miercuri, 29 februarie 2012

Post


Deci sa postam postim!

duminică, 26 februarie 2012

Copii!

Avalansa de copii nou nascuti si femei insarcinate printre prietenii si cunoscutii mei... Carmen, Andreea, Ella, Claudia... Ancuta afla ca intre ultimii ei doi copii va fi o diferenta de un an...

Face lumea copii. Criza, ne-criza, are Dumnezeu grija!

In vremurile "apuse"... sa faci copii multi era un delict. Comunistii spuneau ca invers dar oamenii stiau ei mai bine! Cand afla cate unul ca mai asteptam un copil se "scutura" si zicea
- Eei, lasa! Sa fie sanatos!

Multa vreme nu am inteles ce insemna asta. Tarziu am aflat povestea femeilor care, in comunism, cam toate, aveau doua, trei... zece avorturi sau chiar mai multe...

Zilele trecute, in drum spre Ineu tot luam oameni la ocazie... fara bani... oricum aveam loc in masina... Ei imi dadeau, in schimb, povestile lor:
*
- Merg sa imi vizez dosarul pentru somaj. Am lucrat la... (Acronim... presupune ca il stiu... toata lumea il stie)...
Se vede pe el ca este infrat de viata... greu de trait in ziua de azi...
Vorbeste greu, este tanar, neinsurat...

*
Alt om la ocazie...
La doi pasi de el, la marginea drumului, un barbat cu un lemn imens. 
- Ce face cu el la marginea drumului?
- Ce n-a facut toata vara!
- Saracul!
- Da de unde! Se duce si munceste la vecinul... ii da lapte, fac mamaliga tot timpul... isi rezolva stomacul.  Prost este ca nevasta fumeaza si el atunci trebuie sa se stranga cu mancarea ca sa ii dea si niste bani de tigari.
- Dumneavoastra ce faceti?
- De toate. Am combina, pomi, un lac mic. Am lucrat mult in afara, stiu patru limbi straine. Ultima data am fost la un francez cu domeniu de vanatoare...
L-am lasat sa coboare cu regret. Abia ne incinsesem la vorba, am mai stat doua trei minute de povesti in usa masinii..
- Sa treceti pe la mine, Ionesti 4, chiar de unde m-ati luat. Oricand...
- Trec, sigur trec!

*
 Cativa pasi mai incolo... doua femei cu doua fetite. Parca n-ar intra toti! 
- Numai ele merge domnu... eu nu merg!
Douazeci de ani, asa... zambeste si i se vede dintele de metal...
- Hai!
Femeia mai in varsta ( 45-50 de ani) strange cateva hartii de un leu in mana.
- Pune-i la loc ca nu iti iau bani!
Se uita luuung la mine. Lavinia rupe o ciocolatica in doua si o da fetitelor.
- Merg la sora mea domnu' a venit de dincolo si mi-a trimis vorba sa merg cu fetele...
- Cati copii ai?
- Cinci!
- Si noi la fel. Ce ai, baieti, fete?
- Trei fete si un baiat!
- Pai nu ziceai ca sunt cinci?
- Pai aialalta este a fetei da' tot la mine e ca eu o cresc. Acu' s-au impacat da' tot la mine sta aia mica.
- Si sora de unde vine?
- A fost la cersit, domnu' da acu merge in fiecare luna acolo ca ia luat fata. Acolo nu ai voie cu copiii la cersit ca ti-i ia! Ea e cea mai mare, ca noi suntem pocaiti domnu'. Si mama a fost..  Suntem patru fete si ea nu a facut copii si a facut tarziu si acu i-a luat fata ca cersea cu ea. Ea are 50 de ani si fata 8 da' pana la 18 o tine la casa de copii si numa' dup-aia i-o da si fata plange toata ziua da' ii da medicamente sa nu mai planga da' sora-mea nu mai e om si merge in fiecare luna sa o vada. Mai cerseste da' nu mai merge ca presedintele asta care zice ca vine acu ii da pe toti acasa si zice ca se inchide si granitele sa nu mai poti sa mergi la cersit sau la munca. Ca barbatu meu e in Italia, munceste. Am fost si eu la cersit, domnu' da' am zis ca in viata mea nu mai merg ca m-a luat politia si m-a dus si eu nu stiam limba si daca nu venea sora-mea sa ma ia... In viata mea nu mai merg.
- Saraca femeie!
- Da domnu'!
- Tu cati ani ai daca ea e cea mai mare? (Eu ei ii dadeam vreo 50...)
- 36!
- Mai faci copii?
- Nu mai domnu' gata! Mi-ajunge!
- Pai si daca vin ce faci?
- Nu mai!
- Sa nu faci vreo prostie! Auzi? Orice ar fi sa nu faci vreo prostie! Uite ce copii frumosi ai!
Se uita cu ochii mari la mine! Deschide usa, coboara... scoate fetele si pleaca!

- Saraca! Plangea cand a coborat! Ce ti-a venit sa ii zici la sfarsit?
- Asa am simtit eu!

*
Lumea face copii in jurul meu. Multi. Mai sunt altii care zic ca e viata grea..dar pana la urma nu se indura si il fac si pe al doilea... poate vine si al treilea...

sâmbătă, 25 februarie 2012

Apus







vineri, 24 februarie 2012

Imi fac "biblioteca" de vinuri!





Unui om care isi pierduse vederea la varsta de trei ani i s-a dat sansa unei operatii complexe prin care sa i se redea vazul. Caz real. Operatia a fost o reusita dar surpriza a fost imensa cand, dupa ce i s-au indepartat pansamentele, omul vedea... dar nu vedea!
Vedea dar nu intelegea nimic din ce vedea.


Reflexia luminii de pe un obiect impresioneaza retina, senzatia merge in creier unde gaseste o biblioteca de imagini... search... find... raspuns... TREAPTA... comanda piciorul... ridic piciorul... corelez informatia vizuala cu stimulii care vin din piciorul care apasa treapta... imi coordonez actiunile... ma deplasez... nu imi rup piciorul...


Esenta vederii, pe langa performantele aparatului vizual, este calitatea "bibliotecii" de imagini si maiestria/inteligenta mintii de a opera cu ele.


"Biblioteca" mea de gusturi este primara: deosebesc gusturile de baz: Dulce -Sarat - Acru - Amar si am invatat sa le combin si sa ma joc cu ele. Cei cativa ani de cand nu mai mananc carne mi-au curatat papilele si m-au facut sa simt mult mai bine gusturile. Din cand in cand ma joc cu condimentele in mancarurile pe care le fac... Sunt un fan al Garam Masala...


Acum imi fac "biblioteca" de vinuri. Gusturi, mirosuri... 


Sauvignon blanc versus Chardonay la vinuri albe. Prefer Cramposia lui Isarescu celei a lui Stoica, cea din urma pozitionata mai sus ca pret, cu tinta spre  snobismul celor care cauta crame boutique. Rozeurile sunt prea rafinate pentru mine, nu am timp de nuante, nu as da niciodata banii pe un Roze fumee frantuzesc...


De fapt, in acest moment pentru mine vin bun este vin rosu sec! Multa vreme m-am amagit cu Feteasca neagra, de exemplu, pana m-am prins/am aflat ca din tot ce e pe piata aproape toata este combinata cu Merlot. Ramane un vin romanesc, bun, cu caracter, atunci il gasesti bine preparat.

Deosebesc un vin prost de un vin bun, nu as da mai mult de 60-70 lei pe un vin si acestia foarte rar, imi dau seama ce inseamna un buchet bun, incep sa disting nuante, tanini... deocamdata imi fac biblioteca...

