luni, 31 decembrie 2012

Semnele bune ale anului care vine


I-am rugat pe colegii mei sa analizeze care a fost adresabilitatea noastra catre oameni, catre societate, in anul pe care l-am incheiat. Cifre, numere... 

45.000 tineri 
au cerut si au primit un card de membru in programele noastre de facilitati si reduceri
837 elev
au participat in competitia nationala de Planuri de Afaceri pe care am coordonat-o
26 ateliere 
de educatie antreprenoriala pentru tineri au fost desfasurate de catre noi in 
26 de judete
95 adultdin mediul rural 
au fost consiliati de catre consultantii nostri in vederea initierii sau dezvoltarii unei afaceri proprii
100 studenti 
au beneficiat de consiliere si orientare profesionala de la consilierii nostri educationali
803 tineri
au participala trainingurile noastre de dezvoltare personala, profesionala, manageriala, antreprenoriala 
10 proiecte
au fost dezvoltate in intreaga tara de catre echipele noastre
92 planuri de afaceri
au fost realizate de catre tinerii participanti in programele noastre de educatie antreprenoriala
4500 elevi 
din 
88 de localitati din mediul rura
au beneficiat de consulatii si servicii medicale oferite de care medicii nostri rezidenti 
130  de muncitori
din industria petroliera au fost  consiliati pentru reorientare profesionala de catre consilierii nostri 
In 2012 am desfasurat 
43 de module de training
si
1172 de ore de training


Am avut cu totii un sentiment important de "contributie", de utilitate. Aceasta analiza ne-a redat dimensiunea posibilului impact social si ne-a atras atentia asupra responsabilitatii pe care o avem legat de calitatea demersurilor, a mesajelor si a valorilor promovate.


*
Daca as putea adresa acum un indemn tinerilor nostri prieteni pentru anul care vine, le-as propune un motto si trei repere importante carora voi incerca eu insumi sa le fiu consecvent.

MOTTO:
<< Inteligenta este vesela! >>

REPERE

INSPIRATIE
Inteligenta creativa va face diferenta intre oameni si in noul an. Cultivarea creativitatii presupune evitarea "trend-ului", a curentului statistic si cautarea de solutii curajoase si inspirate in aeclasi timp.

Unifrmizarea sociala este cea mai mare ispita a vremurilor noastre. Personalitatea OMULUI nascut asemeni lui Dumnezeu este datoare sa ramana in sfera frumusetii primare prin stralucire creativa.

Inspiratie este poate mai mult decat creativitatea deoarece:
NU ESTE INSATISFACTIE MAI MARE DECAT SA FII PERFORMANT INTR-UN PROIECT CARE ESUEAZA, SA ITI FACI BINE TREABA MERGAND PE UN "DRUM" CARE NU DUCE NICAIERI.

TENCITATE
Aceasta calitate este de multe ori mai imortanta decat inteligenta. Puterea de a ramane concentrat pe un obiectiv pana la implinirea lui este semnul maturitatii omului. "Focus oriented" nu presupune ignorarea tabloului general.


MUNCA
Multa vreme am crezut ca inspiratia si tenacitatea sunt suficiente pentru urmarea unui vis. Mi-a trebuit timp si maturitate ca sa inteleg ca restul de 90% inseamna munca.


*
In tot acest timp, raportarea la valorile morale simple, lasate la indemana omului creaza atitudinea care atrage oamenii potriviti si lucrurile bune.

*
Adevarul simplu care ma va insoti si in acest an este ca lumea este facuta de Dumnezeu si tot la Dumnezeu ne vom intoarce.

Sa ne ajute Sfantul Vasile si in noul an pe care il incepem!

duminică, 30 decembrie 2012

Saturday evening

In seara asta am mers in pub cu tatal si fiul meu. Am luat guiness, mare pentru mine si tata si mica pentru pusti. Am scos viata din repetitia previzibila pentru cateva ore. Arsenal, si ea la randul ei, a batut pe Newcastle cu 7-3. Si Pavel ma intreaba inca o data cum e cu scolile de economie din UK. Iar tatal meu este fascinat de simplitatea oamenilor si a atmosferei din pub. La intoarcere, in cele 10 minute de mers pe jos il dor picioarele din cauza arteritei.


sâmbătă, 29 decembrie 2012

Euristica disponibilitatii. Limta dintre biasuri si spalarea pe creier.






Gandirea rapida, gandirea "de strada", de zi cu zi, se bazeaza pe INTUITIE. 

Atunci cand trebuie sa ia o decizie, omul statistic recurge la acest INSTRUMENT EVALUATIV al intuitiei. Este mult mai la indemana decat gandirea analitica, profunda, care presupune timp, efort si concentrare. 

"INTUITIA STATISTICA" a oamenilor se raporteaza la experientele personale si la informatiile pe care fiecare le poate "descarca" rapid din memorie, mai mult decat are legatura cu logica si cu analiza profunda. 

Exemplu:
- Unde este coruptia mai frecventa, intr-un spital sau in Parlament?

Oamenii nu vor ezita sa raspunda stereotipal ca "parlamentarii sunt cele mai corupte personaje din lume". 

Realitatea nu este nici pe departe asa. Despre TOTI membrii din parlament pe care EU i-am cunoscut personal in decursul anilor pot spune ca nu am cunostinta ca ar fi primit vreodata foloase necuvenite pentru a facilita obtinerea unui beneficiu prin prisma functiei lor.

