Lectia VIETII 16 decembrie 2016

In pagina de astazi Co active co-Forum a CTI este un articol laudativ scris de o autoare la adresa mamei sale, dupa disparitia acesteia. On Life, Legacy, And Letting Go - Gina Paigen.

Ieri mi-am anulat sesiunea de coaching pentru ca am fost anuntat de sotia mea ca tata nu se simte bine. Am sunat-o pe mama si am inteles dupa tonul vocii ei ca este foarte grav. Tata mai avusese accidente vasculare. Acesta se parea ca ii va fi fatal.

Tot drumul cu masina spre casa, prin orasul aglomerat, care isi tinea in continuare ritmul lui greoi, m-am gandit ca acesta este momentul. Si mama si tata au o varsta, sunt bolnavi si oricand pot muri. ORICAND DEVENEA ACUM.

Aveam un sentiment de frustrare profunda. Stiam ca nu aveam totul inchis cu ei Aveam lucruri nespuse, nelamurite intre noi. Asteptasem atata timp ca ei sa isi schimbe anumite atitudini, feluri de a intelege lumea, viata. Ca si cum timpul ar fi fost nesfarsit. Timpul lor.

Autoarea amintita vorbeste despre Let it Go. 

Eu m-am legat cu lanturi de lumea copilariei mele. De sentimentele mele. De experientele mele. 

Ieri mi-am dat seama de acest lucru. Si mi-am mai dat seama de aceasta capcana pentru mintile slabe. Mi-am comparat viata, copilaria, evolutia cu una ideala. Ce usor m-am lasat pacalit. Mi-am evaluat copilaria, viata, fericirea si nefericirea prin COMPARATIE. Ca si cum as spune: EU ASTA TRAIESC ACUM DAR DACA AS COMPARA CU SCENARIUL B CALIATEA VIETII AR FI FOST ALTA.

Saracul om. Traieste si el pentru prima data, si se uita in stanga si dreapta sa vada daca e bine cum respira. Daca respira. La sfarsitul vietii raspunsul este simplu: A FOST!

Capcana lui laudatio!

Ar trebui sa ii multumesc mamei pentru ce extraordinara a fost. 

Si lui tata pentru ce lectii am invatat de la el.

NU!

Sentimentul meu primar de bucurie si de conexiune cu parintii mei nu era prin comparatie, prin raportare la un standard de exceptional. ERA BUCURIE PURA.

Mama si tata va multumesc pentru viata!

Viata ta, mama!

Viata ta, tata!

Viata mea!

Viata fratelui meu care a fost!

Impreuna ii multumim lui Dumnezeu pentru aceste minunate vieti cu care nu am stitu ce sa facem!

Gracias a la vida...

pentru fiecare clipa risipita...

Maintenant je sais

Quand j'étais gosse, haut comme trois pommes,
J'parlais bien fort pour être un homme
J'disais, JE SAIS, JE SAIS, JE SAIS, JE SAIS

C'était l'début, c'était l'printemps
Mais quand j'ai eu mes 18 ans
J'ai dit, JE SAIS, ça y est, cette fois JE SAIS

Et aujourd'hui, les jours où je m'retourne
J'regarde la terre où j'ai quand même fait les 100 pas
Et je n'sais toujours pas comment elle tourne !

Vers 25 ans, j'savais tout : l'amour, les roses, la vie, les sous
Tiens oui l'amour ! J'en avais fait tout le tour !

Et heureusement, comme les copains, j'avais pas mangé tout mon pain :
Au milieu de ma vie, j'ai encore appris.
C'que j'ai appris, ça tient en trois, quatre mots :

"Le jour où quelqu'un vous aime, il fait très beau,
j'peux pas mieux dire, il fait très beau !

C'est encore ce qui m'étonne dans la vie,
Moi qui suis à l'automne de ma vie
On oublie tant de soirs de tristesse
Mais jamais un matin de tendresse !