Aseara m-am hotarat sa imi iau un Carmere chilian, slabiciunea mea secreta, in cinstea lui Florin care m-a anuntat ca sotia lui este insarcinata. Mi-am pregatit "tapas-uri", gustarile pentru vin, am scos artileria grea - paharele mele mari de vin rosu, si m-am asezat la masa cu Maria si am inceput sa ii povestesc... Istoric, buchet... filoxera care a distrus carmenere-ul in Europa, cum l-au gasit intamplator in Chile peste o suta de ani... 


Doi pasi mai incolo Elisabeta isi manca cerealele cu lapte:
- Mai veau!
Ma ridic, ii mai iau cateva cereale si ii arunc in lapte.
Ma arunc iar in explicatii, degustam...
- Baricul... aaa alta poveste... stejar, salcam, cires... costa, plus ai nevoie de un vinificator bun...
- Mai veau!
Ma ridic, mai iau alte cateva cereale si i le arunc in lapte.
- Niciodata nu se pune vinul cel mai bun intr-un baric nou!! Abia din al doilea an pui vinul bun in el.


Iau sticla si ii arat:
- Este un Reserva. Bine, in Chile nu inseamna mare lucru...
Atunci... inlemnesc... Carmenere-ul meu era un superb Cabernet. Este adevarat, aceeasi familie de vinuri... Ma invartisem pe langa rafturi in timp ce vorbeam cu Florin la telefon si cand m-am intors am luat sticla fara sa ma mai uit...

In mare, explicatiile ramaneau adevarate. Oricum, este clar, trebuie sa imi fac "biblioteca" de gusturi, mirosuri de vinuri... Tac si savurez vinul. Superb!!

- Mai veau!
- Ajunge!
- Mai veau!
- Ai mancat destul!
- Mai veau!
Ma ridic, iau cereale si i le pun cuminte in lapte... Foarte bun Cabernetul asta chilian...


joi, 23 februarie 2012

Tired mobility




- Si cum ai ajuns sa vinzi bijuterii? Cine te-a invatat sa faci business?
- Strada!
- E un business de nisa!
- Am inceput sa muncesc ca agent de vanzari la 16 ani. Vindeam sisteme de inchidere pentru lantisoare. ( Imi ararta lantisorul cu cruciulita de la gat si zambeste). Am lucrat apoi ca agent de vanzari in Italia. Doi ani in Indonezia... Am lucrat in multe tari. Acum in Romania. Cine se gandea ca eu - catolic - o sa merg in Munte sa ma intalnesc cu tine sa ma botezi ortodox?
Acum venise de la Arad cu treaba in Brasov. M-a sunat din Ploiesti si am stat de vorba 15 minute. Pleca la Constanta unde avea intalniri de afaceri seara pentru ca a doua zi trebuia sa se intalneasca la Brasov cu niste oameni care veneau special pentru asta din Targu Mures.
- Am obosit! Nu mai pot! Vreau sa gasesc oameni sa se ocupe de business si sa ma opresc...

In jurul meu sunt oameni cu un nivel inalt de mobilitate. Ne amuzam coborand din Munte cu Ovidiu si Dimofte care spuneau ca au depasit "milionul" (de kilometri parcursi la volan) de cativa ani.
- Tu, Paulo?
- (Zambeste obosit) Eu? Am muulte milioane...


Marcel H. imi povestea despre experientele lui din Africa... Despre Iordania... lumea araba...cum aveau statut de protejat la Ambasada Americii ca director la Habitat... violentele de acolo...
Aeroporturile din Africa...
- Unde merge avionul asta?
- La Lusaka!
- Ma luati si pe mine?
- Hai!
Cel mai mult ii placuse in Africa de Sud. Ii era dor de vinurile lor. Fusese in peste 100 de tari!! Singura tara in care nu ii acceptasera pasaportul a fost Moldova. Le-a dat alt pasaport...
- Am obosit! Vreau sa ma ocup de copii mei!
Are o casa in insula Krk din Croatia dar copiii, baiatul si fata din prima casatorie sunt acum in Elvetia. Baiatul facea Kick boxing si se inhaitase cu niste traficanti albanezi...

***

Milos este mai tanar dar are un card de mile mai bun... Platinium. Asta ii permite sa stea ieftin la Hayatt si sa calatoreasca la First class cu Luftansa!
- Am vazut pe Clooney in Up in the Air si m-am gandit la tine!
Zambeste. Cel mai mult ii place Hayatt-ul din Bali. In fiecare an sta o luna acolo, in ianuarie. M-a invitat sa stau o saptamana cu el acolo dar i-am spus ca nu sunt in target pentru Bali si Hyatt :).
Ii place sa calatoreasca mult si cu trenul. A facut o luna cu transsiberianul pentru ca se oprea si statea peste tot.
Acum a obosit. Vorbeste mereu de studiile lui neterminate... vrea sa faca un MBA in State... Vrea familie, copii...

***

Acum 14 ani m-am intalnit in Franta cu un tanar venit din Turcia a carui personalitate m-a intrigat. El zicea ca de fapt nu e turc, nici kurd nu era... Nu imi mai amintesc bine ce trib spunea ca este... oricum ii ura pe turci.
- Tu nu ai cum sa intelegi niciodata! Vii dintr-o cultura sedentara!
- Ai dormit intr-o rulota!
- Cativa ani!
- Greu de intels pentru mine.
- Pentru ca vii dintr-o cultura sedentara. Eu sunt nomad. Nu stam in acelasi loc.

***

Acum 17 ani m-am plimbat o zi intreaga in Asissi, in Italia cu un domn in varsta care facea voluntariat intr-o fundatie catolica in Quito. Nu avea copii, lucrase in banca, avea casa pe malul lacului Como. Avea raiul la o deschidere de fereastra dar renuntase la tot ca sa fie voluntar in Ecuador. Obosise, era batran.
- Eu sunt cetatean al lumii!
- Eu sunt roman (zambesc)!
Nu imi placusera niciodata apostolii Globalismului...


Acum 25 de ani, tanar, nelinistit si cu multe "certitudini" ma certam cu instructorul auto care, culmea, imi dadea lectii:
- Nu este sofer bun cine stie sa conduca repede!
- Cum adica?
- Repede conduc toti prostii! Incet e greu sa conduci!

***

Muica nu trecea de Rascruci. Cel mai departe mergea la cimitir. Societatea ei era societatea coltului de ulita.

Odata am vazut cerul brazdat cu o panza de urme de avion. Alta data, noaptea, deasupra Spaniei, am vazut Pamantul acoperit cu un paienjenis de lumini.

M-am speriat!
***
- De ce ai plecat din Bucuresti?
- Pentru prietenul meu, Octav, din America!
- Cum asa?
- El imi spunea tot timpul:
"Pentru noi intorsul in Romania este cum vine pentru voi viata la tara - Tanjiti dupa ea tot timpul dar nu va mai intoarceti niciodata!"
Cand au plecat, tocmai primisera apartament, el era profesor de matematica la o scoala "de fite" din Bucuresti si aveau 3 sau 4 copii. Acum au 6, cred... casa in Petru Voda, stiu toate plantele pamantului si copiii plesnesc de sanatate...

Obosisera in Bucuresti... Si s-au oprit!

Spre deosebire de cealalta multime de oameni care alearga intr-una si spun ca au obosit...



miercuri, 22 februarie 2012

Igiena relatiilor



Am fost adesea ispitit de "igiena relatiilor". Sa imi aleg interlocutorii, partenerii, tovarasii de drum, de discutie.

De multe ori, involuntar, imi iese. Fug de oamenii complicati inutil, incurcati in propriile greseli de viata, in pacate si care iti arunca in spate propriile frustrari. Le evit discret prezenta. Nu pot sa ii duc. De cele mai multe ori, insa, nu pot refuza dialogul. Simt ca nu am acest drept.

