ca ceea ce pare o solutie nu este decat rostogolirea unei probleme.
Atat timp cat ii lasi in confort, garantandu-le tu bunastarea, nu vor
face niciodata efortul cautarii, gasirii de resurse si al dezvoltarii.
In targul de Craciun din centrul Bucurestiului incercam sa ii fac pe copiii mei sa "vada". Sunt aici niste pusti care vand papuci. "Vand de sparg!". Altcineva vin fiert si cafea. E coada. Au simtit ca pe frigul de afara lumea va da 3 lei pe un pahar. Cozonaci, braneturi, prajituri de casa, bijuterii artizanale... Nevoia ii impinge pe oameni din fata televizoarelor si ii scoate in piata libera, in viata. Copii au inteles... intr-un tarziu. Mi-am dat seama ca pe langa obisnuinta este si o problema de educatie.
In targul de Craciun din Madrid nu gasesti nimic! Figurine pentru scena nasterii, vasc... cateva lucrusoare... Coada la loteria de Craciun. Sute de persoane. Peste tot, manifestatii ingenioase pentru acordarea de drepturi asistentiale: curse pe biciclete, flash mob-uri, corturi intinse...
La intoarcere, avionul plin de romani care muncesc in Spania.
La intoarcere, avionul plin de romani care muncesc in Spania.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu