duminică, 10 iunie 2018

CE CAUTI TU IN VIATA TA? Putina claritate...



Preambul
In seara asta, la Roland Garros, doar unul dintre noi, SIMONA, a fost in teren iar restul spectatori, cel mult in tribune.
Ne-am bucurat.
Am impartasit.
Dar victoria a fost a ei.
Si premiul.
- Visez la acest premiu de cand aveam 14 ani, ne spune ea!

***
40 de ani am fost o natiune de spectatori si de chibiti. Am stat pe margine pentru ca nimeni nu avea proiect mai departe de ziua de maine.
Urmatorii 20 de ani, ne-am napustit peste gardurile care separau tribunele de stadion si am inceput sa alergam fara directie pe teren.
Unii dintre noi mai loveau si mingea, cativa au reusit sa nimereasca poarta si s-au bucurat de victorii efemere. Doar cativa, foarte putini, au reusit sa devina jucatori profesionisti. Ceilalti s-au intors in tribune, si-au luat job la stat sau chiar au parasit terenul. Joaca in alte campionate, chiar daca cei mai multi in divizii inferioare. Este frustrant pentru ei si pentru noi ceilalti care am ramas. Haideti inapoi acasa sa refacem regulile jocului si sa jucam dupa ele.

***
Oamenii de succes stiu trei lucruri, ne spune Tony Robbins:
1. Stiu CE vor:
Au un OBIECTIV si stiu clar si specific REZULTATELE la care vor sa ajunga
2. Stiu DE CE vor asta:
Au o motivatie puternica din care isi iau determinarea de a razbate spre acele rezultate
3. Stiu CUM sa ajunga la aceste rezultate:
Au acel MAP (harta) Massive Action Plan, suficient de flexibil, care sa ii conduca la destinatie.

Ce au toti acei oameni acestia care reusesc sa ajunga cu succes ls niste rezultate este ca ei totdeauna incep avand in minte destinatia finala si au si puterea emotionala a acelui "de ce"; ARD de dorinta de a ajunge la un rezultat dintr-o motivatie foarte specifica si profunda.
Odata gasit CE-ul si DE CE-ul, planul, se construieste si se reconstruieste inteligent si abil, atata timp cat FOCUSUL ramane acelasi.
Restul este MUNCA, actiune MASIVA, cum zice Tony.

***
Care este DE CE - ul meu?
Faptul ca am sase copii a devenit o chestiune de branding personal pentru mine si mama lor.
Ei, Laviniei, asta ii da un "green card" in relatia cu Dumnezeu.
Am realizat de curand, insa, ca rolul meu ca tata este mai mult decat credeam pana acum.
Eu trebuie sa le dau radacini.
Sa poata sa se raporteze solid la ceea ce reprezinta familia lor, parintii si fratii lor.
Stiu ca toti copii mei cred ca parintii lor sunt oameni minunati si ca au facut lucruri extraordinare pentru ei.
Dar mai stiu ca au nevoie de ceva mai mult, care sa le construiasca atitudine inalta, aspiratii curajoase si demnitate.
Sa poata spune ca parintii lor cu adevarat au facut lucruri remarcabile si ca asta poarta si ei in sangele, in sufletul si in mintea lor. Si sa poata spuna acest lucru simplu, usor de inteles si de acceptat pentru ceilalti si fara sa faca un efort de interpretare.
La asta lucrez acum.
Simt ca acest "de ce" este mai inalt decat insasi viata mea.
In rest il au pe Dumnezeu cu ei.

sâmbătă, 2 iunie 2018

De ce recomand clientilor mei sa citeasca "Omul in cautarea sensului vietii" a lui Victor Frankl



     In ultima vreme intalnesc multi oameni blocati in confortul neangajant al suferintelor lor marunte - la scara istoriei sau a lui Dumnezeu.
     - Se poate?! ma intreaba neincrezatori cand ii indemn sa faca pasul...

     Am cunoscut, alaturi de fratele meu, lumea oamenilor care se lupta cu cancerul. Pentru toti acestia viata are alte intelesuri. Lucrurile au alta importanta. Felul in care el si-a purtat suferinta si nadejdea pana in ultima clipa mi-au dat increderea ca, pana si in momentele acelea in care totul se suspenda, exista sens.

***
     << Omul poate pastra o ramasita se libertate spirituala, de independenta in gandire chiar si in astfel de conditii groaznice de stres psihic si fizic.
     Noi, cei care am trait in lagarele de concentrare, ne amintim de aceia care treceau din baraca in baraca, mangaindu-i pe ceilalti, daruindu-le ultima lor imbucatura de paine. Vor fi fost putini la numar, dar ei ne dau indeajuns de multe dovezi ca omului i se poate lua totul, mai putin un lucru: ultima dintre libertatile umane - respectiv aceea de a-si alege propria atitudine intr-un set de imprejurari date, de a-si alege propriul mod de a fi.
     Si intotdeauna trebuiau facute alegeri. Fiecare zi, fiecare ceas ne ofereau sansa de a lua o decizie, o decizie care determina daca te supuneai sau nu acelor puteri care amenintau sa te jupuiasca de propriu-ti sine, de libertatea ta launtrica, care determinau daca deveneai o jucarie la indemana imprejurarilor, renuntand la libertate si demnitate, fiind modelat dupa chipul si asemanarea detinutului tipic.
.......
     ... genul de persoana care ajungea sa devina detinutul era rezultatul unei decizii launtrice, nu doar rezultatul influentelor lagarului asupra sa. De aceea, in mod fundamental, orica om, chiar si atunci cand se gaseste in astfel de imprejurari, decide ce urmeaza sa devina - sufleteste si spiritual. El isi poate pastra demnitatea umana chiar si intr-un lagar de concentrare.  
     Dostoievski spunea candva: "Exista un singur lucru de care ma tem, sa nu fiu nevrednic de suferinta mea." >>
( fragment din Omul in cautarea sensului vietii - V. Frankl)

***
    Este clar ca, oameni fiind, avem limite.
    Dar aceasta este treaba lui Dumnezeu.
    Cei mai multi dintre noi, insa, confundam aceste limite cu lenea si confortul, cu privilegiul straniu pe care ni-l rezerva pozitia de victima, cu luxul de a nu decide si de a nu actiona, protejati de
"nu pot"
"este imposibil"
"nu stiu ce sa fac"
"spune-mi tu ce sa fac"
"este de vina Romania pentru toate".