Mi-a ajutat Dumnezeu si m-am inconjurat si lucrez cu oameni compatibili, deschisi, inteligenti si buni. Construim istorie de grup, team building... singura mea grija este sa stric din cand in cand obisnuintele paguboase prin provocari noi.

Acasa...
Eugen spune ca "Pentru tot ce se intampla la tine acasa esti responsabil". O doamna, intr-un magazin, mi-a zis ca... " da, dar cu grija sa nu devenim nevrotici din atata responsabilitate...".

Dramele de familie sunt cele mai dureroase si evitabile, in acelasi timp. Tine de inteligenta simpla,  educatia sentimentelor si mai ales de fuga de pacat.
Momentul alegerii partenerului este atat de important, fara sa fie o chestiune simpla de noroc! Este, mai degraba, in apropiata legatura cu propriul caracter, personalitate, raportare la lume si la Dumnezeu.



Natura relatiilor cotidiene si pe termen lung scoate din om valente nebanuite.

Reprezentarile celorlalti despre Om ii seteaza acestuia comportamente, stari, atitudini. Prin raspunsurile pe care le da in continuu la asteptarile si provocarile celor din jur, Omul isi "seteaza" comportamentul si isi construieste caracterul.

Am vazut Oameni incalciti in relatii, care se infasoara in captivitati nocive si nu se pot desprinde. Acestia experimenteaza medii care nu comunica, aceiasi oameni, aceleasi paradigme. Cultura inchisa este adesea atat de puternica incat cu greu cineva se mai poate desprinde din ea.

Atunci cand relatiile "superficiale"sunt cele care sufoca, exista regula celoi doi pasi: " Pleaca!".

Cand legaturile, insa devin puternice, in fata de Dumnezeu... incepe mucenicia.

Laura povestea de o tanara liceana pe care prietenul ei o drogheaza in fiecare sambata. Cu extazy. A ajuns sa nu se mai poata controla. Spre sfarsitul saptamanii devine nelinistita, nu mai gandeste, asteapta sambata... Parintii ei nu stiu nimic!

Oare o sa se casatoreasca cu "prietenul" ei?



marți, 21 februarie 2012

Omul smerit!

Am intalnit adesea oameni cu suflet bun. Atat de bun, ca il simti in palma ca pe cel mai fin nisip de pe plaja marii. Smerenia o vezi in privire, in gesturi, in atitudine, iti da starea de bine si de apropiere sigura.

Este ceva care tine de firea intima dar este si educat, "lucrat" in multe dintre cazuri.

Aproape zilnic ma intalnesc cu doi oameni, un barbat si o femeie care sunt o lectie de smerenie si de bunatate pentru mine.


O femeie tanara care lucreaza de ani de zile in trei metri patrati... M-am intrebat cata renuntare poti avea in tine ca sa rezisti de 15 ani in aceeasi rutina ingusta. Sotul ei seamana fantastic cu ea, fizic. Tanar si el, lucreaza intr-o cladire alaturata, intr-un serviciu la fel de nespectaculos.

Am aflat de curand despre calvarul vietii ei. Fratele bolnav de cancer, o perioada alcoolic... ea de ani de zile lupta sa il salveze. Au invins cancerul. In timpul acesta omul, disperat se apucase de baututra. Placa de titaniu in gura... bani, operatii, totul din doua salarii ea, sotul si pensia tatalui.
Femeia a fost si ea pe culmile disperarii. La un moment dat luase niste bani de undeva... a venit un control inopinat care ar fi dus-o la inchisoare fara comentarii. S-a rugat la maica Domnului, a scapat neobservata si a pus si banii inapoi. Acum era fericita ca i-a rezolvat si problema infectiei de care nu mai scapa de multa vreme. I-au taiat mandibula cu totul.

Cand ne intalnim pe coridoare, femeia se strecoara  pe langa mine ca si cum nu ar exista. Are o figura placuta si blanda, un zambet cald si ochii care ii sclipesc mereu... Sotul ei, la fel, un barbat tanar, cu o prezenta placuta, vine din cand in cand la ea si stau de vorba ca doi prieteni buni. Multa vreme am crezut ca sunt frati, asa de mult seamana.


Al doilea om, un barbat care lucreaza la intretinerea cladirii. Imi povestea cat de rai sunt oamenii din familia lui. Incesturi, copii chinuiti, nenorociri... Cum a avut oare putere sa se desprinda?!

M-a gasit intr-o zi stand in biroul meu, de vorba cu prietenul meu de la parcari:
- Ce faci aici? l-a intrebat.
- Mai stam si noi de vorba, i-am zis eu, e frig afara.
- I-am aranjat un loc in fosta ghena... El nu spune dar cred ca are si o rezistenta ceva... L-am vazut intr-o zi cu aurolacii. El era singurul care nu lua droguri si i-am zis... "Vino cu tata incoace!". I-am facut camera, i-am aranjat totul... Cand e frig se inveleste cu cainii... are doi caini care stau cu el (zambeste). Are si saltea, paturi... La pranz ii aduc mancare.
Baiatul, 25 de ani, spalat, cuminte intr-adevar, "lucreaza" pe la parcari, prin constructii, pe unde apuca...
- Ce lucrare faceti! Ce-o sa se intample cand plecati de aici?
Baiatul nici nu isi pune problema. Se simte bine, are un suflet care sa aiba grija de el, sa nu inghete, sa manance la pranz, pana atunci statuse in strada...


Imi spunea un preot acum cativa ani...
- De multe ori ma uit in biserica la oameni, in timpul liturghiei... Vad cate un om simplu, amarat, cate o femeie... si ma gandesc... Poate el se mantuieste si eu nu... Socotelile lui Dumnezeu.

Suferintele indelungate, acceptate cu stoicism, modeleaza sufletului omului intr-un anume fel. Ii macina asprimile, il fac fara colturi, fin... Am vazut femei care si-au ingrijit tatal paralitic sau mama neputincioasa ani de-a randul. Metamorfoza este totala.

In preajma lor am avut acelasi sentiment pe care l-am avut in Sfantul Munte, alaturi de Linistea marilor calugari.



duminică, 19 februarie 2012

De ce ne strica Dumnzeu planurile

Casa bunicilor avea prispa si vita de vie cu struguri mari si lungi, tata vacii. Vita imbraca coloanele casei si inchidea prispa. Vara, siroaiele de apa si picaturile mari din ploile reci scurte si repezi faceau o adevarata simfonie cosmica...



In noaptea aceea Maia vorbea cu Tataie in noapte tarziu.
- Ce tot vorbesti mama?
- Eeei, imi fac si eu planuri! Ce numai voi va faceti planuri? Si eu am planuri!

A doua zi dimineata era captiva in colivia propriului trup. Accident vascular. Dumnezeu a randuit ca in momentele acelea ultime fata ei sa fie acolo. A mai trait cateva zile.

Cateva luni mai incolo Dumnezeu i-a stricat planurile si fetei ei luandu-i baiatul. Viata ei capata alt sens de aici incolo.



Muica, strabunica mea, avea o vorba: "Muica, ziua vine, partea ei isi aduce!". Era un fel de "Nu-i trebuie calugarului grija zilei de maine!".

Dumnezeu strica planurile Omului. Acele planuri care ii iau supletea gandirii, cuprinderea sufletului si ii acopera dimensiunea Raiului din el.

Parintele Dionisie de la Colciu spunea ca mantuirea nu este grea, este o chestiune de finete.



Toata viata este o lucrare. De mare finete... Si ea nu exclude BUCURIA VIETII. Doar bucuriile iluzorii, parelnice...

Omul, in firescul lui, isi face planuri si se infasoara cu legaturi lumesti, mai bune sau mai rele... Tendinta lui este sa isi creeze confort, siguranta... Apoi isi construieste "hambare". Isi pierde "provocarile" si devine rigid, comod. Apare sindromul de cultura inchisa si se invarteste autist intr-un univers limitat cu reguli proprii.