NU acelasi lucru il pot spune despre medici. Ii numar pe degete pe cei care nu au primit "cadouri". In constiinta sociala a romanilor, insa, acest lucru este firesc. Directorii de spitale si nivelurile superioare de management au la indemana sume mari pentru diverse achizitii. In acelasi timp, ispita ofertelor generoase facute de industria medicamentelor ( participari la congrese, bonusuri) pentru diferitele "servicii"pe care ei le pot facilita este irezistibila pentru cei mai multi.

Deci intuitia facila este contrazisa de realitate.


*
“Realitatile immediate” sunt introduse in mentalul colectiv prin repetari sistematice, pe fundalul neastamparului mintii stimulate excesiv. “ADHD-ul social” care il face pe individ sa nu stea “focusat” mai mult de 30 sec pe o reclama sau 2 min pe o melodie la radio sau o stire la tv, stimuleaza gandirea fals inductiva.

O inductie incompleta, superficiala, care generalizeaza (nepermis) situatiile stocate si disponibile mental care pot fi “extrase” imediat. Aceasta este eurisistica disponibilitatii a lui Daniel Kahneman.

Erorile sistematice care apar in intuitia si evaluarile oamenilor se cheama BIAS-uri.

Inainte de Kahneman psihologia sociala avea doua axiome greu contestabile:
1.    Gandirea omului este preponderent logica. Majoritatea judecatilor umane au la baza analize logice, iar deciziile ce le urmeaza sunt rationale.
2.    Gandirea rationala poata fi distorsionata de emotii puternice, frica, iubire, ura...

Relevarea erorilor sistematice, neprovocate, introduse de articolul Kahneman/Amos din 1970 a indus fundamental indoiala despre temeinicitatea acestor axiome.

Oamenii au inceput sa puna sub semnul intrebarii “daturile” diverselor culturi organizationale, diferitelor medii, si sa descopere peste tot Biasuri, erori sistematice care pana atunci treceau neobservate. De ce? Pentru ca fiecare nou primit intr-o astfel de cultura organizationala primea un set de invataturi si adevaruri initiatice.

“Indoiti-va de orice!” a inceput sa fie un slogan foarte popular.
“De ce sa ti se ofere gata digerate adevarurile altora?!“
“Construieste-ti tu insuti paradigma existentiala!”

Tentatia recenta a acestei abordari este imensa. Ea s-a raspandit cu repeziciune in medicina, justitie sau in zona de inteligence.




*
Acum un an m-am intalnit la o cafea cu un amic cu care nu ma vazusem de multa vreme.
Dupa primele doua vorbe a inceput asaltul “neuro-lingvistic” calculat si asezat intr-o schema de vanzari care nu dadea gres:
- … Si atunci m-am intrebat: Cum sa fac sa am si bani si sa si petrec timp cu prietenii si cu cei la care tin? Si eu cred ca am gasit solutia!
- Orice, dar numai sa nu fie un MLM, i-am zis!
In momentul acela I s-a naruit toata constructia.
Toata constructia pe care urma sa o dezvolte avea nevoie de o singura premiza pe care o repet obsesiv:
- Open minded! Open minded!

FIX-urile mele mentale, prejudecatile sau principiile nealterabile impiedicau constructia lui care avea nevoie de o gandire “tabula rasa”.

*
Pe langa indrumarea si asistarea subiectului spre dobandirea unor deprinderi sanatoase si renuntarea la obiceiuri toxice, COACH-ii neuro programatori prin vorbe de astazi vaneaza si distrug pre-judecati si atitudini auto-limitative ca de exemplu:
Sexul in afara familiei este rau,
Ca sa fii fericit ai nevoie de bani
Succesul in viata este dat de educatie
Afacerile trebuie sa fie win-win
Esti responsabil pentru nefericirea celor din jurul tau
Ceea ce faci tu trebuie sa ii multumeasca pe ceilalti
Trebuie sa iti ghidezi viata dupa percepte morale
Etc.
Asociate biasurilor, aceste limitari ingradesc dezvoltarea personala. Si atunci… “open minded!”.


Bariera dintre limtarile traumatizante autoimpuse si spalarea creierului, deschiderea catre experiente provocatoare este foarte fina.

Nevoia justificata de a trece de barierele marunte ale stereotipurilor impuse social, care nu sunt neaparat adevarate desi pot parea asa, are la celalalt capat un drac mic care cauta si aici un prilej de a-l impauna pe om cu "curajul originalitatii" si de a-l indeparta de "fixurile" lui Dumnezeu.



*
Gandirea rapida. Gandirea lenta”, cartea laureatului Nobel pentru economie Daniel Kahneman – o lectura extraordinara care, facuta cu discernamant, daschide perspective fascinante asupra mecanismului de luare a deciziilor de catre oameni.

“ Ati paria pe aruncarea monedei stiind ca daca gresiti pierdeti 100 de dolari si daca ghiciti castigati 130?”





vineri, 28 decembrie 2012

Axioma



INTELIGENTA ESTE VESELA !

marți, 25 decembrie 2012

Coborarea in TIMP

Cred ca timpul este doar o consecinta a caderii omului din Rai. Ireversibilitatea lui angajeaza omul intr-o cursa cu sens unic pentru redobandirea lui Dumnezeu.

Imi reprezint lumea ca pe o proiectie/cadere din absolut, cu un caracter limitativ de miscare pentru om. Limitarea genereaza dimensiune, masurabilitate. Pentru spatialitate ne-au fost lasate trei libertati de miscare, intr-o mecanica simplista. Fragilitatea conceptului este usor de intuit atunci cand facem "omotopii" si translatii infinitezimale spre minus infinit, in dimensiuni foarte mici... Aici Dumnezeu ne-a lasat marje generoase de intuire a Lui si a lumii de dincolo.