Indemnul meu este: Atatat timp cat aveti picioare - mergeti!
                                Cat aveti gura - vorbiti!
                                Cat aveti creier - Ganditi! Decideti! Actionati!
                                Cat sunteti inca in viata - Traiti! Sperati! Aveti incredere ca Dumnezeu ne-a facut cu un rost!

luni, 21 mai 2018

Gandul de la 5 dimineata: Creativitatea si Structura!! Cum m-au ajutat si cum m-au incurcat in viata mea de pana acum?! Si sfatul saptamanii pentru tine...



In viata mea am urmarit structura in permanenta. Am cautat sa inteleg de unde plec, unde vreau sa ajung, ce se intampla pe parcurs. Poate nu totdeauna am reusit sa desenez un plan in detaliu. Si, DA, neavand multe puncte de sprijin care sa vina din urma, din generatiile dinaintea mea, am si improvizat de multe ori. Dar am cautat structura.

***
In egala masura, am invatat sa recunosc un drum infundat, fara energia continuarii.
Si, atunci cand nu am avut intersectii generoase in viata mea, am construit eu drumul. Am CREAT.
Mi-am construit de multe ori viitorul. Am inventat directii. Mi-am creat proiectul.
Nu am lasat luna, saptamana, ziua sa vina plictisitoare peste mine. Le-am inventat sensul.

***
Ce a fost cu plus?
Ce a dat cu minus?
+ Am savurat mereu balansul dintre echilibru si curiozitate. Nu m-am plictisit niciodata.
- Uneori am obosit!

SFATURI PENTRU TINE:
***
Recunoaste structurile fara energie din viata ta si schimba-le!!!
* Obiectele vechi din casa - Da-le altor oameni care au mai mare nevoie.
* Relatiile infundate - Schimba-le sau reinventeaza-le, daca tii la ele. Vezi ca nu este comod!
* Casa sau Orasul care te inghit si iti iau energia - Din cand in cand fa schimbarea asta majora!
* Simti ca oamenii din jur nu mai au nimic de cautat in persoana ta - Schimba-te! Creste! Dezvolta-te personal major!

***
Consolideaza structurile care iti dau echilibru si energie!!
* TU - stai in continua dezvoltare personala!
* Familia - Pentru mine relatia cu sotia mea si cu copiii ei :) au fost sursa de bucurie si stabilitate asa ca am avut grija de ele (de aceste relatii).
* Casa - A fost locul in care m-am intors mereu cu bucurie si in care prietenii mei au venit mereu fericiti.
* Oamenii mai buni si mai creativi decat mine - I-am cautat mereu si m-am inspirat de la ei. Construieste-ti un anturaj valoros!
* Relatia cu Dumnezeu! - Acolo unde creativitatea mea s-a oprit, a Lui nu a avut limite!! Si m-a provocat mereu! Fara menajamente! Asa ne-am inteles de la inceput! :)

La multi ani Constantine! La multi ani Elena!

marți, 17 aprilie 2018

GANDUL DE LA 5 AM: EXCELENTA ESTE UN OBICEI, NU O ACYIUNE!



„Suntem ceea ce facem în mod repetat; prin urmare, excelența nu este un act singular, ci un obicei.” — Aristotel despre excelență.

***
     As putea spune ca am descoperit un patern pentru o viata exceptionala. Descoperirea propriei PASIUNI urmata de o ACTIUNE MASIVA pentrupracticarea si dezvoltarea ei.
     Am intalnit oameni care nu aveau clar acest filon PASIUNE-MUNCA, nu isi descoperisera inca directia, calea. Aveau doar o imensa dezamagire pentru locul din viata in care se aflau.
     Si atunci au inceput sa citeascsa. Masiv. Dezvoltare personala.
     Altii si-au luat, abrupt, calea desavarsirii spirituale. Au vrut sa il vada direct pe Dumnezeu.
     Unii au inceput sa alerge.
     Stiu oameni care au lasat totul ca sa faca o calatorie de un an.

     Ce au toti in comun? 
     CURAJ
     CONSECVENTA
     ACTIUNE MASIVA.

***
     De cativa ani calatoresc cu bucurie prin Tara Minunilor. Cativa ani buni. Citesc, Invat, Ma dezvolt. Am inceput sa vad mai mult, sa inteleg mai mult, sa simt mai mult. Imi dezvolt DIMENSIUNEA UMANA. Cred ca este la indemana oricui. 
     Am descoperit, cautandu-ma, ca anii copilariei, pe care iam petrecut intr-o competitie continua, m-au construit ca pe un alergator de cursa lunga. Competia m-a insingurat. 
     Acum invat sa construiesc si sa invat in echipe. Invat sistemele, le inteleg si apoi le construiesc.
     Din luna mai pornesc un astfel de proiect de 5 stele.

