Turcul plateste!

Atat Roosvelt cat si Regan au fost desavarsiti in exploatarea crizelor. Roosvelt a venit la putere pe fundalul Marii Crize iar in anii ’80 ai lui Reagan, somajul ridicat, inflatia si dobanizle bancare mari defineau amenintarea a ceea ce se cheama stagflatie.

Amandoi au gestionat schimbari importante mutand puterea dinspre privat spre stat, primul, si celalalt lasand loc mai mare intrepinzatorilor si initiativei lor private prin retragerea statului din economie.

Au avut acelasi dusman politic, deghizat in forme doar aparent diferite. Ascensiunea fascismului in Europa ar fi putut avea ecouri pe fundalul crizei si peste ocean iar cateva zeci de ani mai tarziu  comunismul sovietic incepuse deja sa isi infiltreze adepti in societatea si administratia americana.

Ambii au fost fini cunoscatori ai psihicului colectiv.

Roosvelt a stiut sa lase impresia ca stie ce face comunicandu-si “New Deal-ul” cu socialismul intr-un mod inspirat, anuntand falimentul moral al elitelor capitaliste si creaind iluzia ca statul are solutia.  

Mesajele clare ale lui Reagan, venite dupa regimul slab si ambiguu al lui Carter au redat claritatea viziunii in privinta comunismului si au pregatit schimbarea de raporturi in relatia cu sovietele.

**

Doi pasi important au fost comuni in strategia de recladire a increderii in cazul ambilor presedinti:

I.               Stabilirea vinovatilor si pedepsirea lor.

II.             Pasul urmator a fost o tranzitie de putere catre noile elite care veneau cu un capital neerodat de imagine si cu un potential de incredere care cumpara timp.

Roosvelt

I.               A identificat “dusmanul comun” in elita economica pe care a acuzat-o ca s-a miscat iresponsabil intr-o piata nereglementata suficient, care nu ii apara pe cetateni de capitalistii verosi.

II.             A transferat o parte mare din putere catre stat si elita politica prin acele naucitoare 100 de zile in care a creat legi si a construit institutii care au preluat controlul in multe din locurile pe care le ordonase pana atunci piata.

Reagan

I.               A venit la putere pe un fundal in care devenise evident falimentul controlului politic si supradimensionarea statului de catre Roosvelt si grupul lui de universitari cu simpatii socialiste.

II.             A retras statul din economie, slabindu-l si lasand loc pietei si dinamicii capitaliste

***

Scenariul crizei relevate in 2008 nu are in prim plan, insa, lideri de anvergura celor doi. 

Obama este ezitant, slab comunicator si mai degraba fascinat de pseudo-solutiile lui Roosvelt decat de curajul radical si reformator al lui Reagan. Diferenta, insa, vine din faptul ca el nu mai are la indemana, ca Roosvelt, ajutorul unui razboi salvator care sa relanseze economia si sa reseteze intreaga clasa politica. DEOCAMDATA.

Europa canta acum fals, pe multe voci, intepenita in institutii si norme limitative. Singura "dinamica" o are Parlamentul European care, o data pe luna isi muta sedintele de la Bruselles la Strasbourg, cu tot personalul aferent si cu peste 100 de tone de documente.

Am pus cap la cap puzzel-ul european si am incercat sa vad tabloul mare de manipulare a recladirii increderii, pe schema urmata de Roosvelt si de Reagan:

I. PRIMUL VINOVAT  este acum capitalismul, ELITA ECONOMICA... s-au grabit multi sa anunte. Solutiile salvatoare veneau de la adeptii lui Keinses, economistul britanic care proclamase fascismul italian drept modelul cel mai apropiat de viziunea lui. El si ei spuneau ca doar statul mai poate avea solutii in criza si tot statul este cel care trebuie sa cheltuiasca bani spre relansarea economiei. Bani pe care statele nu numai ca nu ii mai au dar si-au si impins pana peste limita de suportabilitate gradele de indatorare.