Dar timpul? De ce ne-a fost dat asa?! De la ieri spre maine prin Azi?! Si daca lucrurile stau asa, iar sensul lui nu ni se ofera nici macar spre intuire, asta se intampla doar spre smerirea noastra sau are un sens profund? Si care este relatia timpului cu absolutul?

Caci daca Raiul este atemporal, iadul este inzestrat cu o "coada" de timp pentru... Pentru a da sufletelor irosite sansa de a fi realocate superior prin rugaciunile celor care inca... mai au timp. Si aici timpul se termina o data cu inceputul absolutului.

Este timpul darul lui Dumnezeu dat noua spre vindecarea sufletelor?

Noaptea aceasta de Craciun consfiinteste coborarea lui Dumnezeu prin TIMP in DIMENSIUNEA UMANA.

Descoperirea ca timpul nu este un blestem ci o speranta imi releva inca o data marinimia lui Dumnezeu.

Nu stiu daca timpul are un tip de relatie cu "lumea de dincolo" sau este doar un atribut al dimensiunii umane. Nu cred ca exista un acum al raiului.

Nu stiu daca timpul ne este dat doar ca o dimensiune imperfecta, incompleta, cu o prelungire transcendenta, dar frumusetea lui este desavarsita, dumnezeiasca.

Timpul este Rai curat! Si nu poate fi povestit ci doar contemplat.

Ar fi simplificator sa vorbim despre timp ca despre o simpla "dimensiune". Poate de aceea nici nu ni l-a dat intreg, in sensul acesta lumesc.

Si daca TIMPUL este "dimensiunea" reconstructiei lui Dumnezeu in Om, celalalt dar reparator este LIBERTATEA! In acelasi sens incomplet, ea este tot o dimensiune a desavarsirii omului si un atribut al raiului, atat cat ne putem reprezenta noi intuitiv acest lucru.

*
E prima data cand regasesc sensul Comunitar al Craciunului dupa multi ani.

Mi-am luat vecinul si sapte copii, trei ai mei, unul al lui si trei ai lui Narcis si am inceput sa colindam.

Pentru cele cateva case in care au intrat copiii sa colinde a fost ca botez al Craciunului, un semn al noii lumi care s-a nascut in acest camp salbatic unde fazanii si vulpile inca se mai plimba in voie.

Semnele pe care mi le-a trimis Dumnezeu azi sunt pline de har si de nadejde!

Si este prima data cand inteleg ca Dumnezeu prin Iisus Hristos, dupa ce l-a facut pe OM partas la creatie inzestrandu-l cu atributul LIBERTATII, in bunatatea Lui i-a daruit si TIMP ca sa isi redobandeasca dumnezeirea.

duminică, 23 decembrie 2012

Exista o explicatie




- Porcul se taie sau nu se taie de Ignat?
- Pai da, se si spune ca de Ignat porcii viseaza ca or sa fie taiati, imi zice tata!
- Nu se taie, imi zice Alex. Nu este nici macar traditie! L-am intrebat pe tataie si mi-a zis ca inainte taiau porcul in ajun, ca sa nu prinda multe zile de post cu porcul taiat in casa!

Vecinii mei au taiat  porcul cu trei zile inainte de Craciun, nu de Ignat, nu in Ajun! L-au parlit, l-au transat si l-au "stropit" cu tuica fiarta, ca era ger. Vecinului Cristi “i s-au taiat picioarele” dupa efortul de parlire in ger a porcului si stropire cu tuica fiarta a omului.

- E de la sorici, il provoc.
- Nuuuu, stiu de la ce este! Am baut tuica dintr-o canuta. Apoi am pus-o jos si cand am luat-o iar… am luat cana din care bause Ovidiu. Mai era cam jumatate. Si d-aia! Ca daca bei dupa altul… Crede-ma, eu am baut doar trei patru canute… si eu sunt de cursa lunga…
Ma uit "blocat" la el si apoi mai incerc o data sugubat:
- Nu, vecine, e de la sorici! De-aia ti s-a facut rau, nu de la tuica!
- Nuuu…
si incepe sa imi “explice” rational, “stiintific” ca daca el bea primul, intelegi, si el scapa inapoi tuica din gura in ceasca… cum ar veni, bei de la el din gura… intelegi, e logic… si apoi te imbeti...

- M-am speriat, zice si nevasta omului, vecina. I s-a facut rau. Niciodata nu l-am vazut asa. Dimineata fusesem si la capela, in cimitir, unde era depus vecinul...
Povestea mortii subite a vecinului nostru ii marcase profund:
- Cu doua zile inainte mersesem cu el sa dam arvuna pentru porci, un milion fiecare, zice vecinul Cristi. Omul tocmai deschisese o linie de casete pentru cabluri pentru supermarketuri. Ii meregea bine dar era stresat. Investise sase sute de mii de euro. Prietenul lui cel mai bun ii daduse inainte o teapa de o suta de mii. Si, la o zi dupa ce am dat banii de porci, a murit.

Imi dau seama ca trebuie sa o las mai moale cu glumele mele nesarate si inteleg starea de spirit in care se aflau oamenii. Aflasera ca la sfarsit… murim.