Iluzia binelui este perfecta. Stiu. Am experimentat-o! Dar parintele meu ma avertiza mereu:
- Pamantul nu este Raiul! Nu avea rost sa mai faca Dumnezeu inca unul.




Discutand cu Lavinia despre perspectiva unui nou copil, am realizat ca viata mea va trece in curand in altceva, Dumnezeu are alte planuri cu noi...





sâmbătă, 18 februarie 2012

Lumi in oglinda







Volfgang isi face agenda personala in asa fel incat niciodata sa nu fie plecat din Salzburg in Sambata Mortilor.

- Este fascinant, imi spunea! Ma uitam la multimea de oameni din cimitir si incercam sa imi imaginez cealalta lume - in oglinda, sub pamant. La legaturile dintre ele... FIECARE familie austriaca merge la morminte in Sambata Mortilor!

Legatura intre cele doua lumi este consfiintita si asumata social. Reprezinta una din dimensiunile lor fundamentale de mare popor.


Mormintele familiei mele sunt imprastiate... ar trebui sa merg in cel putin trei locuri. Asa ca voi merge doar intr-unul. Ma consolez cu gandul la femeile familiei mele care fac colive, merg la biserica si isi pomenesc mortii.

Un om fara legaturile lui de generatii, care nu traieste in respectul si pomenirea inaintasilor sai, este un om ciuntit.

Comunistii au incercat sa taie aceste radacini Omului, "poporului". Ca sa-l poata stapani.

Vorbeam cu Elena si imi povestea ca a descoperit ACUM ca toti strabunicii ei fusesera deportati in Siberia. TOTI! A inceput sa se roage pentru ei. Este cel mai frumos proces de reintregire personala pe care il privesc acum.

Mi-am promis ca am sa incerc sa stau de vorba cu parintii si rudele mele si sa duc cat mai departe in istorie Pomelnicul familiei mele. Biserica ne ingaduie si ne da nadejde ca ii putam cuprinde pe toti: "Pomeneste doamne pe Elisabeta, Tudor, Petre, Ana ... si tot neamul lor cel adormit!"

Pentru Volfgang este mai simplu. El isi stie stramosii cu multe generatii in urma si ii gaseste pe toti in cimitirul din Salzburg.

- Tatal meu a mers in fiecare duminica la biserica, mi-a spus. L-am intrebat cum se simte cand stie ca mai are putin si se va intalni cu mama.
"Prostii - mi-a zis"
"Cum adica?
"Stiu ca nu mai este nimic! Asta e tot"
- A fost asa o surpriza imensa sa vad ca totul fusese pentru el doar o forma de apartenenta si de respect pentru comunitatea in care a trait.
- Dar pentru tine Volfgang, ce reprezinta?
- Nuuu... Pentru mine lucrurile sunt clare!


"Pomeneste, Doamne, sufletele adormitilor robilor Tai parintilor nostri, fratiior, surorilor si tuturor rudentilor noastre dupa duh si dupa trup, iertandu-le lor toata greseala cea de voie si cea fara de voie ; daruieste-le imparatia si impartasirea vesnicelor Tale bunatati, indulcirea Ta cea fara de sfarsit si fericita viata!"



ACATIST PENTRU CEI ADORMITI 



vineri, 17 februarie 2012

Prezentul scurt




Romanii traiesc un prezent scurt. Au marca lui ACUM. Este o mostenire istorica.

Comunismul nu presupunea viitor personal. Doar unul de partid si de stat. Luminos si utopic. Proiectul personal se conjuga doar la timpul prezent. Viitorul era proprietatea statului. Nimeni nu isi facea planuri personalizate pe termen lung.

MATRICEA sociala isi comunica foarte bine reperele: Scoala, Repartitie, Familie, Serviciu, Concediu, Serviciu, Un copil, Serviciu, Masina, Serviciu, Concediu, Doi copii, Serviciu, Pensie.

Nu exista inovatie si nici alegere. Sistemul era unul fizic cu necunoscute putine si cu un grad mare de predictibilitate.

Trecutul era de asemenea proprietatea statului.

Trecutul de familie a fost "nationalizat" prin dezradacinare. Oamenii au fost "rupti" de mediul originar, de rudele in viata si de mortii lor, prin urbanizare. Legatura aceasta fundamentala a omului cu trecutul de familie devenea din ce in ce mai slaba.

Trecutul istoric era oficial si mistificat. Oamenii aveau doar acces ilicit la trecut iar generatiile noi erau crescute in istoria mistificata.

Singura, raportarea la Dumenezeu, dincolo de timp, nu putea fi distrusa - doar declarata ilegala.


ASTAZI, cand aceste limitari nu mai sunt posibile, MARCA PREZENTULUI se obtine prin zgomot. Agenda zilei este atat de plina si de zornaitoare incat oamenii nu se pot, astfel, raporta la trecut  si gandi la viitor.

Cand eram copil mergeam la fotbal cu tatal meu. Stateam departe de galerie pentru ca facea mult zgomot. Odata tata mi-a aratat un om care tot meciul statuse cu capul sub toba lui Manolo, tobosarul galeriei. Am incercat mai tarziu sa mi-l inchipui pe omul acela gandindu-se, in tot acel timp, la istoria lui recenta si facandu-si planuri de viitor.

Aseara am fost la o intalnire aniversara, deci cu referire la trecut si privire indrazneata spre viitor.

Am vazut aici cu cata violenta isi revendica prezentul primplanul. O stire insinuata brutal, referitoare la posibila suspendre a unui program european, a incins telefoanele si a confiscat iremediabil agenda discutiilor multura dintre invitati.

Romanii, asadar, au marca prezentului. Aceasta ii impiedica sa se raporteze la trecut si sa se proiecteze in viitor.


joi, 16 februarie 2012

haiku











Greenfield





In Romania sunt in continuare multe constructii nefacute.

Lucrurile s-au mai "copt", oamenii s-au mai maturizat, s-au asezat, au invatat regulile "jocului" in 20 de ani... dar nu suficient.

Jucatorii mari... n-au intrat inca... Stau si se uita acum la noi cum stateau rusii si se uitau la polonezi peste Vistula, la portile Varsoviei. Au stat pana ce nemtii i-au nimicit pe toti cei care se revoltasera si pusesera mana pe arme pentru ca au aflat ca se apropie "eliberatorii". Apoi au intrat si ei, fara bataie de cap si au "eliberat" orasul cu pierderi minime.

Salturile de crestere fortata din cei 20 de ani au lasat sechele care acum isi dau la iveala simptome.

Criza, nechibzuinta, consumul necugetat, lipsa educatiei si a exercitiului banilor de generatii iar acum vanatorii institutionalizati de jucatori in afara regulilor sistemului si "braconierii" de  inocenti in afara turmei au lansat macelul dinozaurilor si al micilor rozatoare capitaliste.




Apoi, Marii Jucatori vor intra si ei in teren. Unii sunt deja instalati aici. Au masini de razboi performante, management desavarsit, "killeri" bine platiti - CEO, COO, CFO... , standarde si proceduri, guerilla marketing, strategii, bani, timp... tot timpul din lume.

Small businessurile nu vor avea sanse sa reziste, cei buni vor fi cumparati, autohtonii mari vor fi "anticorupti"... varianta pesimista.

Varianta optimista este cea care pleaca de la inteligenta istorica a romanilor in momente de criza si cand sunt sub asalt sau de la intelepciunea "sistemului" care intelege momentul istoric, se adapteaza si strange randurile interesului national.

Cu toate acestea, pentru cei inteligenti, creativi, care nu se concentreaza pe lupta pentru resursele aparente, exista multe zone de inovatie si de dezvoltare. Inovatia sociala, arhitectura umana, sinergiile dintre arta, afaceri, sociologie, comunicare umana, agricultura inteligenta... Zone virgine.