CINE MAI ESTE VINOVAT, atunci?!
Raspunsul a venit repede, printr-o reteta replicata “simbolic” in multe din statele est-europene si ne-europene:

- Iulia Timosenko, fost prim ministru al Ucrainei este in inchisoare pentru coruptie

- Ivane Merabishvili, fostul PM al Georgiei este inchis pentru coruptie

- Adrian Nastase, fost PM al Romaniei a fost in inchisoare pentru coruptie

- Ivo Sanader, fostul prim-ministru croat  arestat in Austria
- Agim Ceku, fost prim-ministru în Kosovo, a fost arestat în Bulgaria 
- Akis Tzohatzopoulos, fostul ministru grec al Apărării , a fost arestat pentru spalare de bani si coruptie
- Victor Babiuc, fostul ministru roman al apararii... de asemenea.

Italia si-a gasit si ea vinovat in premierul Berlusconi, inca nearestat si chiar si in Franta s-a incercat timid un atac in suita regala prin ministrul de finante…

Vorba lui George Becali, daca asa vor ei sa arate ca justitia isi face treaba…

In mod evident, telenovela are nevoie de personaje negative. Pentru dinamica. Oamenii vor sa vada pedepse pentru nefericirea lor.

In urmatorii doi, trei ani vom vedea vinovatii spectaculoase si arestari cu televiziuni si cu intriga de bestseller. Oameni din elita politica si economica deopotriva vor fi facuti tapi ispasitori. Impreuna cu ei, o multime de inocenti vor intra la pachet, fara macar sa inteleaga de unde le vine si ce li se intampla…

Publicul mare, a treia parte a paradigmei tranzactionale “a inceput sa vada” marele vinovat identificat generic drept CORUPTIA. In acest timp, se eludeaza fondul problemei: state greoaie, birocratizate excesiv, supradimensionatesi supuse coruptiei, institutii europene inflexibile care produc munti de documente de reglementare si restrangere a pietelor.

Deci raspunsul este combinat, de data aceasta, atac la ambele elite, si cea economica si cea politica!

Intrebarea este: CE SE VA PUNE IN LOC?!

****

O distinsa doamna profesor de istorie imi spunea acum 15 ani:

- Draga, de la democratia greaca incoace nu s-a mai inventat nimic nou!

( Am folosit ca sursa de documentare "Next decade - G Friedman" )

Ajutorul care nu ajuta

Intr-o onorabila adunare europeana am incercat fortarea adoptarii unei structuri de buget fundamentata sanatos din start:

Maxim 30% cheltuieli de personal si minim 50% pentru programe dedicate dezvoltarii structurilor tarilor cotizante.

Am avut surpriza faptului ca multa lume nu intelegea necesitatea limitarii costurilor de personal din bugetul de cotizatii:

- Cum, si daca la anul in loc de 1000 de unitati avem buget de 100, prin absurd?!

- Atunci, normal, in loc de 300 ai buget de 30 pentru salarii! Daca vreti mai mult, stimulati veniturile, atrageti venituri suplimentare.

Welfare-istilor nordici li se parea normal sa ne imprumutam 200 si sa platim restul de salarii… pentru oameni. Rostogolim datorii.

Le-am explicat ca acesta este un mod de  a stimula competitivitatea, dezvoltarea de programe si atragerea de oportunitati.

- Vreti salarii mari? Munciti, agitati-va! Bunastarea voastra nu este obligatia nimanui! Investim in dezvoltare ca sa putem vorbi despre viitor.

Pe langa cei naivi, lupta cea mai grea a fost cu cei care se obisnuisera cu privilegiile.

A doua mare surpriza a fost sa vad ca atunci cand am facut “masa critica”, partizanii “bunului simt” anticapitalist si gardienii bunastarii din neant nu se lasau convinsi sa recurga la exercitiul democratic al votului. In cele din urma au acceptat dar m-au urat: “Om fara suflet!”

Este foarte greu sa ii faci pe oameni sa gandeasca si sa inteleaga ca ceea ce pare o solutie nu este decat rostogolirea unei probleme. Atat timp cat ii lasi in confort, garantandu-le tu bunastarea, nu vor face niciodata efortul cautarii, gasirii de resurse si al dezvoltarii.