Raman fascinat, in schimb, de aceasta nevoie a oamenilor pentru rigoare stiintifica si de explicatie “rationala” pentru fiecare mic pseudo-adevar de care suntem inconjurati noi, vecinii nostri si toti oamenii din lume o data cu ei.

*
Inainte vreme, faptul ca scria la ziar era argumentul suprem.

In zilele noastre daca este dovedit de cercetatorii britanici, “adevarul” devine infailibil.

In economie, “vrajitoria” argumentului suprem vine din calculul matematic.

Fundamentarea matematica a teoriei economice pare de neclintit. Cu cat esti mai prost, cu atat te lasi mai strivit de greutatatea formuleleor matematice care fundamenteaza teoria si apoi esti gata sa explici si altora “adevarul” tau "demonstrat stiintific".

Departamentul de calcul al preturilor ajunsese dumnezeul economiei socialiste si catedra la ASE. Preturile se nasteau scremut, dupa calcule grele si formule matematice complexe. Cand produsul era aruncat in piata, cu toata rigoarea si fundamentarea matematice, totul se naruia.

*
Povestea extraordinara a lui Marian, un amic, despre fascinatia pe care o exercita analiza operationala asupra eonomistilor de alta data mi-a adus aminte de povestea shvabului romano-neamt pe care l-am intalnit luna trecuta. Se intorsese sa moara in tara dupa ce lucrase pentru guvernul german ca sa negocieze cu securistii romani schimburi de marfuri. Guvernul german avea calculul exact al costurilor si stia marjele in care poate negocia. Restul… trebuia sa “simta” cat de mult isi doreau romanii marfa respectiva.
- Va dam in schimb doua vagoane de mobila! Spuneau romanii.
- Nuuu, doua garnituri de tren…
Si romanii accceptau schimbul pe o garnitura si jumatate de tren, desi pretul corect era de doua vagoane. Dar pentru ei era nerelevant. Ei nu stiau cat costa. Curentul facea cat spunea “calculatorul” de pret, forta de munca atat ca zicea partidul… pretul final al produsului era cat spunea comertul exterior de la DIE, departamentul de pret… dar pana la urma cat spunea tovarasul X.
Negociase si la Viena, si cu Felix si cu fratele dictatorului…

Imi intaresc o data in plus invatatura "prietenului" meu austriac Mises ca in ce priveste pretul… numai piata… si nu formulele matematice…

Hayek a fost mai slab de inger si le-a facu o mare concesie socialistilor. El a acceptat ca nu imposibilitatea calcului economic este problema in socialism ci dificultatea transmiterii informatiei catre planificatori.

Si de-aici incolo comunsitii si pseudo-economistii lor au capatat aripi. Odata ce o mica minciuna este acceptata, de-aici absurdul isi alimenteaza monstrii. S-au devoltat formule de calcul, departamente mamut de specialisti in calcul de pret pe langa “comertul exterior”, armate de ipocriti sarlatani care “isi faceau pret” si dadeau utopiei socialiste aparenta de super stiinta. 

Marea minciuna a economiei socialiste era luata din mahalaua cu felinare rosii comuniste si i se dadea acum un aparat de matematicieni care sa ii reconstruiasca onorabilitatea.

Am incercat mai apoi sa ii demontez prietenului meu utopia micilor comunitati, despre care el imi spunea ca exista, care isi instituisera moneda proprie “cu valoare reala” si care tranzactionau doar in moneda respectiva.

- Este utopic. Nu isi pot construi un sistem functional de piata care sa regleze preturile. In plus, sunt legati fundamental de sistemele mari cu care intercationeaza si schimba valori, inevitabil. 

“Valoare reala” nu exista pentru ca lucrurile nu au o valoare obiectiv intrinseca, doar valoarea subiectiva data de cerere si oferta. Cum functioneaza, totusi?! Ca si in socialsmul care nu era total autist. Avea imprejur sisteme autentice de piata si un referential extern de pret pentru energie, materii prime, produse fiinite…

*
Continuam apoi discutia despre falsificatorii de bani, prin procese inflationiste, banci centrale, si prin produsele derivate, toxice sau nu, care sunt pseudo-fundamentate de formule grele matematice ca sa tina curiosii departe si sa castige respectul si increderea fraierilor. O incredere cu trei de A.



vineri, 21 decembrie 2012

Potential de relatie


Strabunica sotiei mele a iesit de cateva ori din curte toata viata pe care i-o cunoaste ea si o data din sat.

Starbunica mea era mai tot timpul prin curte si din cand in cand la drum, cativa pasi mai departe de curte. Sursele ei de comunicare erau oamenii din casa, cu informatiile pe care le aduceau ei, oamenii care mai treceau pe drum iar seara un difuzor asezat pe radio Oltenia.

Stra-stra nepoata lor este la distanta de un "like", "click", "send" sau chiar strangere de mana de aproape orice loc/om din lumea asta.

*
Reversul este calitatea relatiei, din ce in ce mai superficiala, supusa efemeritatii. Copiii nu mai plang cand pleaca din tabara. Nu au timp sa se "lege". Acum a aparut partenerul de o discutie/afacere/noapte/calatorie/chat/discutie intre doua statii de metrou/discutie de 20 de minute intr-un restaurant in Bombay etc.

In chimia sociala, potentialul de relatie este dat de intensitatea miscarii brawniene a omului si de nivelul de inteligenta sociala si emotionala al "elementului statistic". Fenomenul click/next a intrat si in ingineria sociala. El creaza networking si uniformizare. Chiar daca legaturile sunt slabe, ele creaza un paienjenis de relatie care te "tine".



