vineri, 23 decembrie 2011

Am vazut "neamurile"!



Am fost in tara musulmana. Moderata. Puternic laicizata. Norme morale adanc incrustate in viata oamenilor, a tinerilor imbracati european dar care traiesc dupa perceptele coranului.





Cand un tanar "alege" o tanara, intai ii studiaza trecutul. Toti barbatii din preajma ei se transforma in informatori, contribuie la reconstituirea traseului relational, sentimental, moral al fetei. In rest este o problema de incredere si respect intre cei doi tineri. Pana se casatoresc, relatia este curata, platonica. Femeile sunt respectate si protejate in spatiul public. Spatiul privat... nu stim, e al familiei. 


Pentru ei, Iisus Hristos este proroc. Unul dintre cei multi. Din loc in loc mai vezi cate un brad de Craciun. Straniu.




Am mers in strafundurile radacinilor istoriei lor persane si l-am intalnit la periferia societatii, uitat, la mana turistilor, pe Zaratustra! E straniu, la fel de straniu. In tara focurilor si orasul vanturilor inchinatorii la foc s-au transformat in inchinatori la pietre. Istoria aceea e mult mai inegurata, mirosul de fum este mai greu... Locul in care se opreau caravanele de comercianti ca sa se inchine la foc fusese daramat de arabi, sters din constiintele oamenilor, reconstruit apoi... Ei stiu ca acolo este ceva... ceva care are legatura cu radacinile lor dar despre care au fost invatati sa uite.






Conflictul intre cele doua culturi este atat de puternic! Sunt doua cetati una langa alta. Intre ele orasul modern, european, cu aceleasi magazine semne ale globalului care ne inghite incet pe toti. In jurul lor... camp de sonde.



Coincidenta sau nu, in tot acest timp asaltul ispitelor a fost nefiresc. Mare. Veneau stirile din toate partile. 
Dureri, nenorociri, probleme... K imi spune ca in lipsa mea colegii mei de bord si-au facut de cap. CIneva ma roaga sa il iert si pana la urma imi spune ca, de fapt, dispretul lui pentru mine este mult prea mare. L imi zice ca nu mai poate singura cu atatea greutati. 



La plecare, in aeroport, am vazut neamurile Asiei. Ii priveam fascinat: tatari, turkmeni, kazahi, ucrainieni, azeri, beluci, rusi, neamuri chineze, neamurile arabe... . O lume departe de crizele moderne, pentru care Europa si lumea crestina sunt o gluma, o minoritate.








Nasterea lui Hristos este un dar pentru romani  si pentru civilizatia noastra europeana! Sa il pretuim si sa il pastram ca atare. 


In zilele acestea din an, maia pregatea carnea de porc, facea carnatii, prajiturile cu osanza, pregatea colaceii. Ulita mirosea a sarbatoare. Simteam cum dospeau sufletele oamenilor, venea Craciunul. Femeile se pregateau sa imparta,  sa tamaie la cimitir, sa isi pomeneasca mortii. Toata societatea coltului acela de ulita se regasea in bucurie si in nasterea lui Dumnezeu pe pamant. Iisus Hristos se nastea atunci si acolo. In fiecare an. DE NETAGADUIT!


Regasesc si acum aceeasi bucurie. Nicio laicizare nu a reusit sa umbreasca acest sentiment. Schiopii, gangavii, ciuntitii sufleteste care incearca sa umbreasca prin mediile lor aceasta frumusete isi pierd toate puterile in aceste zile.








Romanii se strang si se regasesc impreuna in preajma bradului, semn bland si la indemana lasat de Dumnezeu pentru reinoire de Craciun.





Un comentariu:

Alin Stefanescu spunea...

De prin aceeasi zona: http://www.hotnews.ro/stiri-esential-15063183-cel-mai-norocos-dintre-dictatori.htm