In targul de Craciun din centrul Bucurestiului incercam sa ii fac pe copiii mei sa "vada". Sunt aici niste pusti care vand papuci. "Vand de sparg!". Altcineva vin fiert si cafea. E coada. Au simtit ca pe frigul de afara lumea va da 3 lei pe un pahar. Cozonaci, braneturi, prajituri de casa, bijuterii artizanale... Nevoia ii impinge pe oameni din fata televizoarelor si ii scoate in piata libera, in viata. Copii au inteles... intr-un tarziu. Mi-am dat seama ca pe langa obisnuinta este si o problema de educatie.

In targul de Craciun din Madrid nu gasesti nimic! Figurine pentru scena nasterii, vasc... cateva lucrusoare... Coada la loteria de Craciun. Sute de persoane. Peste tot, manifestatii ingenioase pentru acordarea de drepturi asistentiale: curse pe biciclete, flash mob-uri, corturi intinse...

La intoarcere, avionul plin de romani care muncesc in Spania.

Dona Manolita fata cu reactiunea

Acum 10 ani ma plimbam cu Volfgang prin Madridul vechi, austriac. Eram fascinat si atent, in acelasi timp, la masinatiunile lui. In sistemul lui de valori tot ce facea el era “moral”. Pentru un austriac, Romana nu era in lumea civilizata, in Uniunea Europeana, si deci aici era posibil si tolerabil orice. Ceea ce in Austria ar fi fost coruptie, de exemplu, in Romania era doar un mod de a trata cu “sefii de trib”. Nu am acceptat.

- Spania are 10% crestere, iti dai seama?! Si totul este pe baza contributiilor platite de Germania si Austria la bugetul european, mi-a zis el atunci.

Nu imi dadeam seama. Ba mai mult, l-am intrebat smecher:

- Si atunci de ce ar mai plati contribuabilul austriac si pentru integrarea Bulgariei sau a Romaniei?

- Ca sa nu avem acte de violenta la granita!

Atunci a fost primul meu contact cu Spania, chiar in inima ei administrativa. In afara de disconfortul creat de negocierile pentru normalitate si supravietuire sau de rusinea naiva pe care o aveam la acea vreme, atunci cand la fiecare terasa descopeream tigani din Romania care cantau si cerseau, impactul acelei “intalniri” asupra mea a fost major. Am simtit respiratia unei natiuni puternice, Prado, Plaza Mayor, Plaza del Sol, am intrat prima data intr-o librarie Fnac, am gustat tapas-uri si am baut cerveza alaturi de sutele de tineri, turisti sau localnici de pe strazile orasului.

Cinci ani mai tarziu am ajuns sa vad Andalucia, sudul Spaniei. Mai fusesem intre timp in Madrid, vazusem Barcelona de cateva ori, eram castigat definitiv de calitatea vietii spaniole si de abundenta frumosului, artei, valorilor subiective dobandite in timp dar transferate cu grija intre generatii.

Mi-am luat cateva zile inainte ca sa vad orasele mari ale Spaniei arabe: Sevilla, Cordoba, Granada, Malaga …

M-am intalnit din nou cu Volfgang la Molina. Intre timp invatasem sa ne respectam si sa lucram impreuna.

In una din dupa amieze, prieteniii spanioli veniti de la Madrid, au aranjat un “bareque” pentru cei cativa veniti acolo, toti din alte tari. Aveau spaniolii astia un fel de a vorbi, de a se misca, parca erau intr-un tango continuu, un tango cu viata… Un dans care arunca timpul intr-o inutilitate si o imponderabilitate totale…

In momentul in care madrilenii au hotarat ca petrecerea s-a terminat, cineva a adus un sac mare si au inceput constiincios sa arunce in el mancarea ramasa… ca sa ramana curat pe mesele de pe terasa…. Carnea prajita pe gratar, gustarile, bucati de baghete proaspete de paine, taiate bucati care ramasesera pe mese… TOTUL!

Ma uitam inpietrit si nu imi venea sa cred

Apoi altcineva a decretat ca este nevoie de o punga in care sa puna sticlele de bere si vin ca sa le ia la drum, pentru cei care vroiau sa mai mearga la pub-ul din satul din apropiere. Atunci Concha a luat singura punga salvata cu baghete de paine, a aruncat painea intr-o pubela de gunoi si a umplut-o cu sticle. .

