luni, 25 februarie 2013

marți, 19 februarie 2013

Azi, maine...

Maine merg la inmormantarea unui prieten.
A murit in chilia lui, infarct, singur, la 54 de ani. In genunchi, in timp ce se ruga.
Dumnezeu sa il odihneasca!

Cu cateva zile inainte, un alt prieten ma rugase ca, tot maine, sa merg cu el in Munte.
- Lasa-ma sa vad... nu stiu daca pot...  cred ca nu pot sa ma rup.
Acum stiu de ce nu puteam.

Astazi le-am spus tuturor sa ia aspirina cardio preventiv. Tot azi am vazut multi oameni "cu proiecte"...  dar fara timp...

Maine atemporal...


vineri, 15 februarie 2013

Statul care nu se poate

Imi spune Andrei acum cateva zile:
"- America este tara tuturor posibilitatilor si a niciunei oportunitati. Ai toate libertatile de miscare antreprenoriala dar nu prea mai sunt oportunitati. S-au luat toate. 
Romania este tara cu o multime de oportunitati dar cu nicio posibilitate."

Statul se dezvolta tumoral.

Creaza o disfunctie printr-o reglementare apoi o indreapta creaind alta care, la randul ei, dezvolta alte anomalii si apoi facem o institutie de control careia ii trebuie o lege de organizare care vine cu erorile ei si apoi facem o reorganizare...

Aproape la orice tip de initiativa inovatoare statul gaseste mecanisme de blocare. Functionarul este timorat si descurajat in orice demers care iese din obisnuinte.

Ludwig von Mises a surprins magistral aceste posibile degrardari ale statului inca din 1944 in lucrarea sa BIROCRATIA, care poate fi citita aici pe siteul mises.ro.

Singura functionalitate pe care o mai are statul este aceea de a pedepsi.  De exemplu...

"A 5-year-old girl was suspended from school earlier this week after she made what the school called a “terrorist threat.” (articol)





STATUL DADACA, la randul lui, pe langa pedeapsa, "are grija" de cetatenii lui si stie mai bine ce este bine si ce este rau pentru ei.

Simplificarea statului si intarirea lui prin atributii precise este obligatorie si urgenta.

Uniunea Europeana trebuie, la randul ei, inainte de a cere statelor sa renunte la unele din atributile lor nationale, sa isi revizuiasca prin micsorare ariile de interventie si de control.

Supraponderalitatea birocratiei inseamna o imensa amenintare pentru liberatea individuala.



miercuri, 13 februarie 2013

Iv, barbatul cel naiv.


Am avut o vreme in care treceam pe langa oameni si ma incarcam de emotiile lor ca o rigla electrizata de bucatele de hartie... 

O empatie selectiva plus fascinatia pentru complexitatea trairilor umane si a "talentului" omului de a-si complica si de a-si irosi viata. Este FASCINANT sa observi cat de mult se pot complica oamenii. 

Din oamenii pe care ii vezi intr-o zi pe strada 90% au POVESTI. 
50% au povesti grele... 
10-20%... Kafka!! 
5% Hitchcock!!




*
Am ramas pe ganduri cand mi-a zis Lavinia:
"Tot ce faci tu este facut cu MINTEA!!"
Mi-am zis... "Uite cum se vede de afara!".
E adevarat, in raport cu talentul ei de a simti oamenii, empatia mea este poveste.

Gandirea LOGICA vine peste mine navala in orice inceput de constructie care pare ca aluneca in irational si REGLEAZA. 
Prin asta m-a ferit Dumnezeu de multe rele.

Asadar, ar trebui sa fiu mai cu SUFLET, mai "feminin"... dar logica mea masculina ma opreste.


*
Exista si suflete de copil in trupuri de barbat. Poetul in costum corporatist... Iv cel Naiv.

Ma amuzam cu Raluca incercand sa ghicim cine este in spatele marelui anonim. 

" Eu cred ca este chiar Cosmin A, i-am zis."
" Am si eu banuielile mele, mi-a raspuns ea."

Iata ce poezie frumoasa:






limitele progresului



pacat
masina de spalat
pacate nu s-a inventat
trebuie sa le spalam tot la mana
in fiecare zi din saptamana
in care ne-am patat pe suflet peste zi
cu stropi marunti din felul nostru de a fi


Pentru barbatii care lucreaza "cu mintea" recomand o cura de Iv cel naiv.


luni, 11 februarie 2013

Luni

In dimineata asta sunt cu toti porii deschisi.
Aud emotiile...



vineri, 8 februarie 2013

Nostalgie

Ana are alergii. Si Pavel. Si Maria. Ne-a ajutat Dumnezeu si ne-am dus la un alergolog bun. Ne era mila de ea la cateva luni se scarpina si se agita, in plus riscul de astm bronsic e foarte mare.
- Cine dintre voi are alergii?
- Niciunul.
- Este imposibil! Trei copii cu fond alergic, asta se transmite genetic. Chiar daca nu aveti voi cineva din bunici, inaintea voastra.
Ce purtam oare dupa noi in gene?! Cate lucruri bune sau rele taram dupa noi. Este fantastic. Caracterul se mosteneste oare?