M-a intrebat un batran odata ce fac, cu ce ma ocup?
- Euro 26!
- Ce este aceasta?
- Un sistem pentru mobilitatea tinerilor?
- Adica ce?
I-am explicat constructia si esenta ei, in diferite feluri pana ce intr-un tarziu mi-a zis:
- Am inteles, chestii abstracte!

Proiectul meu abstract are 10 ani. Unul altul mai da tarcoale, adulmeca, maraie, incearca sa copieze, sa darame cate un pic...



Inovatie. Sinergii. Creativitate. Improvizatie... Marii Jucatori nu sunt aici, inca...

Dar constructia va rezista! Pentru ca este facuta cu oameni cu frica lui Dumnezeu! Daca nu, tot cu voia lui Dumnezeu vom face altceva. Pentru ca sunt atatea lucruri de facut in Romania!


marți, 14 februarie 2012

Bugetul de timp personal, Lucrurile cronofage si Cersetorii de timp!






Care este bugetul de timp personal al unui om?
De aici incolo incepe asaltul asupra timpului de creier disponibil al "consumatorului".

Formula de marketing este simpla: SE GOLESTE CREIERUL apoi se emit mesaje noi. Un creier plin nu primeste nimic!!

Omul are ziua impartita in trei parti:

8 ore somn
8 ore munca
8 ore timp personal

"Batalia" pentru cele 8 ore private este continua.

Aici intra mesajele comerciale, politice, demagogice, educatia continua si dezvoltarea personala, distractia, spatiul alocat pentru cei din jur, familie, prieteni, cunoscuti, vecini, oamenii de la bloc, din tramvai si de pe strada, plata facturilor, mersul la banca, plata amenzilor de circulatie, alimentarea cu combustibil a autoturismului, pierderea de timp pur si simplu, lucrul prin casa, educatia copiilor, timpul pierdut in fata televizorului, internetul, teatrul, filmele pe net, vizitele prietenilor si la prieteni, plimbatul cu bicicleta, cumparaturile, sportul, mersul la medic, spitalele, divorturile, certurile, tandreturile, vorbele in vant...

Pe masura ce inaintam in varsta,  cele 8 ore devin din ce in ce mai putine; timpul personal este din ce in ce mai restrans. El este inlocuit de munca la domiciliu, obligatiile sociale, "must-urile"...
- Nu mai am timp pentru mine deloc!!

O gramada de lucruri mancatoare de timp ne inconjoara, la inceput inofesiv, placut si chiar util, apoi se agata de noi ca lipitorile si ne "sug" fiecare secunda: Telefoanele mobile, facebookul, televizorul, autovehicolul personal cu tot ce vine la pachet, reparatii, alimentari, plata politelor de asigurare, rata, parcare, spalare etc, casa cu toata intretinerea ei, oamenii "simpatici" la inceput care se agata de noi, vorbesc mult si fara continut, agentii de vanzari...

Ma uit la tinerii care isi incep cariera cu un job in vanzari. Batalia lor pentru atentia "cumparatorului" este  din ce in ce mai dura!!


Am stat de vorba cateva minute, ca exercitiu, cu o tanara care vroia sa imi vanda un parfum si sa imi mai dea inca alte 5 cosmetice "gratuit", "cadou" ...  Am facut un efort sa imi depasesc o bariera personala pentru ca in prezenta scalambaielilor retorico - psihologice ale unui "agent" de vanzari ma simt agresat si devin automat irascibil.

- De ce nu vreti sa va uitati, haideti... veniti putin...

Se agata disperata de fiecare ezitare a mea, imi infige privirea in creier si imi cerseste cu fiecare particica din trupul ei atentia...
Bine, imi zic, hai sa vad ce comportamnet "dezvolta":

- Ok, daca imi spui ce target ai si ce comision ai la vanzare!
- Aaa nu avem comisioane, daca vindem o cantitate mai sunt anumite bonificatii...

Evitase smechera raspunsul si acum se infige fericita in mine "Te-am prins!"

- Stiti, acesta este singurul produs impozabil, de aceea suntem nevoiti sa il vindem dar toate celelalte sunt cadou!
- Pai da-mi numai cadoul!
- Ha ha! Pai trebuie sa cumparati intai parfumul...
- Ce training de vanzari ti-au facut?
- De unde... niciun training, am citit singura o carte si atat... Uitati sa va dau cu acest parfum, sa vedeti ce frumos miroase... Haaideti sa va dau cu parfumul! Dati-mi mana! De ce nu vreti sa va dau.
- Bine... (zambesc)
- Ia uitati ce frumos miroase! Nu va place? Cu ce parfum seamana? (Sah! Zambeste...) Seamana perfect cu... (am uitat)
- Ia uita-te la mine! Ti se pare ca sunt in target pentru tine...

Am incurcat-o! Imi pare rau acum...

- Avem si after shave!

Zambesc...

- Cee? Aaaa nu v-ati mai barbierit in ultima vreme! Pentru cand va barbieriti...

Inchid politicos, fara sa o vexez, ii zic ca astia cu barba nu au nevoie de after shave si ii multumesc pentru prezentare.

Ghinion!! Asta e...


***
Ceva mai devreme topaiau fericite ca vandusera al nu stiu catelea pachet.
Era un cetatean nedumerit... Cumparase o punguta de mancare de pisici, o sticla de ulei si ... un parfum de 100 de lei. Da' mergea acu' acasa cu 5 produse GRATUITE, CADOU...

Pe masura ce trecea timpul, cu fiecare pas cu care se indeparta de "sirene" si iesea din hipnoza, era din ce in ce mai confuz, mai posac... .

Seara lui la televizor va fi, de data asta, una total nefericita...

***
Calitatea timpului personal presupune inconjurarea cu oameni de calitate, alegeri inteligente si multa vigilenta...





luni, 13 februarie 2012

Boli domnesti



Cand vorbemam despre nu stiu ce inchipuit care avea "probleme", bunica mea spunea sec:
- Boli domnesti, Maie...
Toata viata ei a muncit din greu, a carat in spate munti intregi, niciodata nu a avut timp de "impresii" sau "indispozitii" ...

De ieri cu toata familia curatam tone de zapada... frig, ninge intr-una... Azi dimineata nu a intrat plugul pe drumul nostru; a intrat intr-un tarziu dar ninsoarea a acoperit repede totul.

Ne-am facut o lista cu ce ne-ar mai trebui prin casa dar nu am reusit sa iesim in drum cu masina.
Maria si bunica au plecat cu sania in sat sa mai cumpere cate ceva.

In cateva ore ar trebui sa iesim iar la zapada ca sa nu ne copleseasca. E asa frumos afara.

Nu ne mai doare nimic, nu mai avem "probleme"... Munca bruta ne-a pus sangele in miscare si ne-a limpezit mintile.

Mi-l amintesc pe Tataie cum intra in casa si inchidea repede usa ca sa nu iasa caldura. Odata cu el intra mirosul de iarna, de ger si de lemne inghetate. Le punea sub masina de foc si incepea sa arunce cate unul pe foc. Atunci cand nu se aprindeau puneau gaz pe ele. Apoi cobora in beci, lua muraturi si o cana de vin. Pentru ca nu puteau face focul in test, faceau lipii pe plita masinii de foc. Mai faceu boabe de porumb fiert sau porumb copt. Maia punea razboiul de tesut in fiecare iarna; erau cate doua femei... ea avea si razboi si stia si sa urzeasca... Noua ne ramaneau capete de fire de lana colorate... Era vremea povestilor, prajiturilor cu osanza, floricelelor de porumb, discutiilor lungi... .