- Ce faceti? A intrebat Volfgang la fel de siderat.

- Le aruncam!

- De ce?! Luati macar painea si duceti-o cativa metri mai incolo, poate trece un iepure, ceva. E mancare. Cum sa aruncati mancarea?!

- Aaa.. Nu-i nimic. Nu mai avem ce face cu ea.

Dupa alti cinci ani, iata-ma din nou in Madrid, fara Volfgang, de data asta.

El s-a retras intre timp in Salzburg, conduce un institut si participa in comisii sau grupuri de lucru la CE.

Mi-am rezervat sambata dupa amiaza sa ma plimb pe strazile orasului, sa ii simt din nou rasuflarea.

Il redescopar cu bucuria de a revedea un prieten vechi. Ma retrag incet dinspre Plaza del Sol spre Plaza Mayor si ma uit la madrileni sa vad cum sunt fata de acum 10 ani cand am venit prima data in Madrid.

Pe strada, cateva grupuri de biciclisti protestatari suna in trompete si scandeaza lozinci. Politia locala din Madrid isi cere drepturile.

In plaza del Sol era o manifestatie pentru salvarea unei televiziuni din Madrid.

Plaza Major este toata un targ de Craciun. “Se vende” decoratiuni, figurine pentru reconstituirea scenei nasterii Mantuitorului, vasc, muschi crescut pe un pamant proaspat, statui vii, tigani romani cu capra…

Intru cu nostalgie in Fnacul in care intrasem acum 10 ani si ii cumpar Mariei cateva carti in spaniola. 

Afara, cateva sute de persoane stateau sa cumpere “fortuna” de la dona Manolita, bilete pentru Loteria de Navidad. Biletul este 20 EUR. La cativa metri mai incolo mai multi vanzatori ambulanti vand aceleasi bilete cu 22 EUR. NIMENI nu se inghesuie la ei. Pentru 2 euro prefera sa stea la coada.

Spaniolii sunt la fel de multi pe strazi. Bucuria Craciunului i-a scos din casa.

- Singura diferenta fata de acum 5 ani este ca acum nu mai fac cumparaturi, spune Concha. Un tanar din doi este dat afara de la serviciu.

Eu imi aduc aminte si inteleg acum vorbele lui Volfgang de acum 10 si de acum 5 ani…

"Before the war" feeling. Los inocentes.

Am acest straniu sentiment ca este ultima data cand sunt in Madrid.

Am in fata o zi intreaga si nu stiu ce sa fac in Atlantida. La fel de straniu este si acest sentiment ca Spania se scufunda... Spaniolii sunt exuberanti, necomplicati, pub-urile sunt pline de oameni care discuta tot timpul despre…

- Le place sa vorbeasca unii despre altii. Discuta despre orice, familie, prieteni, fotbal… orice.

- Si voi cum sunteti, Jose?

Jose ( se pronunta Juze, dar spaniolii ii zic Hose) este portughez, din Lisabona. Sta intr-un apartament in Lisboa, in centru, are cea mai minunata sotie, nu are copii si este cel mai corect, punctual, atent si empatic om pe care l-am cunoscut vreodata.

- We are diferent. We don’t speak so much!

Imi aduc aminte experienta ravasitoare pe care am avut-o intr-un restaurant de fado in Lisabona. In momentul in care au inceput sa cante artistii, tot universul a inghetat. Apoi sufletul portughez din tristetea cantecului de fado a inceput sa invarteasca discret rasnita universului…

In seara asta am refuzat sa merg la un spectacol de flamenco. NU in Madrid! Cand am fost in Andalucia nu am avut taria sa sacrific o seara pentru asta. Acum mi s-a parut scump si nedrept pentru “ravaseala” pe care o lasasem in urma acasa. Dorota ma invitase spunandu-mi ca nu mai vrea sa isi refuze sansa de a fi fericita…. Am refuzat!

- Cum merg lucrurile in Portugal, Jose? Care este feelingul tau pentru viitor?

- Very bad, Mugurel! There is no hope!