Toute ma jeunesse, j'ai voulu dire JE SAIS
Seulement, plus je cherchais, et puis moins j' savais

Il y a 60 coups qui ont sonné à l'horloge
Je suis encore à ma fenêtre, je regarde, et j'm'interroge ?

Maintenant JE SAIS, JE SAIS QU'ON NE SAIT JAMAIS !

La vie, l'amour, l'argent, les amis et les roses
On ne sait jamais le bruit ni la couleur des choses
C'est tout c'que j'sais ! Mais ça, j'le SAIS... !

If

Daca nu ti-ar fi frica, ce ai face cu viata ta?

Cicluri

- Si cu Ion ce a facut?

- Incearca cineva sa ii construiasca o pozitie pentru el!

- Si Adrian?

- Pai… s-a incheiat un ciclu in viata lui. Accepta si o ia de la capat.

In cultura occidentala un ciclu ocupational tine cam 5 ani. Oamenii il incep cu constiinta faptului ca el are o durata de viata, trebuie implinit si apoi inchis. Am intalnit oameni care dupa 3-4 ani deja se pregateau pentru un nou loc de munca.

In cultura timpului prezent, proiectele de viata dezvolta finaluri de telenovela cu succesiuni prelungite, bolnaviciaose. Exista studentii de 7-8-10 ani, rectori care devin presedinti de universitati pentru ca nu mai au voie la un nou mandat si pentru ca nu isi imagineaza viata in afara preocuparilor de pana atunci, prieteni pentru ca nu mai puteu fi iubiti…

Si toate acestea sunt in functie de existenta sau nu a constiintei faptului ca viata merge inainte in forme si exprimari diferite, ca atunci cand e gata… e GATA, ca dependentele bolnavicioase il leaga pe om de desertaciuni, ii stirbesc libertatea si ii inhiba dezvoltarea personala.

Tema de aprofundat: Ciclurile de viata ale unui proiect personal!

De inima albastra

Daca te simti melancolic, cumpara-ti o haina.
Daca te simti singuratic, porneste radioul.
Daca te simti descurajat, citeste o carte cu haz.
Daca te simti plictisit, priveste la televizor.
Daca te simti pustiu, mananca inghetata.
Daca te simti fara rost, fa curat prin casa.
Daca te simti suparat, spune cuiva o gluma.
Nu-i asa ca-i minunata aceasta epoca moderna? Nu esti obligat sa simti nimic.
Exista un substitut pentru orice.
                                         (Lois Cheney)
                                                din
                                         Dr. Ron Jenson - Piramida Succesului)

Viata ca proiect.

Omului i se da O viata!
In administrare, nu in proprietate.

Examenul final consta in cercetarea modului in care aceasta viata a fost implinita.
De la aceasta perceptie incolo pleaca notele de bine sau de rau din viata noastra.

Fiecaruia i se da un buget de timp. un set de daruri, calitati sau de handicapuri si un numar de probleme, situatii, crize prin care trebuie sa treaca. Dumnezeu il incearca pe om spre intarire, in permanenta. Diavolul il ispiteste, este ingaduit.

Viata mea este de fapt ceea ce mi-a fost dat. Si mi-o asum impreuna cu toate conditiile in care mi-a fost proiectata, cu bune si cu rele. La judecata finala nu se evalueaza cine a strans, a dezvoltat mai mult ci cat de mult si mai ales cat de bine, de frumos a putut fiecare sa isi duca viata cu trupul, mintea, sufletul ce i-au fost date.

Credinta ca avem un proiect de implinit "din pielea clientului", in anumite conditii date, da suplete si vigoare actelor simple ale vietii. Mult ti se da, mult ti se cere. Ferice de cei "saraci cu duhul" ca pe ei nu ii va judeca Dumnezeu la fel cu cei carora le-a dat inteligenta, forta, capacitate de munca.

Asumarea si urmarirea cu seriozitate si daruire a "proietului" personal scuteste de frustrari si de sentimentul de victima pe care orice om l-ar putea avea.

Avem voie la o singura incercare!