***
     Saptamana asta eu si Lavinia mergem la Londra la Conferinta lui Tony Robins. Deschis la influenta si dezvoltare. Poate Dumnezeu mi-a mai lasat loc de inca un salt. Cateodata imi este greu sa fac asta, as fi vrut sa fie mai devreme in viata mea dar trag de mine. :)


joi, 29 martie 2018

SEMNELE DESPARTIRII. Despre ATITUDINE DEFENSIVA, altfel... lasati-ma sa ma dezvinovatesc... nu e vina mea 😇!!




   POVESTEA 1

     Azi am vorbit cu un tanar domn care avea un nivel suprem de inteligenta a corpului.
Sa ma explic: Facuse balet la un nivel de excelenta, Londra, isi cunostea fiziologia si avea o buna intelegere a legaturii dintre emotie si senzatiile corpului. Sunt convins ca as fi avut de invatat foarte mult de la el.
     Nu il interesa, in schimb, incarcatura pe care o aduce limbajul in interactiunea dintre oameni.
     Defapt, marturisea ca prefera sa nu vorbeasca, atunci cand lucreaza cu clientii lui.
   
     De aici incolo, bine ar fi fost sa va povestesc ce alte lucruri frumoase am aflat de la el.
     Dar NU! NU a fost asa!
     In schimb, am sa va fac o confesiune (iata, ma vulnerabilizez) si am sa va vorbesc despre unul din paternurile mele comportamentale pe care il repet de atatea ori si de care nu ma pot dezbara. Si am sa continui aici cu o alta poveste.
( va urma )


***
     POVESTEA 2

     Am lucrat candva cu un grup de oameni care conduceau destinele unei companii MARI. Individualitati puternice, orgolii imense, neintelegeri pe masura. Stiam bine ce voi face cu ei, aveam incredere in metodele mele, nu avea cum sa nu iasa. Si a iesit!! A iesit prost. Oamenii aceia aveau o mare nevoie ca cineva sa le "ventileze" aerul statut si incarcat cu toxicitati dintre ei; pentru ca ei sa isi spuna tot ceea ce nu isi spusesera fata catre fata de mult timp.
     Ma bazasem pe faptul ca erau oameni extrem de inteligenti si pe premiza de buna intentie. Dar, mai mult decat acestea, erau si ei oameni.
     Unul dintre ei a ramas inclestat pana la capat in "blaming-ul" lui, in reprosul continuu, chiar si atunci cand, "fortat" de dinamica workshopului, a intrat in rol.
     La sfarsit l-am infrant! Si, credeti-ma, nu am avut nicio bucurie.
     Stiam ca, oricum, pe termen lung transformarea pe care o incepusem nu va functiona. Si a doua oara nu aveam sa ii mai intalnesc. Nu construisem relatie cu ei. Nu le-am crescut semnificativ pozitivismul, in acest "one shot" al meu. Nu le dadusem suficient impuls pentru a trece linia.
     La sfarsit, acel om mi-a cerut sa ne intalnim din nou pentru "un feedback". M-am bucurat crezand ca, astfel, aveam un nou prilej pentru o reglare de intelesuri, de emotii, si vom construi un nivel superior de relatie.
     In schimb, cand ne-am vazut, dupa mai multe zile, mi-a comunicat sec:
     - Stii, pentru mine nu a mers ce ai facut tu. Si cred ca este bine sa stii asta. Poate te ajuta!
     (Stiti sentimentul acela de a doua zi dimineata: "dragule, doar atat poti?!". De o parte sau alta a sentimentului...)
     Am facut-o sa inteleaga ce aduce criticismul ei permanent in echipa si cum atitudinea ei a sabotat tot procesul, constant.
     - Trebuia sa ne faci sa ne simtim bine!
     - Te inteleg. Treaba mea nu este sa te fac sa te simti bine. Crestem impreuna pozitivismul in echipa dar este important sa va confruntati si cu imaginea relatiilor pe care le-ati construit intre voi. Aveti proprietatea si raspunderea pentru atmosfera dintre voi.
     - Uite vezi, mi-a raspuns ea cu ochii aproape umezi (pentru ca era o ea), as fi vrut sa vad la tine acel kindness! Nu este... kindness...

    Apoi a parut ca regreta momentul ei de vulnerabilitate.
    Mie, in schimb, mi-a facut un mare cadou, pentru care ii multumesc.

    Invatamantul din Povestea 2:
    Am inteles cum, de multe ori, pentru a ajunge la esenta lucrurilor si la transformarea omului cu care lucrez, sacrific acel "kindness", nu mai sunt atent la albul florilor de cires. Am salvat ciresul dar florile s-au scuturat. Si asta ma doare!


***
Inapoi la POVESTEA 1

     L-am confruntat pe tanarul domn,  fara sa il judec, cu un lucru pe care am considerat ca i-ar fi de folos sa il stie despre el . Era tanar, era valoros, mie mi-ar fi prins bine ca la varsta lui cineva sa ma fi facut atent la un asa aspect al personalitatii mele.

     Limbajul lui era evident negativ:
        - folosea genul acela de NU sunt Nehotarat, in loc de... sunt hotarat (negarea negatiei in loc de afirmatie)
        - Ii sublinia unui tert interlocutor aflat la masa cu noi, si care era mult mai experimentat in ale vietii decat el, problemele, greselile acestuia si ii sugera direct ce nu este bine la el si ce anume sa schimbe!
        - focusul lui era mai mult pe problema, pe evitare, nu pe ce atractie, pe dorinta.

Dupa surpriza care ii intrerupsese paternul lui si o slaba incercare de riposta, s-a refugiat in celalalt "hot point" al lui:
     Atitudinea defensiva
     A inceput sa imi explice:
        - ca el defapt voia sa spuna altceva
        - ca nu intelege ce nu mi-a placut mie aici
        - ca, defapt, eu nu am inteles
        - ...