- Si care este iesirea, in perspectiva ta?

- Oameni trebuie sa accepte sa cheltuiasca mai putin si bancile ca trebuie sa suporte o parte din “cost”. Cei cu bani multi trebuie sa inteleaga ca nu pot exploata la nesfarsit naivitatea oamenilor!

- Care este back-up solution pentru tine?

- Daca mi-as dori lux, bogatie, ar fi o problema. Dar eu sunt multumit cu ce am. Am o casa, sotie… Pot preda orice despre administratia publica, este specializarea mea… Organizatia in care lucrez… astept sa moara!! Statul a facut multe greseli incercand sa intervina.

Ma uit in dreapta mea, il “salut” pe Mises si ii multumesc ca a fost asa de vizionar acum 100 de ani. Interventionismul socialist al statului in Spania, Portugalia le-a fost fatal. Ce nu a reusit el, a reusit Europe, transformndu-I in milogii economici ai Europei.

- Ani de-a randul am primit bani ca sa nu producem nimic in agricultura, ca sa distrugem plantatiile si viile. Acum ne chinuim sa le punem la loc.

*

Tasos lucreaza acum pentru ministerul de finante din Grecia pentru ca banca ce il angajase dupa "summer studies" de la Harvard il platea jumatate fata de salariul la stat.

- Grecia nu va mai fi libera cel putin 10 ani de acum incolo. Are resursele de care Germania are nevoie iar clasa ei politica, cea care incearca sa convinga acum ca are solutii este cea care ne-a adus aici, de fapt.

*

Angela e speriata de revenirea lui Berlusconi. 

*

Jarrkko, obisnuit cu welfare-ul finlandez, nu vrea sa afecteze stafful prin reducerile de costuri pe care i le cer.

*

Toata dupa amiaza m-am luptat ca sa salvez pielea Bulgariei, Ucrainei… 

Este greu pentru batraneii Europei sa inteleaga “specific topic of these countries. “
- They have to respect same standards!

*

E trist Madridul....

Flash mob in statia de metrou pentru “salvarea” sistemului de sanatate public…

“-Privatizati-l, le-am zis!”

Demonstratii for “I don’t know wat” in Plaza del Sol.

Mariano Rajoi la televizor spunand… 

Intreaga natiune spaniola cumparand bilete la “loteria de Navidad”

Restaurantul cu “very good tapas”, “wonderfool Krianza wine. THE BEST ONE!”

Demonstratii si sarbatori ale studentilor peste tot…

Spania se scufunda incet… si intreaga Europa odata cu ea…

Acest straniu sentiment ca sunt aici pentru ultima data in viata mea… inainte ca Atlantida sa se scufunde.

Legaturi slabe

*
In timpul teribilului val tsunami din Indonezia unei mame cu doi copii in brate i-a fost smuls unul dintre ei. De fapt, a ales sa ii dea drumul celui mai mare dintre ei. El mai avea o sansa... Prin minune dumnezeiasca a fost gasit viu dupa cateva zile plutind pe un lemn pe ocean.

**

Atunci cand un parinte tine un copil in brate in masina, la un impact frontalal masinii in accident, la o viteză de 50 km/oră copilul este smuls din bratele parintelui cu o putere de 300-320 kg. Forta de inertie este mai puternica decat imbratisarea parintelui prins in centura.

***
Exista un sindrom al barbatului in jur de 50-60 de ani care face bani multi in timp scurt si isi paraseste familia pentru o fata cu 20-30 de ani mai tanara. Energia de un anumit fel pe care o aduc banii, puterea si cu excesele care vin la pachet este de multe ori mai puternica decat legaturile familiale.

****
Marcel a studiat teologia in Elvetia dar atractia Africii l-a smuls din capela in care era pastor. Gabi a facut teologia dar acum se plimba la brat cu Machiavelli pe culoarele ministerului. In Athos exista asa zisii calugari vagabonzi. Oameni care bantuie din loc in loc, necalugariti, pe care vanturi necurate ii matura atunci cand incearca sa se aseze. Chiar si legatura cu Dumnezeu poate fi mai slaba decat furia ispitelor.