Tihna! Toata firea era tihnita. Dupa sarbatorile de iarna se intra in hibernare, toate se asezau, beciul era plin de provizii, lumea statea in casa, doar pentru animale mai ieseau oamenii sau daca cine stie cum mai aveau cate o treaba sau trebuia sa mai treaca pe la cate un vecin sau cate o ruda.

Orasul? Orasul a uitat de rosturile acestea. Oamenii stau cu creierele lipite de televizoare si se vaieta ca " Ce iarna grea este anul acesta si ce "probleme" avem noi cu totii... "

Boli domnesti...


vineri, 10 februarie 2012

Despre fracturile logice din viata oamenilor!


Intr-un moment al vietii lor, multi oameni parasesc brutal firul logic al existentei. Oricarei logici. Logica umana, sociala, divina.

Existentele linistite, cuminti, previzibile derapeaza intr-o perioada scurta de timp, in cateva zile uneori sau chiar in cateva clipe... intr-un univers absurd, fara norme, cu evolutii ulterioare impredictibile.

Momentul marelui cutremur este adesea presemnalizat, poate fi sesizat de cei din jur, daca nu au "castile" pe urechi, daca nu sunt captivi in autismul propriei existente.

Conditia sinucigasului, de exemplu, este singuratatea. Altfel, m-am intrebat, cum poate disparea pur si simplu, inconjurat de oameni fiind, fara ca acestia sa ii vada toata starea premergatoare actului, sa incerce sa ii fie alaturi, sa il sprijine si sa ii schimbe perspectiva in final.

Alta data, ruptura este presemnalizata de o atitudine, de o pozitionare in fata lumii si a vietii care ii face pe cei din jur sa spuna
- Asta pana nu "si-o fura", nu se lasa!

Accidentul are logica lui dincolo de logica noastra simpla. El este parte din viata noastra si este greu de intuit.





Este diferit cand derapajul se face prin participarea omului, in urma unor decizii/asumari.

Ma intreb, insa, cum se intampla deraierea in cazul omului simplu. Unde se "rupe" firul lui logic si de ce? Care sunt mecanismele care il transforma in cateva clipe din element statistic in erou sau il doboara ireversibil?
Care este psihologia dinaintea "clipei"? Care este lupta care se da pentru sufletul omului in momentul acela?

- Care este povestea ta?
Si omul incepe sa spuna...
Am vazut negru in fata ochilor. Nu m-am putut abtine. Am fost sigur ca pot face oriunde acelasi lucru si atunci am plecat. Visam sa fim bogati. Am zis ca nu se intampla nimic. Simteam ca toata lumea este a mea... Ma apucasem de bautura. Daca mi-as fi tinut gura atunci. Simteam ca nu imi mai gasesc locul acolo. Nu ma simteam apreciat...

Pentru unii dintre noi ramane doar o experienta care ne da intelepciune si maturitate. Pentru unii este nevoie de mai multe astfel de examene ca sa "inteleaga".



Pentru altii, insa, aceasta experienta inseamna cadere.
- Daca ar putea cineva sa ne ajute sa intelegem psihologia omului cazut! Ne-ar ajuta foarte mult! spunea Parintele Tanase.

Din acel moment incepe absurdul, calvarul, omul este captiv unui univers stramb din care greu mai poate iesi. Este foarte greu sa il mai ajuti pe un om cazut. De multe ori isi neaga conditia. Uneori nu vrea sau daca vrea sa fie ajutat cel mai adesea nu mai poate primi ajutorul. Dupa ce omul a dat drepturi diavolului asupra vietii lui, ii este greu sa rupa contractul.

Oamenii plimba pe strazi aparente. Si aparentele sunt comune, toti par la fel. Dincolo de screensavere sunt povestile.

Pentru unii oameni, dupa ce parasesc firul logic al unei existente comune, viata aluneca in scenariu de film.

J from Fonland imi povestea despre peripetiile fiului sau cel mare. Dupa liceu multi tineri finlandezi care nu intra la facultate (admiterea este foarte dura) obisnuiesc sa aiba un an de autodescoperire, de calatorii initiatice si experiente nebanale. In ultima vreme J imi tot spunea, cand ne intalneam prin Europa, pe unde mai era fiul sau. Plecase din China, statuse o vreme prin India, acum era in Vietnam. In Vietnam statuse vreo luna apoi tot amana plecarea. In cele din urma, si-a luat inima in dinti si, dupa o discutie de o ora pe Skype cu tatal sau i-a marturisit motivul sederii lui prelungite:
- Voi fi tata!

Dupa socul aflarii vestei, a inceput clavarul. Mai intai au trebuit sa ii faca acte tinerei vienameze care nu avea niciun act de identitate. Era dintr-o familie saraca din preajma Hanoi-ului si nu avusese nevoie de buletin pana atunci. Sarcina aceasta i-a schimbat dintr-o data perspectivele si nevoile. Apoi a nascut! Acolo! Apoi casatoria legala... Ultima data familia tanarului finlandez se chinuia cu formalitatile ca sa ii aduca pe toti trei la Helsinki. Cu timpul, s-au obisnuit cu ideea si chiar erau bucurosi.



Zilele trecute imi aduceam aminte cu un prieten bun despre povestea mult mai spectaculoasa a unui amic simpatic din studentie. Era un om cu o facilitate fantastica a relatiei. Placut, vorbaret, cu o "interfata" foarte prietenoasa, nimeni nu ii putea rezista.
La un moment dat ma oprise zambind pe strada. Ii stricasem ploile cu fetele pe care vroia sa le cazeze in camin. Erau armele lui in relatia cu multi politicieni.

- Mi-am dat eu seama care e treaba cu tine!
- Asa, ia spune-mi!
- Tu esti ca Bubi ala din Dalas! Esti bun cu toata lumea, ii salvezi pe toti!

Multa vreme m-am amuzat amintindu-mi de intalnirea aceasta si de descrierea pe care mi-a facut-o. Apoi am inceput sa  aud fel si fel de povesti cu amicul meu, afaceri, "combibnatii", peripetii... Trecuse in alta clasa sociala, cea exclusivista, a oamenilor cu foarte multi bani.

Dupa alti cativa ani m-am intalnit iar cu el si ne-am amuzat povestind de intalnirea din Grozavesti. Mi-a povestit despre afacerile lui, intr-adevar mari si curajoase, combinate cu maiestria lui inegalabila in a-si face relatii.

- Tie? Cum iti merg lucrurile?
- Bine, multumesc. Copii, casa, proiecte...
- Bani ai?
- (zambesc) depinde ce inseamna bani pentru tine!
- Adica daca te iau acum in brate... asaa... si incep sa te scutur, curg doua milioane de dolari din tine?

Am aflat mai apoi despre aventurile lui dintr-o tara exotica, prietenia cu fiul celui puternic, masa rezervata tot timpul in clubul cel mai vestit, afacerile fabuloase... Cand intra in club se oprea muzica si cantaretii incepeau cantecul pe care il facusera special pentru el.

Am mai auzit mai tarziu despre cealalta sotie a lui, a doua, cea despre care incepusera sa scrie si ziarele... Ar fi fost chiar insarcinata...

Apoi m-am linistit. Am aflat ca amicul si-a rezolvat problema sentimentala. Si-a adus cealalta femeie, cea neoficiala, in Europa, i-a facut acte si fata a si nascut aici, in conditii civilizate, nu ca nora prietenului meu J - in Vietnam.

Si ca sa fie toate lucrurile in regula, o si casatorise cu un var de-al sau, ca sa nu mai zica nimeni nimic.




miercuri, 8 februarie 2012

Cununii legate



Ana vrea cu disperare sa se marite dar nu poate pentru ca: nu are noroc, toti barbatii buni sunt luati, barbatii sunt imaturi, pentru ca... nu intelege de ce??

Cineva ar fi spus ca are cununiile legate.