***     
 Invatamantul din Povestea 1:
     Atitudinea defensiva vine, de obicei, ca urmare a CRITICISMULUI, a unui act pe care creierul il percepe ca agresiv. Desi denumirea acestui comportament toxic sugereaza o tactica inofensiva, el este, defapt, extrem de ofensiv!!! Ca reactie la un pericol, acest raspuns intra in categoria "FIGHT". Mesajul lui este: " NU EU AM O PROBLEMA, PROBLEMA ESTE LA TINE!".
     Va invit sa reflectati asupra gradului inalt de toxicitate al defensivitatii: "nu este vina mea", victima inocenta, "nu inteleg ce te enerveaza", " nu am inteles ce vrei de la mine", "altii nu si-au facut treaba, nu eu"...
     Am vazut oameni care inebunesc instantaneu atunci cand, in fata unei evidente, in loc de asumare a acelui comportament si a consecintelor lui, intampina de la celalalt o atitudine defensiva!


***
INCHEIERE:
    1. Ce simplu si frumos ar fi fost pentru "tanarul domn" sa spuna:
     - Am sa ma gandesc la ce ai spus si am sa urmaresc acest lucru in limbajul meu. Multumesc!

   2. Cand m-am despartit de el era vadit tulburat. Eu ma gandeam cum vor "lucra" in el vorbele mele. "Auzeam" deja cum creste, cum se dezvolta pe dinauntru, cum se desprind legaturi interioare care il limitasera pana atunci si cum i se largeste banda de perceptie! Simteam, insa, ca acesta crestere il durea.

     Iar mie imi rasunau in urechi vorbele acelea de demult: "- Uite, vezi, as fi vrut sa vad la tine acel kindness!". Picasem din nou examenul de kindness!

   3. In mod evident, NU SUNT UN COMUNICATOR!!
     Am scris mult prea mult!
     Am dezvoltat excesiv!
     Nu am comunicat esential!
dar
     Nu este vina mea!!
     Problema e ca nimeni nu mai are rabdare sa citeasca mai mult decat scrie pe o eticheta.
     Fac si eu ce pot!!!
( De fapt doar glumesc, incercand sa exemplific atitudinea defensiva)

luni, 19 martie 2018

REPROSURILE! Alte SEMNE ALE DESPARTIRII si .. … de ce ofer sedinte gratis de coaching pentru cupluri.






CAPITOLUL 1 
Seara obisnuita in familie

     Era o seara obisnuita in care fiecare isi aduna gandurile si emotiile de peste tot, de pe unde si le purtase toata ziua. Impreuna sunt o familie frumoasa si cu legaturi profunde. Lucrurile au fost intotdeauna vii intre ei. Oboseala, insa, isi spune uneori cuvantul. Iar atunci cand se aduna perioade mai mari de tensiune, in care ei nu reusesc sa si faca la timp reglajele, “calaretii toxici”  ai lui Gottman fac prapad printre ei. 
     Asa stateau lucrurile si atunci. El intra discret in living, preocupat de cele cateva lucruri care se petrecusera cu intensitate in viata lui in timpul zilei. Simtise repede ca astatzi nu era unul din acele momente "smooth"- cum ii place sa le numeasca, si a trecut repede peste nevoia lui de a impartasi experientele si de a-si lua confirmarile de la sotia lui. 
     Ea fusese dintotdeauna mai limpede si mai dezvoltata emotional decat el. Simplul fapt de a-l asculta si de a-i spune acel “Bravo tati!”… ii dadeau aripi. Si mai erau acele perspective minunate ale ei, unghiurile din care ea se uita la oameni si la actiunile lor!! Era mereu surprins de ele, de multe ori nici nu le banuia, si asta ii aducea acea privire minunata asupra vietii, SURPRIZA. 
     Dar nu in seara asta!


***
CAPITOLUL 2 
Prietenia dintre SOTIE si aproape AMANTA

In seara aceea, ea vorbea la telefon cu fosta sa sefa de cabinet:
     - Ti-am tradus toate articolele pentru versiunea franceza de site! Am rasfoit toata seara la ele si Mihai m-a ajutat si el, cu franceza lui de clasa a sasea…   
     Sotia lui, Mara, era prietena foarte buna cu Ioana, omul care candva ii stiuse toate secretele, partenerul fidel si nedespartit cu care candva ajunsese sa imparta totul: aerul, agenda, emotiile negative… mai putin intimitatea sexuala. 
     Acum ar fi fost si greu sa faca asta, pentru ca, intre timp, relatia lor profesionala se terminase dupa ce trecuse printr-un fel inalt de exasperare - aproape ca nu se mai suportau reciproc. Cand era nervos, o striga Mara, ca pe sotia lui, iar Ioana se purta cu el de parca tocmai se daduse jos din patul lui si isi aprinsese o tigara inainte sa faca dus… Il contesta, ii intorcea acel “de ce?”, atunci cand doar trebuia sa faca simplu ce ii cerea el… 
     Ii mai suna in urechi si ce ii strigase, nervoasa candva, Mara (Mara este sotia lui, sa nu le incurcati) despre ce ii spusese ei candva, soptit, Ioana, ca sa nu le auda el (Ioana este sefa lui de cabinet, sa nu le incurcati, chiar daca ea era intr-o confuzie grava de rol):
“… CUM IL SUPORTI?!”
     Ele erau prietene. El era cel impartit intre ele, cel "suportat".     
     El se eliberase de relatia asta bolnava dar, surpriza, ele ramasesera prietene!! Acum sotia lui ii traducea articolele pentru site-ul ei de cacat, in versiunea franceza. El facuse asta ca semn de respect major pentru sotia lui; EL statuse langa ea, sa o ajute sa termine ceea ce EA isi luase pe cap singura si acum o chinuia infiorator. 
Si ea ce facea?! 
“… M-A AJUTAT SI MIHAI, CU FRANCEZA LUI DE CLASA A SASEA….”