In timpul marilor furtuni ale vietii, ale istoriei nu se numara gradele de libertate ale omului ci numarul lui de legaturi puternice. Este important cat de bine este ancorat Omul in furtuna. Familie, copii, prieteni, serviciu, casa, fizic sanatos, echilibru sufletesc, nadejde la Dumnezeu... Daca sunt solide aceste legaturi il ancoreaza pe om. In spatiul ramas, libertatea este imensa si mai ales garantata.
Cand nu are aceste legaturi, se agata de fire de paie...

Wishful thinking vs Gandirea pozitiva

*
- Stati linistit! Nuuu! O sa fie bine! Sunt sigur ca o sa fie bine! Simt eu asaa...

Acesta este un tip de gandire la care oamenii fac recurs atunci cand se afla in proximitatea dezastrului. Ignorand evidentele, ei construiesc universuri si pseudo logici paralele, absurde, doar pentru ca nu pot infrunta si accepta realitatea. Si de la acest hering rosu incolo... filmul se rupe.

**
La fel de adevarat este ca, daca vezi si subliniezi in jurul tau doar nenorocirile, daca remarci in permanenta doar partea neagra a lucrurilor, in cele din urma vei sfarsi prin a atrage catastrofa!

Este ca in povestea cu lustragiul de pe Wall Street care, afland de la un client de-al lui ca vine criza, incepe sa faca economie la crema de ghete si ofera servicii din ce in ce mai slabe pana ce nu mai vine nimeni la el. Si atunci isi spune satisfacut:
    - Daca nu mi-ar fi spus baiatul ala ca vine criza ce m-as fi facut eu acum?!

***
Si atunci... gadirea pozitiva... de unde pana unde trebuie sa se intinda ea?! Cat din ea inseamna forta de a impinge lucrurile inainte si cat amagire?!
De unde incepe nadejdea si increderea in Dumnezeu si unde este ispitirea?!

Totul vine din referential! Raportarea in timpi scurti nu ofera perspective solid optimiste.

Cardiologii, de exemplu, iti ofera doar perspective optimiste scurte:
- Acum inima dumneavoastra este bine! In acest moment! Maine....

Prognozele sociale, economice, au un orizont mai mare. Dar nu foarte mare optimist, pentru ca, nu-i asa, nu mai exista predictibilitate!!
Daca il ascultam pe Keynes... " Pe termen lung vom fi cu totii morti!"

Si atunci perspectivele lungi, intr-adevar, pot fi insotite de nadejde, speranta, dar nu si de "certitudini" lumesti!
Pentru aceasta, optimismul trebuie sa fie insotit de iesirea din amagire si asumarea crucii!
Doar asa!

****
Si iarasi imi vor spune cei din preajma:
- Tu si pesimismul tau!!! Todeauna complici lucrurile!

Cum ar zice cardiologul de "inima albastra":
- Acum ne e bine!!! Maine.... Vedem noi!

Romani la Taifas

Think thank GEST
IN 2008 LA O INTALNIRE GEST apareau primele ingrijorari legate de germenii crizei care se intrezarea. Postez acum la aproape 4 ani acest text.





Scapa cine poate sau scapam pe cine putem?

Pamantul arata vazut noaptea din avion ca un fruct urias napadit de o panza de lumina.


Cuvintele pe care le asociem cu perioada pe care o traim:

nesiguranta
panica
lacomie
criza
isterie
americani
arabi
evrei
rusi
chinezi
ingrijorare
comunism
agitatie
rapiditate

