miercuri, 5 decembrie 2012

Cum isi distrug parintii propriii copii

O mama vroia sa faca totul pentru copilul ei si atunci Dumnezeu nu mai avea nimic de facut pentru el.

Sophie, colega de clasa a Mariei nu a mai primit de la parintii ei francezi NICIUN BAN de buzunar sau pentru haine, de la 14 ani. De aceea munceste. Face baby sitting pentru copii ai parintilor francezi care lucreaza in Romania.

Disconfortul copilului este major. Ii este greu. Fata "iese" cu colegii doar cand nu lucreaza. Invata foarte bine, in acelasi timp.

Am stat sa ma gandesc daca nu este "prea mult", totusi. Copilul este chinuit... intr-un fel.

Incarcatura afectiva pe care i-a construit-o aceasta experienta este foarte mare. Porneste in viata ca din pusca. Este extrem de determinata sa isi construiasca propria independenta financiara. Stie ce vrea si isi urmareste cu indarjire obiectivele.

Am vazut, in acelasi timp, cum ne distrugem, majoritatea dintre noi - parintii romani, propriii copii.

Facem totul pentru ei "ca sa le fie bine". Niciun copil care are conditii bune de viata oferite de familie nu initiaza nimic de capul lui. Nu munceste. Nu cauta bani atata timp cat nu are nevoie. Nu simte nevoia sa se implice in proiecte voluntare.

Copiii nu stiu ce insemna banii. Nu evalueaza corect legatura dintre munca si bani.

- Vrem sa oferim meditatii. Cum sa ne facem cunoscuti?
- Puneti afise in oras.
- Nu merge!
- Ati incercat?
- Nu!

- Cum sa ii atragem pe oameni sa vina la noi?
- Cat costa o meditatie?
- 50 -60 - 70... poate si 1000 de lei.
- Voi dati cu 20! Chiar cu 10!
- Pai atunci mai merita?!
- Da!! Merita sa dati si gratis, pana va cunoaste lumea si apoi cer ei sa vina la voi!
- Mmmm...

Educatia LEARNING BY DOING este fundamentala. Ea genereaza invataminte validate de "piata", aplicabile in viata reala.

2 comentarii:

Adrian spunea...

Am primit si eu un exemplu de la mama mea, de la noi din sat.
Ea stie povestea de la bunica mea, care i-a spus ca odata, o familie cu 13 copii a primit un sac de mere.
Mama lor a turnat merele din sat intr-o covata si toti fratii au sarit sa ia cate unu sau mai multe mere.
Cel mai mic dintre ei n-a apucat sa ia niciun mar si-a inceput sa planga.
In loc ca mama lor sa-i certe pe ceilalti frati c-au luat mai multe, i-a spus: "Tu esti de vina! De ce nu te-ai bagat mai repede sa prinzi si tu un mar? Amu degeaba plangi? Ce vrei sa-ti fac? Nu mananci!"

Chiar daca suna dur povestea... sunt convins ca prin atitudinea ei, mama a contribuit la ceea ce s-a intamplat ulterior. Toti copiii aceia au casa lor, lucreaza si sunt buni profesionisti si stiu sa-si castige banii chiar daca au crescut vai de capul lor, intr-o saracie crunta.

Anonim spunea...

O chestiune de genul acesta apartzine domeniului "afacerii perfecte" - de exemplu la un elev_dai_o_suita_de_note_de_patru, parintele apare cu elevul "pentru meditatzii" - ... evident - Dupa cateva luni Toata' Lumea Va Observa Un Progres Real al Afacerii in sine!{ ... ha! ha! ... controlezi "atat "inputul" cat & "outputul"!!!"} (de Lucian Morar)