***
Capitolul 3
Cearta. REPROSURILE!! Care este problema ta ?!

-  Mara, te-am rugat sa nu ma expui in felul asta! Ma simt groaznic! (Reusise cu greu sa nu ii zica Ioana). Ai putea sa nu mai faci asta, te rog?!
-  Nu inteleg care este problema ta?!
-  Problema mea este ca mereu si mereu ma expui in fata tuturor celor care au tupeul sa se poarte cu mine ca si cum tocmai m-au gasit in camara lor cu castraveti murati.
-  Exagerezi, nu am vrut decat sa fiu draguta cu ea, si ea ne-a ajutat alta data.
-  Nu, Ioana, tu niciodata nu reusesti sa te controlezi!! Ti-am zis de 1000 de ori! Nu ii mai povesti din viata noastra privata. Esti ca o fetita de 12 ani care se entuziasmeaza de fiecare data cand oamenii mari o iau in seama.
-  Poate ca este doar MANDRIA ta de mascul alpha! Esti dominant si agresiv uneori.
-  Respecta-mi intimitatea! Atat! Si apoi pot sa fiu si hamsterul gama, daca trebuie.
-  Exagerezi!!


***

Capitolul 4 
MILITIANUL cu nevasta lui

Recunosc, introducerea este cam lunga, dar nu m-am putut abtine!! POVESTEA este adesea mult mai captivanta decat INVATAMANTUL din spatele ei. ACTIUNEA pe care ar trebui sa o dezvoltam dupa… ramane de multe ori doar intentie. 
Retinem doar povestea, melodia, ca in bancul cu MILITIANUL care se barbierea in baie si fredona o melodie simpla: 

      • La la lala laaaa laaaa…
      • Ce canti draga acolo?
      • Ne-au invatat astia tabla inmultirii pe o melodie, ca sa o tinem minte, da’ eu tot am uitat cuvintele…

***

Capitolul 5
Ce spune COACHINGUL DE RELATIE despre asta?

Asadar:
     REPROSUL este TOXIC, arde, distruge relatia. 
     Fac aici distinctia intre REPROS si NEMULTUMIRE
     Intr-un cuplu, in permanenta exista o nemultumire sau alta fata de persoana cu care traiesti. 

     NEMULTUMIREA este indreptata asupra unei ACTIUNI sau COMPORTAMENT specific:
“ Ma simt …(groaznic)… pentru ca tu …(ma expui)…  mi-as dori sa … (nu mai faci asta)…”

in contrast,

     REPROSUL 
- adesea porneste cu o genralizare: TOTDEAUNA, NICODATA
- contine sentimente si pareri NEGATIVE despre caracterul sau personalitatea celuilalt
Niciodata nu reusesti sa te controlezi! Esti ca o fetita de 12 ani (imatura) care se entuziasmeaza de fiecare data cand oamenii mari o iau in seama” (wow!).

     De multe ori, o simpla expresie poate exploda o nemultumire intr-un repros:
- care este problema?!
- nu inteleg de ce te enervezi?!
- ce este in neregula cu tine?!

EXEMPLE:
     NEMULTUMIRE:
Sunt foarte suparata ca ai lasat usa descisa aseara si a intrat cainele cu labutele murdare si s-a suit pe canapea. Cum facem sa nu se mai intample asta?!
     REPROS:
M-am saturat sa verific mereu usa dupa tine, pentru ca tu nu esti in stare sa ai grija de tine si de cainele tau.

     NEMULTUMIRE:
Mi-as fi dorit sa imi spui ca intarzii la intalnire pentru ca in ora aceea puteam sa imi iau copilul de la gradinita. Asa a asteptat o ora, pentru ca sotia mea nu a putut sa il ia.
     REPROS:
Daca esti in stare sa avem o relatie colegiala, invata sa iti tii promisiunea si sa fii punctual, niciodata nu iti tii cuvantul!


Capitolul 6
Sa nu disperam!!!

     Reprosurile sunt frecvente intr-o relatie de cuplu sau de afaceri si asta nu inseamana, neaparat, ca ele prevestesc un divort!!
     Mai grav este cand devin frecvente, pentru ca asta pregateste si introduce alte COMPORTAMENTE TOXICE… despre care vom vorbi mai tarziu.
     Pentru a intelege intreg contextul acestor toxicitati, cititi si articolul precedent, 

Primele semne ale despartirii. Inceputul agresiv



OFERTA MEA RAMANE VALABILA:
    
    Raman consecvent si cu oferta mea de coaching de relatie pentru cupluri sau parteneri de afaceri sau doar de lucru, care vor sa isi imbunatateasca nivelul de relatie - ca sa vorbesc in limbaj de lemn :).


    Ce trebuie sa faci? Doar sa lasi un mesaj, aici sau in privat, in care sa spui doar
 "we are in!" 
Si apoi eu va voi contacta si vom descoperi impreuna... in ce sunteti!! :)


joi, 15 martie 2018

PRIMELE SEMNE ALE DESPARTIRII! INCEPUTUL AGRESIV




Si de ce OFER sesiuni FREE de coaching pentru cupluri sau pentru relatii de business, de serviciu?!