In drum la intoarcere imi spunea Lavinia despre iubirea de frumos a oamenilor si despre artisti.
- Stii cum este cu iubirea de frumos a oamenilor? Nostalgia raiului. Oamenii iubesc frumosul, arta, dintr-o nostalgie a raiului din care au plecat.

Raiul ne curge, de asemenea, prin singe. Ne vine din trecuturi prin gene. De la Eva, prin mitocondrii... Eva Mitocondriala.

FRUMOSUL din viata noastra inseamna re-legarea cu raiul.

miercuri, 6 februarie 2013

Jocurile mintii


20 de ani am exersat intens gandirea profunda/lenta.
Dincolo de zona speculativa, performantele tin de presetari si de exercitiu. As putea vorbi despre asta... am trecut pe acolo.

Erorile logice ridicate la nivel de regula reprezinta una din racilele societatii. 

aparentele logice
inductiile incomplete 
intercalarea unui continut complex si ilogic cu adevaruri simple si accesibile pentru a sugera adevarul general
transferul de autoritate ca substitut al adevarului ( Einstein spunea... Scrie la ziar... Un grup de cercetatori a demonstrat...)
inserarea unui simplu neadevar intr-o constructie absolut logica in rest
adevarat pentru ca ne place

LOGICA este onesta si de la Dumnezeu. Ea nu se substituie si nici nu opereaza totdeauna cu ADEVARUL. Este frumoasa si ziditoare. In premize binestabilite, logica este PERFECTA. 

In constructiile sociale simple nu trebuie facut rabat de la ea. 

LOGICA este cea care insoteste CARACTERul frumos in constructia unui om INTREG..







marți, 5 februarie 2013

Casa cu oameni

Echilibrul personal este o chestiune care tine de exercitiu, grija, finete si generozitate, de INTELIGENTA inteleasa in multe feluri.

Inteligenta mintii se pastreaza prin exercitiu.
"Inteligenta" trupului se pastreaza prin grija pentru sanatate, prin munca fizica, miscare si mancare naturala.
Inteligenta sufletului tine de delicatete, empatie, control si legatura cu Dumnezeu. Doar sufletele curate pot intra in rai. "Mantuirea nu este grea, este un lucru de mare finete!" spunea Parintele Visarion de la Clocociov.


INTELIGENTA SOCIALA, acea de a trai printre oameni si alaturi de oameni tine de GENEROZITATE.

Am cautat in permanenta OAMENII de la care sa ma incarc sufleteste si intelectual si prin care sa imi construiesc echilibrul personal. Petrec timp cu ei. Le dedic timp personal.

Nu am o inteligenta sociala deosebita dar fac eforturi.




*
Casa noastra a fost mereu o casa deschisa. Prietenii nostri ne-au trecut tot timpul pragul. Duminici de-a randul, dupa liturghie, obisnuiam sa plecam acasa cu prieteni, fini sau simpli cunoscuti. Ani de-a randul nu era weekend sau chiar zile din timpul saptamanii in care sa nu ne calce cineva in casa.

Ne-am mutat in casa noua inainte sa se nasca Ana, in toamna anului trecut. La noi este un stup permanent, suntem multi, dar totdeauna am gasit timp si spatiu in casa si in viata noastra pentru oaspeti.

Ne amuzam de curand socotind ca, numai in cele doua saptamani de sarbatori, ne-au vizitat peste cincizeci de oameni, au venit la noi cu bucurie - a lor si a noastra.

Ni se umplu sufletele cand vedem oameni care se simt bine la noi.
Se aseaza pe canapea, se relaxeaza si stam de povesti pana noaptea tarziu.
Copii se strecoara printre noi, atrasi de caldura comuniunii si apoi dispar incet, unul cate unul pana ce adorm cu totii.
- E tarziu! Oamenii astia au copii, maine merg la scoala. Ar trebui sa plecam...
- Nu plecati, si noi ne simtim bine...
... si asa ne prinde miezul noptii.

*
Nu am mai fost chemati intr-o vizita cu familia de nu stiu cat timp. Oamenii nu mai au timp, nu au spatiu... noi suntem multi... sau nu mai au disponibilitate sufleteasca. Nu mai sunt vremuri de primit musafiri...

