Se afișează postările cu eticheta joc. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta joc. Afișați toate postările

duminică, 7 aprilie 2013

JOCURI

In calatoriile mele, demult, am intalnit un antreprenor care facuse o constructie cu 2 mil de oameni, un sistem de fidelizare prin puncte acumulate la orice cumparatura din retelele din program. Intreg business-ul era tinut cu cativa angajati.

Am incercat se inteleg pe ce se bazeaza constructia si, in cele din urma, l-am intrebat care este motivatia celor care intra in schema.

- Sunt doua lucruri simple, care tin de firea umana. Oamenilor le place SA JOACE si SA ACUMULEZE. Cand cumperi un lucru marunt, poti acumula 2, 3... 5 puncte... Cand cumperi o masina, insa, primesti dintr-o data 2000 de puncte!! Iti dai seama? 2000 de puncte!! De fapt, nu primesti NIMIC!

A fost momentul in care am inteles CIRCUL - JOCUL ca nevoie primara a omului.




*
Alain Cardon s-a nascut in Algeria, a crescut in Egipt, a studiat in Statele Unite si locuieste in Paris. Marian Rujoiu mi-a recomandat cartea lui "Jocurile Manipularii", o trecere in revista simpla si relevanta pentru conflictele involuntare sau de POZITIONARE pe care le poti intalni intr-o organizatie.

Intr-o prelegere la un inalt colegiu national, profesorul Malita si-a inceput expunerea vorbind despre repetitia si predictibilitatea firii umane:
- Ne place sa credem ca suntem deosebiti, ca suntem unici. De fapt, nici nu stiti cat de mult semanam, cat de legati suntem unii de altii !

Comportamentul uman este adesea statistic. Si schemele comportamentale se repeta.

Analiza tranzactionala vorbeste despre rolurile pe care le asumam in JOCURILE VIETII. Este o cheie de intelegere a eternului "DE-A SOARECELE SI PISICA" pe care oamenii neputinciosi il joaca in cautarea unei iluzii de putere.

Inventarul de "jocuri" umane pe care il face dl Cardon mi-a descoperit un fin observator al spectacolului uman, cu o "biblioteca" impresionanta de tipologii si cazuistici umane.

*
Pe masura ce te apropii de varful piramidei, jocurile puterii sunt din ce in ce mai prezente si mai dure.

De la EST la VEST, spectacolul puterii are specificitati culturale fascinante.

Viktor este un tanar inteligent, educat, viguros, are o cicatrice pe fata si poarta pantofi cu insertii metalice.
- La noi in tara, daca nu ai pe cineva "in spate", un procuror, un om puternic, ceva... nu ai nicio sansa sa supravietuiesti. Totul este o lupta!

Povesteste apoi despre rapiri, lupte, bani, putere... despre o lume, straina mie, in care viata este o marfa care se tranzactioneaza ca orice alta marfa. Este si motivul pentru care fiecare barbat trebuie sa stie sa se bata, pentru care el a practicat judo si mai apoi full contact.

La fel de impersonala imi pare si lumea de la celalt cardinal, o constructie de lobbyuri si cluburi, institutii si task-force grupuri, paralele jocului democratic si inconsecvente idealurilor fondatoare ale libertatii, moralei si capitalismului.

*
Intre rasarit si apus, in LIMES-ul dintre imperii, Romania pare un experiment de reeducare, ca o INCHISOARE PITESTI in care gardienii au plecat pentru un timp iar cativa detinuti scelerati imagineaza scenarii diabolice de distrugere a oamenilor.

Un amic europarlamentar imi vorbea acum catva timp despre imaginea foarte proasta pe care Romania o are peste tot.
- De ce, l-am intrebat naiv?
- Din cauza scandalurilor interne! Nimeni nu mai are incredere in ce se intampla cu voi.

Jocurile puterii, JOCURI CU SUMA NULA, au capatat aici accente isterice si grotesti. Macetele sunt la vedere, pistoalele pe masa, sub masa, cainii sunt fara lesa, nebunii sunt "la butoane"... se pot da aici doctorate in ANALIZA TRANZACTIONALA.

" In Romania este o lupta pentru putere pe viata si pe moarte... imi spunea cineva. Acum se reaseaza polii puterii pentru urmatorii zece ani. INOCENTII vor fi victime colaterale."


*
- Eli!
- Ce?
- Povesteste-i lui mami cum te-ai jucat in parc!
- A fost odata ca niciodata nice copii care se jucau in parc. Si NU erau NICI FRUMOSI... NICI DESTEPTI...

luni, 29 octombrie 2012

Pe deasupra lucrurilor...

- Eu, de fapt, cred in energii...
Frizerul meu stie/crede ca stie ca lucrurile sunt mai profunde decat atat... "suntem manipulati!!".
Am stat sa ii explic ca singura "filosofie" este sa te bucuri de bucuriile mici... care nu sunt mici. Noi suntem mici...
M-a privit circumspect:
- Credeti ca suntem singuri in univers?
- Daca ne-am lua in serios pe noi si am incerca sa intelegem ce ne inconjoara, am innebuni!