     Daca ii priveai de pe margine erau un cuplu ca oricare altul care are o discutie la o cafea. Gesturile si mimca fetei le tradau, insa, o tensiune controlata in spatele careia puteai banui ca discutia lor era mult mai intensa. De fapt, erau chiar doua discutii pentru ca fiecare avea propriul lui discurs, oarecum independent de raspunsurile celuilalt: 

EL:    - Totdeauna vorbesti despre problemele tale! De cate ori cineva iti povesteste ceva neplacut, tu cauti in biblioteca ta de amintiri si incepi sa vorbesti despre experienta pe care TU ai avut-o cu acest tip de comportament toxic!
EA:   - Nu este deloc asa! Esti un monstru! Si tu vorbesti prea mult si am sa iti spun asta de fiecare data de acum incolo! Plictisesti lumea, doar ca esti prea concentrat pe ce spui tu, ca sa poti sa iti dai seama de asta. Nu esti atent la celalalt!
EL:   - Scuza-ma, dar asta inseamna “ba pe-a mati!”. Eu voiam sa iti dau doar un feedback. Ar fi putut sa fie valoros pentru tine!
EA:   - Nu este nimic valoros aici. Pur si simplu nu te mai suport!

    Privind din afara la acest dialog al surzilor, si am zis bine privind, pentru ca vorbele contau prea putin, dupa nivelul de agresivitate exprimat as fi putut diagnostica un "cancer de relatie" – stadiul 4 din 5. Evident, lucrurile nu sunt totdeauna asa, dar semnalul de alarma este ... evident!!



***
    Dupa ce a studiat 42 de ani cupluri si nenumarate aspecte ale relatiilor lor, din scrierile lui John Gottman razbate un indemn spre constientizare: 

     - E simplu!! Fiti putin atenti unul la celalalt si la relatia pe care o construiti intre voi! Cand nu putenti singuri, cereti ajutor!

    Oricat am fi de orgoliosi in a crede ca "noi suntem altfel", ca efect al constructiei noastre ca fiinte sociale, suntem extrem de asemanatori si chiar de predictibili in multe aspecte ale modului nostru de a interactiona. 

    Adesea doar replicam la scara individuala comportamente si greseli statistice! 



***
    Inceputul agresiv intr-o discutie de cuplu este un semn evident ca ceva nu este in regula in relatia respectiva. NU faptul de a avea opiniii diferite si de a le confrunta, chiar incomod cateodata, reprezinta problema. Despre ce incerc sa vorbesc aici este acel fel de
a te arunca direct in atac la persoana si de a-ti proiecta frustrat propriile 
ADEVARURI NENEGOCIABILE. 

    Cand lucrurile stau in felul acesta, NU mai este vorba despre 
                         CUM ESTI TU SI CE AS VREA SA FIE ALTFEL
ci practic este un strigat de atentie si nevoia TA de semnificatie in viata celuilalt: 
            SUNT AICI, AM NEVOIE SA MA VEZI, SA MA AUZI, SA MA INTELEGI.

    Cei doi parteneri intr-o viata reala au avut aceasta discutie la fel de reala direct de pe aceasta pozitie de atac. Nu exista niciun spatiu pentru “feedback”, pentru invataminte valoroase si nici atat pentru o intelegere. Nu a fost niciodata loc aici pentru argumente!! Discutia de fata nu are legatura cu puterea de a-ti sustine rational si persuasiv un punct de vedere. 
    Acest “harsh start up” nu face decat sa arate un nivel de toxicitate in care se afla relatia. Un observator calificat si antrenat poate vedea si cat de grave sunt sau sunt pe cale sa devina lucrurile. Pentru asta are nevoie sa stie si cat de frecvente sunt astfel de atacuri “din prima”!


***
    Cum am promis, voi continua sa DEMASC acele semne ca o relatie nu functioneaza si voi sugera si cateva posibile antidoturi pentru ele. Bineinteles, sunteti liberi sa faceti propriile greseli, in caz ca nu va plac ale mele.
    
    Raman consecvent si cu oferta mea de coaching de relatie pentru cupluri sau parteneri de afaceri sau doar de lucru, care vor sa isi imbunatateasca nivelul de relatie - ca sa vorbesc in limbaj de lemn :).


    Ce trebuie sa faci? Doar sa lasi un mesaj, aici sau in privat, in care sa spui doar
 "we are in!" 
Si apoi eu va voi contacta si vom descoperi impreuna... in ce sunteti!! :)


***
     Ma intereseaza orice tip de reflectie, de parere sau chiar de dezacord pe care le descoperi dupa citirea acestui articol si te rog, acum, sa ai bunavointa sa il scrii intr-un comentariu mai jos. 
     Ca sa ramanem aliniati cu articolul, te mai rog ca inceputul, doar, sa nu fie agresiv!! :)





luni, 19 februarie 2018

"The Realm" - Taramul renuntarii

   

      Atunci cand omul nu mai face fata la ceea ce i se intampla in lumea reala din acel moment, pur si simplu el colapseaza inauntrul sau, in lumea sa. Numim aceasta lume "The Realm" - sau Taramul Renuntarii.

     Nicu era un barbat tanar, chiar frumos daca nu ar fi fost usor corpolent, volubil cateodata dar cel mai adesea TIMID. Era un bucatar sef foarte bun. Isi dorea o prietena.
     In seara aceea parea ca se simte foarte bine: vorbea cu oamenii, glumea cu fetele, bause chiar doua pahare de vin. Facea in mod evident un efort ca sa fie asa. Dupa cateva ore, un simplu schimb de priviri si zambete intre doua fete pe care el le privea l-au aruncat peste bord in lumea aceea pe care el o stia cel mai bine: "Niciodata nu o sa ai o prietena!".