De fapt, cand ar fi putut sa se marite cu tanarul pe care il iubea, a amanat ca sa nu i se distruga cariera. Era tanara, frumoasa, inteligenta si educata si toata lumea era la picioarele ei. Putea fi orice, putea ajunge oriunde. Nu isi putea permite sa "strice" totul acum. Mai tarziu... Tot de aceea a facut si un avort. Acum... este "legata". Din trecutul ei se aud lupii... Neputintele tineretii... Ceva regrete...  Dar oricum... nu e vina ei. Nuuu, nu a gresit nimic. Ce ar fi putut sa faca? Nu? Sau...

Ana exista. Ana este si un "rol" pe care multe fete tinere il joaca astazi, in care multe femei se regasesc...

Am vazut multi oameni "legati". O decizie gresita, mai multe decizii gresite, nepasari, minciuna... Pacate...

"Legatura" este si din alte ratiuni. Pe copil il tine parintele "din scurt" pana isi castiga discernamantul, pana se intareste. Sau nu il tine. Si apoi plateste pretul "libertatii" nesupravegheate. Parintele plateste. Si copilul plateste. Platesc generatii...

Dumnezeu ii poate tine pe oameni "legati", departe de lucrurile pe care nu le pot duce. Spre binele si intarirea lor. Cand sunt suficient de puternici ii dezleaga, le ingaduie libertatea.

Ce il leaga pe Om? Ce ii face destinul trist si gri?

Minciuna, lenea, deciziile pripite, pacatele, egoismul, confortul, invidia, ura, inselarea, superficialitatea, neseriozitatea, iresponsabilitatea, lipsa de educatie... Pacatele mai mari sau mai mici. Patimile: betia, curvia, lacomia... De obicei, in spatele unei "legaturi" mari este un pacat mare, personal sau de familie.

Sau pur si simplu asezarea gresita in curentului strazii, in spiritului lumii, incapacitatea de a face pasul la un anumit moment al vietii...

Sunt cauze care nu il lasa sa se manifeste plenar, sa faca lucrurile mari, la adevarata lui capacitate si maretie de Om.

Omul "legat" este omul caruia nu ii ies lucrurile. Care este prins in inertie si nu se poate "rupe" desi aparent nimic nu il impiedica. Se lasa de fumat dar dupa doua-trei luni, un an, cedeaza ispitei. Nu isi poate construi o relatie sau simplu o prietenie din cauza tabieturilor, obisnuintelor sau firii. Nu se poate chibzui cu banii, niciodata nu are desi castiga. Isi iubeste sotia/sotul dar nu poate sa renunte la amanta/amant. Nu poate face copii pentru ca are o "legatura". Nu ii merge afacerea desi are toate premizele necesare. Face greu break-evenul. Sta cu proiectul la limita asteptand momentul de desprindere. Se chinuie cu bugetul festivalului in fiecare an desi are "super succes". Nu isi poate termina o lucrare de doctorat, nu isi mai poate da o licenta, niste examene. Lucreaza pentru un salariu modest si sigur, este frustrat dar nu se poate desprinde sa incerce altceva. Tot ce incearca se naruie. Se irosete in tot felul de acitivitati. Nu poate iesi dintr-o depresie. Cumpara posete, pantofi, haine, ceasuri, bijuterii ieftine...

Este omul nascut sau cantonat intr-un mediu "greu" care il tine legat. Care nu isi poate face o casa, un rost, o familie, nu isi mai poate urma un vis.

Este sau devine omul centrat pe el insusi, marcat de propriile experiente si marginit in existenta sa, fara sa isi mai poata improspata viziunile. Nu intelege. Nu vede. Nu poate. Desi are minte, are ochi buni, are tot ce ii trebuie ca sa reuseasca.

Oamenii liberi?

Sunt cei care nu se "leaga".  Nu se "dau" cu lumea, nu citesc "agenda zilei", sunt dincolo de cotidian.

Sunt acei oameni puternici, care pot sa "duca". Trag dupa ei alti oameni, alte destine, inspira, insufletesc, dau speranta. Au idei indraznete, curaj, suplete, schimba paradigmele atunci cand lucrurile lancezesc, au suflete mari si minti deschise, sclipitoare, sunt generosi, "netezi", fara asperitati, sunt inspirati, creativi.

Sunt mobili si statornici in acelasi timp. Sunt liberi dar cu valori si altfel de "legaturi", mai puternice.

Atunci cand existenta imi devine monotona, ii caut pe acesti oameni liberi si incerc sa petrec "momente" in preajma lor. Pentru inspiratie si curaj!




Ana are o fetita de cinci ani dintr-o relatie esuata. Tot Ana este educata si inteligenta, scoala in Franta... A avut orizonturi largi in viata, deschidere. Ar fi putut face orice cu viata ei. Putea sa zboare, la un moment dat... Ar fi putut sa isi faca un "rost". Dar nu a avut curaj. De fapt, niciodata nu s-a putut desprinde din legaturile in care s-a nascut.

Acum crede ca in toate este vorba doar despre ea. Cu oricine se intalneste ii povesteste micile ei intamplari cotidiene, de ieri sau de acum cateva zile...

Mie imi place sa stau de vorba cu ea pentru momentele in care reusesc sa trec dincolo de micile ei "protectii" ei egoiste, cand descopar omul liber si puternic...



marți, 7 februarie 2012

Concizie

Incerc
Sa imi tin
Cuvintele
Legate de idee.

Daca le lasi libere,
Vorbele
Se rostogolesc ca margelele.



luni, 6 februarie 2012

Oamenii cu care vorbesc (II)


A doua experienta a fost discutia cu o femeie mica, "vie", in amurgul vietii, cu cea mai frumoasa romana vorbita pe care am auzit-o in ultima vreme.

- Doamne, cate v-am povestit! Nu mi s-a mai intamplat asa ceva...
- Asa se intampla cu femeile care afla ca am 5 copii. Ma vad dintr-o data ca pe un om de incredere si se deschid...
Zambesc tamp...

M-am simtit ca un informator de cartier care te scoate la o bere sa te traga de limba.

Viata ei era ca o carte... 4 copii, unul din prima casatorie si trei din a doua. Cu acelasi barbat. Experimentase "sistemul", stia si vazuse lucruri, devenise mistica dupa experiente "rotunde".

Mi-a povestit despre o colega de agentie... se ocupa sa le aduca medicamente colegilor; pe vremea aceea nu se gaseau si le facea si "intrari" la doctori. Cativa nu s-ar mai fi intors la lucru...  O data si ei i-a fost rau dupa ce a luat o pastila de la ea...

Daaa... si pe vremea aceea facuse recenzie de carte crestina. Cenzura era de un anume fel... Ioan Alexandru tinea conferinte in Ministerul de externe si le vobea despre Dumnezeu ...

Mi-a spus si ce fac copiii. Da' eu am uitat.


duminică, 5 februarie 2012

Omul sarac!



Saracia neasumata creaza frustrare. Si durere.

Mai mult decat o problema de bani, saracia este o chestiune de atitudine, de stare sufleteasca si asezare a mintii.

 
In cele mai multe cazuri, Dumnezeu nu ne da bani pentru ca nu stim ce sa facem cu ei, ne "strica". 

Omul sarac cheltuie cat are. Daca are bani putin cheltuie putin. Daca castiga ceva mai mult, ii iroseste repede, luat de val apoi o ia de la capat. Daca are mult dintr-o data, se inconjoara de "pasive" care produc facturi, se impovareaza si in cele din urma inebuneste, se pierde...


Locuiesc intr-un sat in care oamenii s-au trezit peste noapte bogati. Pamantul care abia le dadea mancare a devenit dintr-o data foarte valorors. Au vandut, mai repede sau mai putin repede, si-au facut case mari, si-au luat masini scumpe, si-au cheltuit banii, au ramas si fara pamant, au inchis casa mare pentru ca nu aveau bani de intretinere, s-au mutat intr-o camera in spate si acum isi cauta de lucru.