*
M-am intalnit cu Liviu dupa iesirea lui de cateva saptamani in Mumbay, inca impregnat fiind de "sindromul India".

Inoti in multimi de oameni care zambesc, cocioabe, mahala... Oamenii au interfete prietenoase, facilitatea de relatie este imensa. Comunicare totala timp de cateva minute si atat.

In trenul de la Mumbay la Borialy s-au intalnit cu un indian, critic de film care venea de la festivalul de film de la Goa, locul unde europenii si americanii se duc sa se dezlantuie si sa se gaseasca dupa ce se pierd...

El insusi. Liviu, intalnise o multime de europeni/europence in drum spre marea descoperire a sinelui si adancirea confuziei personale prin Marii initiati ai Indiei, Goa creaind iluzia si mirajul perfecte pentru aceasta cautare/ratacire.

Omul, indianul cu pricina, stia tot filmul romanesc la zi, "era uimitor, stia tot!!". Apoi a stat de vorba cu Savash, colegul turc cu care calatorea si tanarul indian a inceput sa ii "recite" toata literaura turca. Erau fascinati. Apoi a coborat dion tren. Punct.

La un restaurant mai apoi au stat la masa cu doi tineri indieni. Simpli, nespectaculosi dar specialisti in limbaje de progrmare a robotilor. Au vorbit o jumatate de ora apoi au disparut. Forever.


*
Mare stiinta este sa reusesti sa pui oamenii in lucrare impreuna!

Anul acesta a adunat Dumnezeu in jurul meu oameni buni, cu mare potential de dezvoltare de proiect.

Pentru anul care vine ne rugam la Maica Domnului sa ne dea puterea sa crestem si sa transformam potentialul in lucrare.

Cred ca astfel de mici comunitati, adunate cuminte si cu valori profunde reprezinta solutia pentru vremurile acestea tulburi.

*
Doar din cand in cand imi suna in minte cuvintele Parintelui:
"Nu va puneti nadejdea in oameni! Dumnezeu nu a mai facut inca un Rai pe Pamant. Nu ar fi avut sens!"

miercuri, 19 decembrie 2012

Ajutorul care nu ajuta




Intr-o onorabila adunare europeana am incercat fortarea adoptarii unei structuri de buget fundamentata sanatos din start:
Maxim 30% cheltuieli de personal si minim 50% pentru programe dedicate dezvoltarii structurilor tarilor cotizante.

Am avut surpriza faptului ca multa lume nu intelegea necesitatea limitarii costurilor de personal din bugetul de cotizatii:
- Cum, si daca la anul in loc de 1000 de unitati avem buget de 100, prin absurd?!
- Atunci, normal, in loc de 300 ai buget de 30 pentru salarii! Daca vreti mai mult, stimulati veniturile, atrageti venituri suplimentare.

Welfare-istilor nordici li se parea normal sa ne imprumutam 200 si sa platim restul de salarii… pentru oameni. Rostogolim datorii.
Le-am explicat ca acesta este un mod de  a stimula competitivitatea, dezvoltarea de programe si atragerea de oportunitati.
- Vreti salarii mari? Munciti, agitati-va! Bunastarea voastra nu este obligatia nimanui! Investim in dezvoltare ca sa putem vorbi despre viitor.
Pe langa cei naivi, lupta cea mai grea a fost cu cei care se obisnuisera cu privilegiile.
A doua mare surpriza a fost sa vad ca atunci cand am facut “masa critica”, partizanii “bunului simt” anticapitalist si gardienii bunastarii din neant nu se lasau convinsi sa recurga la exercitiul democratic al votului. In cele din urma au acceptat dar m-au urat: “Om fara suflet!”

Este foarte greu sa ii faci pe oameni sa gandeasca si sa inteleaga ca ceea ce pare o solutie nu este decat rostogolirea unei probleme. Atat timp cat ii lasi in confort, garantandu-le tu bunastarea, nu vor face niciodata efortul cautarii, gasirii de resurse si al dezvoltarii.

In targul de Craciun din centrul Bucurestiului incercam sa ii fac pe copiii mei sa "vada". Sunt aici niste pusti care vand papuci. "Vand de sparg!". Altcineva vin fiert si cafea. E coada. Au simtit ca pe frigul de afara lumea va da 3 lei pe un pahar. Cozonaci, braneturi, prajituri de casa, bijuterii artizanale... Nevoia ii impinge pe oameni din fata televizoarelor si ii scoate in piata libera, in viata. Copii au inteles... intr-un tarziu. Mi-am dat seama ca pe langa obisnuinta este si o problema de educatie.

In targul de Craciun din Madrid nu gasesti nimic! Figurine pentru scena nasterii, vasc... cateva lucrusoare... Coada la loteria de Craciun. Sute de persoane. Peste tot, manifestatii ingenioase pentru acordarea de drepturi asistentiale: curse pe biciclete, flash mob-uri, corturi intinse...

La intoarcere, avionul plin de romani care muncesc in Spania.



luni, 17 decembrie 2012

Double faut


Excelent editorialul “Double Faute” (Dubla greseala) al lui Guillaume Roquette in Le Figaro Magasine, 8 dec 2012.

“ In economie, cel putin, francezii cred inca in miracole, iar dumnezeul lor se cheama Statul”, incepe editorialul.

59% dintre francezi au gasit ideea nationalizarii gigantului Florange detinut de grupul Mital drept EXCELENTA.
Oamenii politici de la stanga si chiar dreapta politicii franceze au salutat aceasta initiativa a lui Arnaud Montebourg, ministrul francez al redresarii productiei industriale.
Muncitorii se visau deja transferati la stat
In cele din urma cu totii s-au vazut dezamagiti de acordul incheiat cu Mital.