De cate ori m-am crezut "destept", intr-o aritmetica simpla mi s-a intamplat ceva care sa imi scada ego-ul, parerea de sine, cu atat cu cat supralicitasem...

M-am dus inapoi acasa si am inceput sa citesc teoria relativitatii a lui Einstein.

Reasez neeuclidian realitatea inconjuratoare, accept ca timpul se dilata fata de referentialul in miscare si distanta se contracta, il cred pe cuvant pe Lorentz cu transformarile lui de coordonate in asa fel in cat sa ii dea constanta vitezei luminii in vid, nu inteleg dar accept ca axioma cum de este constanta viteza luminii in vid, cine si cum masoara asta, accept axiomatic, transform mase in energii... ma afund.... ma scufund in cifre, abstractiuni, absurditati... inteleg deci exist... modelez... ma joc... CINEVA SE JOACA CU NOI.

Un nebun arunca piatra si o mie de intelepti se chinuie sa o scoata.

Modelele matematice pacatuiesc prin ignorarea unei mari bucati de realitate. Partea pe care nu o putem integra, nemarginitul. Dar aceste constructii sunt "cinstite". Odata ce acceptam obiectele si adevarurile axiomatice tot ce dezvoltam ulterior este impecabil logic.

Teoriile fizice bruscheaza bunul meu simt matematic aproximand grobian si retinand aspecte care sunt "aproape" de intuitia omului de stiinta si care "justifica" astfel constructia si au si o valoare practica... pana la un punct.

Kurt Godel a intuit intr-o logica simpla limitarile teoriilor matematice/fizice care incearca sa justifice apetitul omului pentru "adevar", pentru explicarea "realitatii", excluzand un tert logic in afara lui adevarat sau fals.

Cand esti frizer, incapatanarea aceasta "exploratorie" este in regula, este chiar placuta, substitutul coliviei cu canar din frizeriile de altadata.

Cand esti fizician, fara sa iti argumentezi demersul ca pe unul "ludic", cautarea stiintifica a adevarului mi se pare caraghioasa.






sâmbătă, 14 iulie 2012

Filme III



Eli (2 ani jumate'), fetita mea cea mica, sa o mananci pe paine nu alta, mergea zilele trecute pe strada si din cand in cand "rupea ritmul" mersului ei dragalas si incepea sa sa topaie:
- Haa! Haa! Haa...
Apoi mai facea cativa pasi si iar incepea sa sara...
- Haaa!

- Ce face?
- Asa sare baietelul din jocul pe care si l-au pus pe ipad-ul tau...






vineri, 13 iulie 2012

Filme II



Adesea folosesc empatia ca sa le gasesc frecventele oamenilor, sa construiesc "locuri comune" ca sa putem comunica, sa schimbam idei si sa transmitem reciproc stari, sentimente...

Sunt oameni cu care fac natural lucrul acesta. Sunt altii care isi pun bariere si autolimitari greu de surmontat.

Cel mai trist este cand pe unii dintre ei pe care credeam ca ii cunosteam ii descopar ca au alunecat cu timpul (sau poate erau dinainte) in scenarii de supravietuire: Egoistul, Singur imptriva tuturor, Viata e dura...

Cand scenariile interactioneaza, intr-un final ele se pun de acord si se intrepatrund armonios intr-unul colectiv, cu reguli si "scene" comune. Si atunci toate impreuna dau culoarea locala, cultura societatii respective, civilizatia germana, franceza, olandeza...

Cand "filmele" oamenilor sunt paralele sau contradictorii, impreunarea lor este stridenta, distonanta adesea isterica.

Scenariul de razboi proiectat zilele acestea este din aceasta categorie. Adesea el se suprapune grotesc peste pasaje din Apocalipsa.




joi, 12 iulie 2012

Filme I

Oamenii poarta dupa ei in viata, pe strada, scenarii de filme. Ei "joaca" realitati proprii, isi proiecteaza atitudini si le scot in "piata" sa le confrunte cu "jocurile" celorlalti si sa si le confirme social.

Acum ceva vreme vecinul meu de la tara, militar pensionat, a intrat in curte la mine sa isi curete gardul. Omul isi imprejmuise proprietatea cu ani inainte sa vin eu acolo si ghinionul meu era ca pe o latura a gardului lui era curtea mea.
- Ce faci vecine?
- Imi curat gardul!
Mi-a povestit apoi despre cariera si generalul lui caruia ii ducea tuica si m-a facut sa inteleg ca in "filmul" lui cel de dincolo de gard e Dusmanul.

Plimbam cu noi in lume realitatti paralele. Nasul merge pe strada cu Sclava Izaura, Consuela il ia de la scoala pe Naruto, Vreau sa fiu milionar bea o bere cu Roata Norocului, La etajul sapte sta Mortal combat, la doi sta O femeie face cariera iar undeva la parter Banii nu aduc fericirea suspina dupa Sandocan...

Adesea, Bollywoodul strazii este simpatic caragialesc.

Alta data, realitatile oamenilor sunt dureroase, fara speranta sau pur si simplu absurde...