Pentru ca nu au avut educatie.

Omul urban, din middle class, nu ar face asa ceva. El are educatie. Dupa facultate si-a luat job, salariu bun, si-a luat casa cu dobanda avantajoasa si masina in leasing, are un copil de a carui educatie se ocupa, gradinita privata, sport, engleza... La un moment dat isi refinanteaza avantajos marind perioada de returnare. Apoi o viata intreaga munceste pentru banci.

Omul sarac nu are bani. Celalalt are bani dar are cheltuieli pe masura. Cel sarac se uita cu jind la "bogatia" omului care lucreaza in capitalism pe cand celalalt, care nu poate dormi noaptea din cauza stressului si a nesigurantei zilei de maine, tanjeste dupa libertatea pe care saracul nu o apreciaza si il condamna pentru lene si pentru lipsa de educatie.

Dumnezeu nu ne cere saracia! Ne rugam la El sa ne fereasca de saracie!

Saracia vine de cele mai multe ori din pacatele noastre:

"Asa, Sfanta mare mucenita a lui Hristos, Filoftee, milostiveste-te spre lacrimile batranilor, spre suspinele maicilor, spre cererile pruncilor si spre noi, care cadem cu genunchii plecati si cerem, prin rugaciunile tale cele sfinte, ajutor si mantuire din supararile ce ne cuprind. 

Caci stim, Sfanta mucenita, ca pentru pacatele noastre patimim acestea toate, adica: boli, saracie, prigoniri de la vrajmasi, neploaie la vreme si alte asemenea rele. 

Pentru aceasta cadem la milostivirea ta, ca sa nu patimeasca si cei nevinovati din pricina noastra. Fie-ti mila si roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, ca sa strigam tie: bucura-te, fecioara, mare mucenita Filoftee. Amin."

Dumnezeu a cerut oamenilor sai saracirea de buna voie:

"Daca voiesti sa fii desăvarsit, du-te, vinde averea ta, da-o saracilor si vei avea comoara in cer; după aceea, vino si urmeaza-Mi!" 
Au facut-o sfintii: Antonie cel Mare, Dimitrie cel nou. Sfanta Filofteia... Unul din cele trei juraminte ale calugarului este cel de saracie!
De aceea Raiul are mai multe niveluri, pentru ca noi, cei multi care nadajduim la indurarea lui Dumnezeu nu putem sta pe aceeasi treapta cu ei.


Dreptul Iov nu si-a asumat saracia dar nu a cartit: "Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvintat". Saracia poate deci avea si alte intelesuri decat plata pacatului dar pe acestea doar Dumnezeu le stie.  

Saracia vine cu multa durere. Si omul urban nu stie sa raspunda acestei dureri. Nu o aude. Daca o aude nu empatizeaza. O judeca! O condamna! 

Milostenia vine greeeu... 

Si el are "spaime", copii, facturi, nesigurante, credite, crize globale, viata e grea...

Omul sarac asteapta ajutor de la stat. Dar statul nu este Om. Milostenia trebuie "privatizata", nu este treaba statului. Dupa ce strange banii, statul face milostenie de lux, scumpa si neeficienta. Isi face institutii, plateste angajati... Mila este treaba oamenilor, de bunavoie, cu sufletul si cu mintea, a bisericii, a credinciosilor din biserica.




Cum da zapada, Florin, 17 ani, tigan din Tamasi, se infiinteaza cu lopata la poarta:
- Doamnaaa!
- Ce e mai Florine?
- Am venit sa dau zapada!
- Pai nu e zapada de dat!
- Ba da!
- Unde?
- Acolo si acolo!
- Bine! Unde ti-e geaca? ( La zapada precedenta ii daduse geaca, era degerat de frig)
- Acasa, sa nu se murdareasca. Am luat-o pe-asta!
- Acuma si daca nu o fi acasa, ce sa facem?

Am pus mana pe o lopata si am iesit si eu la zapada cu el. El mai invatat cu munca. Eu mai organizat. El mai nemancat. Eu mai serios, mai temeinic:
- Hai sa luam si de pe langa casa, Florine, ca daca se dezgheata vine apa la temelie!

Ma duc apoi sa dezghet masina si vine si el pe langa mine. Gata! Ar mai fi fost de curatat zapada daa...
- Te grabesti, ai treaba?
- Nu!
Il vad ca se misca de pe un picior pe altul si arde camasa pe el sa plece.
"Doamna" iese cu un sandvici cald si dupa aia ii da un paracetamol si un ceai fierbinte. Ii ceruse ca era racit. Se socotesc si cu plata si apoi pleaca.
- Multumuesc Florin!
- Ce domnu?
- Multumesc ca m-ai ajutat!
- Aaaa...

Ma uit dupa el cum se duce prin zapada si frig... Azi are bani! Pentru el si pentru cei de acasa. E cel mai mare din sase frati. 

Mai incearca si prin alte parti, mai are el clientii lui...

joi, 2 februarie 2012

Societati nevrotice!


Bucuresti 1990





Egipt 2012, 73 de morti


Liniste


Oamenii nu pot intra in Rai nelinistiti. Ar tulbura.

Linistea buna vine odata cu intelegerea, acceptarea si impacarea.

Linistea rea este atunci cand nu mai ai ce spune, cand vine din frica, resemnare, neputinta. Linistea autista nu inseamna Pace!


Ne tulbura oamenii de langa noi, cofeina, zgomotul, aglomeratia, pe copii ii agita dulciurile... Stimulii la care suntem expusi ne fac sa vibram - armonios sau distonant - in functie de "fibra", "testura", alcatuirea noastra intima. I-am mai putea spune fire, caracter, educatie, structura sufleteasca, desteptaciunea mintii si a sentimentelor, sufletul nostru mare si rotund sau mic si cu colturi, dupa cum ne-a fost lucrarea sau "raspunsul" la mediu si la ispite...



Ne este dat sa ne cautam linistea prin alcatuirea noastra originara. Ca sa redobandim partea de Dumnezeu din noi.

Cateodata se impune tacerea strigand mai tare decat harmalaia din jur:
LINISTE!
Dar aceasta nu face decat sa amplifice sau sa intoarca pe dos strigatul si el devine mut, dureros, interior. Asa apar furstrarile, inhibitiile, complexele, nevrozele, neputintele sufletesti.
Toate acestea - nelamurite, nerezolvate la timp, rabufnesc si elibereaza monstri, chipuri urate, ies afara in forme agresive, artagoase... Daca nu ies la iveala, imprumuta chipului omului, uratenia pacatului.
Tacerea impusa nu inseamna liniste!


Intelepciune nu este neputinta resemnarii!

Azi am stat o jumatate de ora alaturi de unsprezece oameni "striviti" social. Parinti. Tacerile lor erau neconsimtite. Un cor de strigate mute... Se simtea in ei resemnarea, frica, neputinta. Ma intrebam unde vor iesi toate acestea afara, in ce se vor varsa?

Si atunci am inteles: In copiii lor! Aceasta este mostenirea cu care urmasii lor vor pleca in viata, care le va face alegerile nesigure si le va ingusta orizonturile si cautarile.



Dar chiar si in neliniste si tulburare Omul are rugaciunea - spre regasirea reperelor: 

"Gol si descoperit stau inaintea Ta, Doamne-Cunoscatorule de inimi, marturisindu-mi pacatele pentru ca greu ma apasa. N-am liniste, n-am odihna, Doamne, iar vrasmasul ma chinuie.
Miluieste-ma, Doamne, pe mine pacatosul si izbaveste-ma Doamne al iertarii, pentru a putea afla calea zilei de maine.
AMIN ! "