Roquette denunta apoi “caracatita publica” a interventionismului keynsianist declansata de reactia pozitiva a francezilor la acest experiment esuat.
- Prefectii si primarii promit 100.000 de locuri de munca intr-un an, toate finantate din impozitele francezilor;
- Statul aspira economiile populatiei ( 20 miliarde intr-o luna!!) ridicand plafonul la Livretul A ?!
- Ministrul sanatatii rezolva problema medicilor la tara promitand 55.000 de euro pe an medicilor care se instaleaza in “deserturile medicale”.

In acest timp, la presiunea “creditorilor angoasati”,  Holande este nevoit sa anunte economii, dar discret, ca sa nu isi dezamageasca publicul.

Acelasi “quasi failite” sistem de finante publice a facut loc unei guri de oxigen pentru firmele private, socialistii votand o reducere de impozit pentru cele care angajeaza muncitori in Franta.

In acelasi timp, interventionismul statului nu se limiteaza la economie. Madamme Cecile Duflot, ministrul locuintei, il ameninta pe arhiepiscopul de Paris cu rechizitionarea unor cladiri din dioceza sa pentru a adaposti persoane fara locuinta. Anticlericismul ei atavic merge mai departe prin negarea “legitimitatii catolicilor de a isi organiza ei insisi solidaritatea cu saracii”. In perspectiva doamnei ministru, STATUL este singurul indreptatit sa faca acest lucru. Editorialistul face o analogie cu anul fatidic 1984, cand socialistii au incercat sa “asfixieze” invatamantul liber decretand statul ca singur indreptatit sa faca educatie.

Cu acelasi orgoliu,statul a minimizat semnalul de alarma tras de catre specialistii psihologiei copilului privind casatoria si adoptiile de copii de catre cupluri de homosexuali. Negarea realitatii este flagranta, soialistii francezi decretand libertatea protejata prin lege si un asa zis progres impus de sus, care oculteaza orice contravine noii “morale”.

De la Colbert la de Gaule, istoria franceza a avut tot timpul in prim plan statul. In noul context francez, insa, cu o datorie publica de 90% din “bogatia nationala”  si cu un sector public ce consuma 56% din PIB, STATUl nu mai este SOLUTIA, el a devenit PROBLEMA.

Socialistii francezi fac, asadar, o dubla greseala:
Controleaza, “intervin” in ceva ce trebuie lasat sa functioneze liber, ECONOMIA
si
“Dereglementeaza” si pun in pericol ceva ce trebuie protejat, FAMILIA.

“In ambele cazuri, cele care vor plati factura sunt generatiile tinere. Acele generatii pe care rigiditatea pietei muncii si lipsa credintei le vor condamna la precaritatea locurilor de munca. Acele generatii pe care destructurarea celulei familiale le va priva de repere.”

*
In Romania, inabusirea economiei libere de catre un stat obez care isi “baga nasul” si degetele in borcanul cu miere si destructurarea morala a societatii sunt aceleasi cai prin care se amaneteaza viitorul multor generatii de acum incolo.

In Europa este din ce in ce mai evident pentru din ce in ce mai multa lume ca aceasta formula duce la dezastru. Doar ca, asa cum spune Roquette, daca “emisfera dreapta” a creierului socialistilor europeni recunoaste ca nu se mai poate continua asa, in acelasi timp “emisfera stanga” a lor se intoarce invariabil si ilogic catre STAT.

Pentru 90% din clasa politica romaneasca, ambele emisfere sunt viciate de nepasare, lacomie sau simpla neintelegere a lucrurilor.

duminică, 16 decembrie 2012

Dona Manolita fata cu reactiunea





Acum 10 ani ma plimbam cu Volfgang prin Madridul vechi, austriac. Eram fascinat si atent, in acelasi timp, la masinatiunile lui. In sistemul lui de valori tot ce facea el era “moral”. Pentru un austriac, Romana nu era in lumea civilizata, in Uniunea Europeana, si deci aici era posibil si tolerabil orice. Ceea ce in Austria ar fi fost coruptie, de exemplu, in Romania era doar un mod de a trata cu “sefii de trib”. Nu am acceptat.

- Spania are 10% crestere, iti dai seama?! Si totul este pe baza contributiilor platite de Germania si Austria la bugetul european, mi-a zis el atunci.
Nu imi dadeam seama. Ba mai mult, l-am intrebat smecher:
- Si atunci de ce ar mai plati contribuabilul austriac si pentru integrarea Bulgariei sau a Romaniei?
- Ca sa nu avem acte de violenta la granita!

Atunci a fost primul meu contact cu Spania, chiar in inima ei administrativa. In afara de disconfortul creat de negocierile pentru normalitate si supravietuire sau de rusinea naiva pe care o aveam la acea vreme, atunci cand la fiecare terasa descopeream tigani din Romania care cantau si cerseau, impactul acelei “intalniri” asupra mea a fost major. Am simtit respiratia unei natiuni puternice, Prado, Plaza Mayor, Plaza del Sol, am intrat prima data intr-o librarie Fnac, am gustat tapas-uri si am baut cerveza alaturi de sutele de tineri, turisti sau localnici de pe strazile orasului.