 
***
    "The Realm" este un mecanism prin care multi oameni renunta la lupta si se refugiaza intr-o lume inchisa, dar care ii protejeaza. De cele mai multe ori este asociat cu un vis esuat: speranta pentru o viata mai buna care intarzie sa apara, visul unei femei de a fi eroina vietii ei si care se amana, se amana... Speranta ca cei din jur vor renunta la orgolii si va fi armonie in familie.

     Acest mecanism se instaleaza atunci cand oamenii au fost tinuti intr-o stare de tensiune, de tranzitie indelungata, intre doua lumi.

    Este greu, aproape imposibil sa lucrez cu oamenii blocati in Taramul Renuntarii lor. Ei sunt acolo intr-o alta lume, cu convingeri greu de clintit si rezistenti la orice informatie noua, cat de pozitiva sau optimista ar fi ea.

     Am invatat sa identificam impreuna, eu si clientul "The Realm" si sa ii asociem o METAFORA. Este fascinanta puterea unei metafore de a strapunge "TARAMUL PLANGERII", locurile fara speranta, fara lumina.

     Exista un moment in care omul isi gaseste singur drumul spre lumina si iese de acolo. Procesul de a-l conduce spre vis este delicat si necesita un sprijin permanent. Si mai ales de la cei din jur.

***
     The Realm este un mecanism care poate cuprinde echipe intregi. Este acel moment cand o echipa intreaga intra in TACERE, atunci cand lucrurile devin foarte grele, si se scufunda intr-o "GAURA NEAGRA". Se blocheaza, se inchid, nu comunica, evita, nu confrunta, au o consistenta de molusca. Este un mecanism de care m-am izbit dureros atunci cand am incercat sa lucrez cu instrumente conventionale de coaching sistemic si ei erau in REALM. Cand un sistem se afla acolo nu il poti urni!!


***
     Este trist, dar acest mecanism de evitare este specific unei jumatati de Romanie. Un intreg aparat de stat este PARALIZAT. Oameni care s-au invatat sa se "acopere", sa evite orice forma de implicare, de confruntare, de discutie deschisa, directa, asumata.
     Sunt oameni care au avut un VIS pe care l-au ingropat.
     STIU ca NU SE POATE!
     Ei NU MAI CRED!
     La noi asa merg lucrurile de cand lumea!
     ASA SUNTEM NOI ROMANII!

Incet, incet, au renuntat sa mai spere, au renuntat sa lupte, au renuntat la pozitia deschisa, asumata, curajoasa.

     Cineva trebuie sa le spuna. Fara sa ii judece. Este un mecanism NORMAL. Ei incearca doar sa se PROTEJEZE. Este un mecanism din care cei puternici se pot desprinde. Este o normalitate care poate fi inversata. Doar sa inceapa cineva PROCESUL de reinnoire a Romaniei! Va mai dura o generatie.




miercuri, 14 februarie 2018

Ce as face acum daca as avea 20 de ani?! (In speranta ca vor citi si copiii mei)




Exista trei intrebari pe care sa ti le pui si la care sa raspunzi pentru a-ti testa capacitatea de a avea o viata plina de sens ( J. Maxwel in dialog cu Jim Colins):
    • Talentul de a face un lucru: Poti fi cel mai bun din lume la ceea ce faci? Ai abilitatile si aptitudinile pentru a fi exceptional in ceea ce faci? Odata ce ti-ai descoperit talentul, munceste masiv in sensul pe care el ti-l deschide. Dezvoltarea si urmarirea talentului personal are efect de parghie pentru viata ta. Poti ajunge cea mai buna varianta a ta dezvoltandu-ti talentul tau.
    • Pasiunea: este esenta sensului in viata; combustibilul si sufletul lui. Intrebarea pe care ti-o pui este    “ - Esti pasionat de ceea ce faci?”
    • Instrumentele: Ai la dispozitie resursele necesare pentru a schimba lumea? 

***

 In viata mea de pana acum au fost doua RESURSE mari care m-au ajutat sa fac o TRANSFORMARE masiva:
      • Criza: o situatie majora de disconfort.  
1988, 1994, 1995, 1996, 1999, 2000, 2003, 2009... pot scrie carti.

    In 2012 eram intr-un moment in care proiectele mele intrasera in fibrilatie. Isi atinsesera varsta de la care incepeau sa descreasca. Eram la aproape 10 ani de la initierea ultimului mare proeict, obosisem, mediul in care se desfasura proiectul era unul ostil. Ma simteam amenintat! Am mai luptat inca 4 ani, din inertie si pentru a produce schimbarea. 
    La inceputul lui 2016 inchisesem multe din proiectele care imi aduceau presiune. AfEram in fata cautarii unui sens major dupa un an de resetare totala. De aici a inceput transformarea.
      • O carte/ o resursa importanta de invatare
  2012 a fost si moomentul in care l-am descoprit pe Ron Jenson cu o carte simpla. Am citit-o cu pasiune, dar greu. Imi intorcea toata atentia pe dos. Muta tot focusul meu de pe exterior, pe managementul si responsabilitatea interna. DIn actor deveneam project manager pentru propria viata.
  Aici a fost "the tipping point". Am inceput sa citesc din nou, cu furie si pasiune.
  In 2016 am inceput CTI si mi-am aliniat intreaga pasiune si energie pentru transformarea oamenilor. De atunci invat neincetat si fac coaching cu persoane private sau cu echipe de oameni.
  Am si TALENTUL si am si PASIUNEA pentru asta.
  INSTRUMENTELE? RESURSELE? Ma intreb doar atat: "Cat timp mai am?" :)


***
Ce as face acum daca as avea 20 de ani din nou? 
SIMPLU: As munci ENORM pentru dezvoltarea TALENTULUI meu si in directia deschisa de el.