Ceva s-a intamplat in America. Am ridicat in slavi liberalismul european, profitul fara restrictii morale, concurenta fara reguli, democratia originala, lobby-ul, CE si le-am oferit un cec in alb.
Relatiile solide sunt incercate in momentele de criza profunda
Ion Iliescu este un comunist nedisimulat pana la moarte. Noi nu ii credem pe rusi nici cand ne fac daruri, stim ca ceva a fost amputat si ceva a suferit mutatii importante in sufletul lor slav dupa 100 de ani de Lenin, Stalin, Hrusciov, KGB sau GRU. Nu deranjeaza asta spiritul pragmatic-mercantil al lui Schroder si nici camembert-ul nu refuza mucegaiul pietei rosii.
Ii mai iubim pe americani?
Europa, ruda saraca, are acum un cuvant de spus? Dati-mi un punct fix si va rastorn universul. Gasiti un om care sa vorbesca europeneza cu Ramsfeld si America ne va lua in seama. Pana atunci, mica, cu sinapse nemielenizate, Europa sare in sus cu G20 ca sa intre in cadrul ecranului.
Sarkozy danseaza cu Merkel valsul european contranaturii relatiei istorice dintre doua culturi care se diferentiaza major plecand de la un simplu sarut pe obraz.
Este dispusa China sa plateasca o parte din factura la curent? Curent crisis! Sau tine banii la ciorap ca sa cumpere pamant in Africa, acolo nu a ajuns criza imobiliara si nici cea energetica.
Ce cauta Medvedev in America Latina? Ce-a cautat in Georgia? Ce cauta la Kremlin?
Exista PetroEURO?
12 sau mai multe familii?
Mai poate exploda mamaliga?
Are Romania o elita constienta de propria ei existenta? Se pot depasi interesele personale pentru a gasi soltii de grup? Ne mai putem gandi la viitor? Ne-am “mancat” deja recolta din anii viitori? S-au terminat resursele? Am baut banii copiilor si nepotilor nostri? Daca nu noi, atunci cine? Where is the money?
Exista o criza economica, de resurse sau doar una morala?

In momentele de criza, apa involbureaza fundul lacului si ies la suprafata gunoaiele, mortii de pe fundul baltii, descompusi de uitare si ignorare. Acele lucruri care nu se pot tine ascunse mai mult de un ciclu istoric, apar acum la iveala.

Fiecare om are pretul lui, ne spunea profesorul de analiza. Care este pretul dumneavoastra? Cu cat se mai da un suflet, o constiinta?
S-au vadut de-a lungul istoriei bucati din zidul Berlinului, aer din piata revolutiei portocalii, bucati din catifeaua ceha sfasiata de tancurile sovietice, Omagile lui Ceausescu, Alaska, Petrom, Romtelecom, bancile, aluminul, otelul. Nu am dat moneda din mana. O fi bine, o fi rau? Depinde pe cine intrebi. Daca ii intrebi pe unguri ei zic ca ar fi fost bine sa o schimbi la timp pe EURO; daca ii intrebi pe bulgari ei spun ca, oricum, nu ajuta; italienii, britanicii, danezii au facut "ciocul mic".

Se redistribuie:
influentele
averile
sperantele
banii
terenurile
creditele
bancile
increderea
iluziile

Se ruineaza:
constructiile
bancile
bursa
publicitatea
imobiliarele
mila
increderea
speranta

Bogatii vor fi mai bogati sau faliti, saracii vor fi tot saraci iar clasa de mijloc, tinerii cu salarii de 1-2000 de EURO, masina in leasing ( Ford, Skoda sau Toyota ) teren cumparat cu credit la banca, workoholici, 1 copil, divortati sau necasatoriti, cu traininguri si team buildinguri – victime colaterale.

Revin:
Extremismul
Comunismul
antisemitismul
antiamericanismul
euroscepticismul
Iliesti
Nastasi
Stalini,
Zeus
despotii luminati
demagogii
hotii
talharii
revolutionarii
oportunistii

Ne-am lasat prostiti si manipulati, am baut sucuri cu aspartam de la dozatoare, am mancat mase plastice, am inghitit pumni de medicamente, ne-am facut credite si pentru capacele de la veceuri, ne-am lasat copiii nesupravegheati pe internet, la jocuri video si la Cartoon Network, nu ne-am vandut tara, ne-am vandut tara, am jucat la Caritas, FNI, Safi, Bursa, am votat raul cel mai mic, am platit primul produs si al doilea la jumatate de pret, ne-am lacomit, ne-am europenit, ne-am americanit, ne-am taiat copacii, ne-am vandut bancile, resursele, pamanturile, industria, comunicatiile, sufletele.

Si pentru toate astea a venit scadenta!

Sau poate nu... va rog sa ma contraziceti!

.