Cinci ani mai tarziu am ajuns sa vad Andalucia, sudul Spaniei. Mai fusesem intre timp in Madrid, vazusem Barcelona de cateva ori, eram castigat definitiv de calitatea vietii spaniole si de abundenta frumosului, artei, valorilor subiective dobandite in timp dar transferate cu grija intre generatii.
Mi-am luat cateva zile inainte ca sa vad orasele mari ale Spaniei arabe: Sevilla, Cordoba, Granada, Malaga …
M-am intalnit din nou cu Volfgang la Molina. Intre timp invatasem sa ne respectam si sa lucram impreuna.
In una din dupa amieze, prieteniii spanioli veniti de la Madrid, au aranjat un “bareque” pentru cei cativa veniti acolo, toti din alte tari. Aveau spaniolii astia un fel de a vorbi, de a se misca, parca erau intr-un tango continuu, un tango cu viata… Un dans care arunca timpul intr-o inutilitate si o imponderabilitate totale…

In momentul in care madrilenii au hotarat ca petrecerea s-a terminat, cineva a adus un sac mare si au inceput constiincios sa arunce in el mancarea ramasa… ca sa ramana curat pe mesele de pe terasa…. Carnea prajita pe gratar, gustarile, bucati de baghete proaspete de paine, taiate bucati care ramasesera pe mese… TOTUL!

Ma uitam inpietrit si nu imi venea sa cred

Apoi altcineva a decretat ca este nevoie de o punga in care sa puna sticlele de bere si vin ca sa le ia la drum, pentru cei care vroiau sa mai mearga la pub-ul din satul din apropiere. Atunci Concha a luat singura punga salvata cu baghete de paine, a aruncat painea intr-o pubela de gunoi si a umplut-o cu sticle. .

- Ce faceti? A intrebat Volfgang la fel de siderat.
- Le aruncam!
- De ce?! Luati macar painea si duceti-o cativa metri mai incolo, poate trece un iepure, ceva. E mancare. Cum sa aruncati mancarea?!
- Aaa.. Nu-i nimic. Nu mai avem ce face cu ea.




Dupa alti cinci ani, iata-ma din nou in Madrid, fara Volfgang, de data asta.
El s-a retras intre timp in Salzburg, conduce un institut si participa in comisii sau grupuri de lucru la CE.
Mi-am rezervat sambata dupa amiaza sa ma plimb pe strazile orasului, sa ii simt din nou rasuflarea.
Il redescopar cu bucuria de a revedea un prieten vechi. Ma retrag incet dinspre Plaza del Sol spre Plaza Mayor si ma uit la madrileni sa vad cum sunt fata de acum 10 ani cand am venit prima data in Madrid.

Pe strada, cateva grupuri de biciclisti protestatari suna in trompete si scandeaza lozinci. Politia locala din Madrid isi cere drepturile.

In plaza del Sol era o manifestatie pentru salvarea unei televiziuni din Madrid.

Plaza Major este toata un targ de Craciun. “Se vende” decoratiuni, figurine pentru reconstituirea scenei nasterii Mantuitorului, vasc, muschi crescut pe un pamant proaspat, statui vii, tigani romani cu capra…

Intru cu nostalgie in Fnacul in care intrasem acum 10 ani si ii cumpar Mariei cateva carti in spaniola. 
Afara, cateva sute de persoane stateau sa cumpere “fortuna” de la dona Manolita, bilete pentru Loteria de Navidad. Biletul este 20 EUR. La cativa metri mai incolo mai multi vanzatori ambulanti vand aceleasi bilete cu 22 EUR. NIMENI nu se inghesuie la ei. Pentru 2 euro prefera sa stea la coada.

Spaniolii sunt la fel de multi pe strazi. Bucuria Craciunului i-a scos din casa.

- Singura diferenta fata de acum 5 ani este ca acum nu mai fac cumparaturi, spune Concha. Un tanar din doi este dat afara de la serviciu.

Eu imi aduc aminte si inteleg acum vorbele lui Volfgang de acum 10 si de acum 5 ani…







sâmbătă, 15 decembrie 2012

"Before the war" feeling. Los inocentes.



Am acest straniu sentiment ca este ultima data cand sunt in Madrid.

Am in fata o zi intreaga si nu stiu ce sa fac in Atlantida. La fel de straniu este si acest sentiment ca Spania se scufunda... Spaniolii sunt exuberanti, necomplicati, pub-urile sunt pline de oameni care discuta tot timpul despre…

- Le place sa vorbeasca unii despre altii. Discuta despre orice, familie, prieteni, fotbal… orice.
- Si voi cum sunteti, Jose?
Jose ( se pronunta Juze, dar spaniolii ii zic Hose) este portughez, din Lisabona. Sta intr-un apartament in Lisboa, in centru, are cea mai minunata sotie, nu are copii si este cel mai corect, punctual, atent si empatic om pe care l-am cunoscut vreodata.
- We are diferent. We don’t speak so much!

Imi aduc aminte experienta ravasitoare pe care am avut-o intr-un restaurant de fado in Lisabona. In momentul in care au inceput sa cante artistii, tot universul a inghetat. Apoi sufletul portughez din tristetea cantecului de fado a inceput sa invarteasca discret rasnita universului…

In seara asta am refuzat sa merg la un spectacol de flamenco. NU in Madrid! Cand am fost in Andalucia nu am avut taria sa sacrific o seara pentru asta. Acum mi s-a parut scump si nedrept pentru “ravaseala” pe care o lasasem in urma acasa. Dorota ma invitase spunandu-mi ca nu mai vrea sa isi refuze sansa de a fi fericita…. Am refuzat!