Stiu case care nu au mai primit oaspeti de multa vreme, din frica de viata si de lume a chiriasilor lor vremelnici, din lipsa de generozitate sau pur si simplu din inabilitatea sociala a oamenilor care triesc in ele.

"Ciumpavirea" sociala la care se supun astfel oamenii are repercursiuni in timp. Dezvolta egoismul si instrainarea de ceilalti oameni. Bunul simt COMUNITAR, conduita morala pe care o presupune alaturarea cu oameni buni, integri, invatatura prin invecinare, unul de la altul, sunt fundamentale pentru echilibrul omului social.

Izolarea si insingurarea in case in care nu intra alti oamenii, duce adesea la proiecte absurde de viata, nesupuse "controlului" si "corectiei" prin relationare umana, inchistare, instrainare, raceala sufleteasca, certuri, divorturi, nevroze, depresii, spaime, egoism...

Ego


Este atunci cand oamenii se asculta si se privesc doar pe ei insisi.

Am vazut oameni atat de PLINI de ei insisi incat nimeni si nimic nu isi mai face loc in lumea lor.

Am vazut oameni slabi, care poarta marca egoismului ca pe o masura a fricii lor de viata. Oameni buni, dar care tarasc dupa ei ancestralitati nerezolvate, pacate de familie, transmise prin gena si educatie. In momentele lor de GREU isi trag obloanele si raman doar cu ei insisi si cu nevoile lor marunte pe care si le rezolva egoist.

Isi desfac pachetelul si mananca singuri.
Scot iaurtelul pentru copilul lor si ii dau sa manace doar lui, intr-o multime de copilasi care privesc cu jind.
Stau cu mainile inclestate pe bara de la scaun, intr-un autobuz plin cu femei si batrani.
Se reped la singurul taxi liber in noapte si ii lasa pe ceilalti prieteni in noapte, multumiti ca lor le este cald si vor ajunge acasa.
Iau banii de acasa si pleaca... O sa te descurci tu...
Nu mai fac copii pentru ca... le este bine si usor asa.
Nu dau.
Nu impartasesc.
Nu lasa de la ei.
Nu sunt generosi...
... si nu din rautate. Ci pentru ca le este frica. Le este greu. Vor muri de foame. Copii lor nu vor avea viitor. Lumea este rea, dura... zic ei...


Generozitatea se invata. Prin invecinare, prin exemplu personal.

Am dus cat de multi oameni am putut la parintele Tanase, in Valea Plopului. Nu ca sa ajute... (Multi vor sa ajute copiii de acolo si le duc munti de hainute vechi si de jucarii stricate iar ei au nevoie de alimente, medicamente, bani pentru constructii si cheltuielile curente care sunt foarte mari). I-am dus acolo pentru inspiratie, sa vada jertfa unor oameni care traiesc pentru altii si pentru Dumnezeu mai mult decat pentru ei insisi.
Si i-am mai dus pentru exercitiul daruirii pe care il pot face. Pentru a se ridica in ochii lor, rupand din EUL egoist si impartind la altii. Cat de putin...

Pentru invecinare cu Raiul. 

luni, 4 februarie 2013

Planitor



- V-a fost frica, doamna Maria? ( era sa moara)
- Nu! Toata viata m-am pregatit pentru asta. Stiam de la 8 ani ca am sa mor la 82 de ani.
- Cum asa?!
- Se dusese vorba in sat ca tata a murit pe front. Erau doi de la noi din sat si se zicea ca ar fi murit amandoi. Pe vremea aia era un om, planitor ii ziceam noi, si am mers cu mama la el.
" Nu au murit! Se vor intoarce acasa. Dar or sa fie bolnavi."
S-au intors amandoi. Terminati cu sanatatea, unghiile cazute, degerati, dar s-au intors.
Si atunci mama a zis: "Hai sa o dau si pe fata asta, sa vad cum o sa fie cu ea".
Si el mi-a zis:
"Fata asta o sa plece din sat. Toata viata o sa fie in pantofi!"
(Zambesc)
- Ce frumos!
- Da! (zambeste si ea) Pe vremea aia toata lumea mergea in opinci.
- Cine avea...
- Nu! Toata lumea avea opinci. Si mi-a mai zis:
" Nu o sa aiba samanta. O sa fie stearpa, fara copii. La 34 va avea un necaz. La 42 va avea o cumpana mare. La 74 de ani va fi bolnava si, daca nu moare, va trai pana la 82 de ani"
La 34 am avut un mare necaz. La 42 de ani m-an trezit intepenita intr-o noapte. La 74 de ani am avut operatia de cancer... De la 8 ani ma pregatesc...
- Cati ani aveti?
- Merg pe 82