Ce as spune unui tinar de 20 de ani?
- Cauta-ti talentul! Fiecare are unul.
- Odata ce ti-ai descoperit talentul, munceste masiv in sensul pe care el ti-l deschide. Dezvoltarea si urmarirea talentului personal are efect de parghie pentru viata ta- te arunca in POTENTIAL si IMPLINIRE.


"Sunt prietenul care iti aminteste cum sa iti traiesti viata ca pe un dar de la Dumnezeu!"

marți, 1 august 2017

La ceea ce REZISTA - PERSISTA. Ce faci cand intalnesti un BOLOVAN in drum?!





O expresie negativa a universului devine REALITATE pentru om atunci cand EL decide sa se raporteze la ea.

Cand ceea ce ar putea fi doar o POSIBILITATE care trece pe langa tine - reuseste sa se insinueze dureros in perimetrul tau intim, atentia ta, focusul, ii dau VIATA.
Aceasta nu este o FATALITATE, este o ALEGERE a ta.

Este adevarat ca existe CONTEXTE puternice in viata, care par indreptatite sa se instaleze indelungat sau uneori definitiv in viata noastra. 
Dar implantarea lor in nivelul nostru IDENTITAR este strict alegerea noastra.

Este o mare diferenta intre 
am facut o prostie          si sunt prost
am esuat in obiectivul meu si sunt incapabil
este o perioada mai trista a mea si VIATA mea este un dezstru
***
Cand apar BLOCAJELE mari, sau TURBULENTELE in cursul vietii noastre, multi dintre noi intram intr-un tip de echilibru Nash instabil, ca in teoria jocurilor: 
“ACCEPT durerea si nefericirea, intr-o marja suportabila de teama sa nu fie ceva mai grav si, in schimb, EVIT sa explorez, NEG, IGNOR campul emotional care il inconjoara.”



Ce se pierde este sansa garantata de a ajunge la acel altceva bun si frumos care se afla totdeuna dincolo.


Si atunci, oamenii REZISTA.

Doar ca - La ceea ce se REZISTA - PERSISTA!






***
Iata cum functioneaza: 

Multi prefera/evita sa nu ii dezamageasca pe altii. 
Rezultatul:
Cand ei decid ca vor face orice ca sa evite sa ii dezamageasca pe altii, s-au oprit de la ceea ce ar putea fi posibil in cazul in care si-ar asuma  riscul sau ar merge inainte oricum si ar gestiona consecintele apoi.

Unii oameni evita sa stea in centrul atentiei, chiar si atunci cand au castigat acest drept si merita recunoasterea celorlalti; ei nu simt "apreciere" atunci cand sunt in centrul atentiei, se simt "expusi" si "vulnerabili" ... este un loc fierbinte, nu o pozitie victorioasa. Deci, evita sa faca lucruri care le-ar aduce atentie sau chiar succes. 
Rezultatul:
Traiesc in propria lor umbra, si, prin aceasta, se rup de tot ceea ce ar fi posibil prin asumarea unui risc, stand in lumina. 

Daca nu pot trai cu dezamagirile sau succesele lor, ei isi amputeaza acea parte mare din viata lor, iar camera de manevra devine mai mica si spatiul de negociere mult mai stramt. 
Exista si alti “bolovani” mari asezati in drum, și “a-i dezamagi pe altii" este doar unul dintre multele lucruri pe care le-ar vrea evitate:
FURIA: Nu pot avea asa ceva in viata mea; evit orice situatie care ar putea duce catre furie.
INTIMITATEA: Prea riscanta; fac un ocol aici.
CONFRUNTAREA: Asigiura-ti spatele, intoarce-te pe calcaie, gaseste o cale de iesire prin preajma si cauta cel mai mic semn de avertizare.

In cea mai mare parte a timpului, OAMENII nu sunt constienti de acesti bolovani. 
Focusul lor este pus pe cum sa-i ocoleasca. 
Nu realizeaza ca sunt incremeniti in fata bolovanului ” Sa ii dezmagesti pe altii”
Nu sunt constienti ca s-au invartit in jurul acestui lucru. 

Bolovanul insusi le conduce viata. Pana cand nu il vor vedea si nu se vor ocupa de el, nu vor fi capabili sa isi urmeze calea. Bolovanul controleaza calea!!

***
Unul din Obiectivele insotirii mele in procesele de coaching este acela de a-i reda omului sansa de a fi proprietarul INTREGII sale vieti. Cu varfuri si cu vai. Cu cresteri si caderi. 
Prea adesea oamenii isi construiesc vietile in asa fel incat sa faca sa evite minimele si maximele.
Ei sunt in cautarea unei medii sigure si confortabile, fara niciun fel de schimbare dureroasa. 
Este o forma eronata de auto-protectie - protectia de durere sau doar evitarea oricarei emotii puternice, in orice directie ar fi ea.
Daca am atasa un monitor EKG la forta vietii oamenilor acestia, in loc de maxime si minime, forta vietii lor s-ar apropia periculos de o linie plata. Aceasta este o alternativa letala - “viata ca ton de apel de telefon”.

***
Atunci cand oamenii cauta IMPLINIRE, le dam inapoi VISURILE 
Atunci cand oamenii cauta ECHILIBRUL, le redam increderea ca exista ALEGERI

Atunci cand oamenii cauta sa evite BLOCAJELE si TURBULENTELE in viata - le dam inapoi mijloacele prin care sa isi experimenteze intreaga viata, in fiecare moment, asa cum este ea!