- Cum merg lucrurile in Portugal, Jose? Care este feelingul tau pentru viitor?
- Very bad, Mugurel! There is no hope!
- Si care este iesirea, in perspectiva ta?
- Oameni trebuie sa accepte sa cheltuiasca mai putin si bancile ca trebuie sa suporte o parte din “cost”. Cei cu bani multi trebuie sa inteleaga ca nu pot exploata la nesfarsit naivitatea oamenilor!
- Care este back-up solution pentru tine?
- Daca mi-as dori lux, bogatie, ar fi o problema. Dar eu sunt multumit cu ce am. Am o casa, sotie… Pot preda orice despre administratia publica, este specializarea mea… Organizatia in care lucrez… astept sa moara!! Statul a facut multe greseli incercand sa intervina.

Ma uit in dreapta mea, il “salut” pe Mises si ii multumesc ca a fost asa de vizionar acum 100 de ani. Interventionismul socialist al statului in Spania, Portugalia le-a fost fatal. Ce nu a reusit el, a reusit Europe, transformndu-I in milogii economici ai Europei.

- Ani de-a randul am primit bani ca sa nu producem nimic in agricultura, ca sa distrugem plantatiile si viile. Acum ne chinuim sa le punem la loc.

*
Tasos lucreaza acum pentru ministerul de finante din Grecia pentru ca banca ce il angajase dupa "summer studies" de la Harvard il platea jumatate fata de salariul la stat.
- Grecia nu va mai fi libera cel putin 10 ani de acum incolo. Are resursele de care Germania are nevoie iar clasa ei politica, cea care incearca sa convinga acum ca are solutii este cea care ne-a adus aici, de fapt.

*
Angela e speriata de revenirea lui Berlusconi. 

*
Jarrkko, obisnuit cu welfare-ul finlandez, nu vrea sa afecteze stafful prin reducerile de costuri pe care i le cer.

*
Toata dupa amiaza m-am luptat ca sa salvez pielea Bulgariei, Ucrainei… 
Este greu pentru batraneii Europei sa inteleaga “specific topic of these countries. “
- They have to respect same standards!

*
E trist Madridul....
Flash mob in statia de metrou pentru “salvarea” sistemului de sanatate public…
“-Privatizati-l, le-am zis!”
Demonstratii for “I don’t know wat” in Plaza del Sol.
Mariano Rajoi la televizor spunand… 
Intreaga natiune spaniola cumparand bilete la “loteria de Navidad”
Restaurantul cu “very good tapas”, “wonderfool Krianza wine. THE BEST ONE!”
Demonstratii si sarbatori ale studentilor peste tot…

Spania se scufunda incet… si intreaga Europa odata cu ea…

Acest straniu sentiment ca sunt aici pentru ultima data in viata mea… inainte ca Atlantida sa se scufunde.


vineri, 14 decembrie 2012

Quality time vs wasted time




Valoarea timpului personal este imensa.
Pe ce merita aceasta valoare a fi schimbata/convertita? 
Iata marea intrebare a unei vieti care se vrea traita neinertial!

joi, 13 decembrie 2012

Antifragile


Antoine van Agtmael este “contributor”, colaborator la revista Foreign Policy. S-a nascut in Olanda, a studiat limba rusa la Yale University apoi a lucrat ca… bancher in NY. In anii ’70 a calatorit in Asia – Beijing. A monetizat experientele acumulate in economiile emergente si s-a imbogatit.

Nassim Nicholas Taleb  s-a nascut in Liban. In numarul din nov-dec al Foreign policy el imparte lucrurile din viata in trei categorii:
Fragile – precum sistemul financiar, care se pot sparge oricand
Robuste – precum podul Brooklyn, care nu se distrug dar nici nu se imbunatatesc
si
“Antifragile” – care castiga in trainicie datorita incercarilor si devin tot mai puternice in urma esecurilor.
Oamenii, spune el, aspira mai degraba la stabilitate, decat sa construiasca lucruri durabile, “antifragile” cautand experiente multiple si nefiindu-le teama de esec.

Taleb face parte dintre cei puternici care au invins sistemul. El a studiat matematica si filosofie in Beirut, in subsolul casei parintesti, in timpul razboiului civil din anii ’70. “Mediul” a fost generos cu el oferindu-i experiente de invatare majore si aruncandu-l intr-un proces dur de selectie naturala. Aici a inteles ca “norocul” este pentru scurt timp, in miscare continua si ca fiecare vede macar o data in viata lui o “lebada neagra”. Mizand pe situatiile putin probabile din viata oamenilor, s-a imbogatit.

Van Agtmael, a ales ca solutie de viata ruperea echilibrelor facile si construirea de “situatii de invatare”. El si-a construit un traseu atipic si a cautat un mediu provocativ ca sa ii potenteze proiectul personal. A platit bani pentru aceasta.

Oamenii cu blazon, familie, traditie ajung sa isi construiasca propriul “film”, isi preseteaza traseul educational si de dezvoltare personala, alegandu-si “decorurile” mari dintr-o “biblioteca” deja existenta. Stiu scolile bune in care trebuie sa invete copiii lor, "must-urile" experientiale pentru atingerea unei personalitati puternice, culturile si mediile care trebuie experimentate.

Pentru cei “oropsiti”, nascuti in realitati generatoare de conflict la nivel de persoana, procesul este invers. Mediul este cel care alege, isi selecteaza supravietuitorii si invingatorii.

Noi ceilalti multi traim “la mijloc”.