Record d'Europe

"Un bun desen valoreaza mai mult decat un discurs lung"
Napoleon Bonaparte

Sub acest motto, Robert Lafonte propune in numarul din februarie al revistei Entreprendre o schema simpla a "suprematiei" franceze in Europa:

" Detinem noi, DA sau Nu, la nivel european:
- Recordul de contributii obligatorii
- Recordul de TAXE si contributii, de toate genurile, pentru intreprinderi (impozitare pentru ucenicie, locuinta, noua taxa profesionala.) 
- Recordul de pagini ale Codului Muncii
- Recordul de contributii sociale din salariu
- Recordul de rigiditate la licentiere
- Recordul de rentabilitate scazuta a intreprinderilor
- Recordul pentru nivelul de impozitare al societatilor
Sa mai continuam lista? Si ne miram ca nu avem nici locuri de munca, nici destule afaceri, nici suficient export in frumoasa si mareata noastra tara asa zis carteziana... De reflectat pentru fiecare dintre noi "

De reflectat si in mai micul Paris...

*
In 2014, Scotia organizeaza referendum privind independenta fata de Marea Britanie.

- Ce spun sondajele?
- Jumatate - jumatate. Nimeni nu stie ce inseamna asta. Subiectiv, fiecare dintre noi se gandeste la independenta. Rational... ne dam seama ca este o prostie!
- Ce v-ar aduce independenta?
- Nimeni nu stie. Relatia dintre bugetul Scotiei si cel al Londrei se face printr-o formula ATAT DE COMPLICATA incat nimeni nu stie daca am avea mai multi sau mai putini bani. 
- Nu este mai simplu sa va ganditi la ce industrii aveti? Ce va produce voua venit?
- Industria financiara... dar este legata de Londra, avem petrol... dar cat din companiile care exploateaza sunt scotiene?! Mai sunt cateva industrii de produs aparate optico-medicale... dar nu stim cat sunt de sustenabile...

Mecanismele complicate generate de birocratie si interventionism impiedica alegerile simple si rationale, lasand loc subiectivismului si manipularii.

*
In momentul in care Parlamentul european a hotarat reducerea bugetului pentru deplasari ale parlamentarilor, presedintele PE a primit peste 100 de e-mailuri prin care era anuntat ca parlamentarii nu isi mai pot onora prezenta la lucrari din cauza imposibilitatii de deplasare.
S-a hotarat ridicarea oricarui tip de limitare privind deplasarile. S-ar fi facut o economie de 1 mil EUR.

Bugetul European suporta peste doua sute de milioane de EURO anual... dintr-un capriciu al Frantei. O data pe saptamana PE se muta cu totul pe avioane de la Bruxelles la Strasbourg pentru o zi de lucru. Pentru ca asa prevede tratatul de aderare. Schimbarea lui ar presupune unanimitate. Franta niciodata nu va accepta.

Parlamentarii calatoresc doar business class. Sunt situatii caraghioase in care in avionul este aproape plin numai cu parlamentari. Pentru o jumatate de ora de zbor, cortina se muta pana la ultimele doua randuri... pentru a marca separatia dintre business si economic. Singura diferenta, in cazul acesta, este de pret al biletului.

De asemenea, si in Luxemburg sunt tinute cateva sute de functionari ai parlamentului.

Birocratia si cheltuielile fanteziste fac din PE o institutie din ce in ce mai anchilozata si consumatoare de resurse.

- Daca Belgia a functionat atata timp fara guvern, nu crezi ca si Europa ar putea functiona fara Parlamentul European? l-am intrebat pe amicul parlamentar.
... A zambit amuzat.

Lectia africana

" Cand ai capul prea mare taie jumatate din el"
(proverb african)

Tarile batranei Europe fac eforturi mari si cheltuie bani multi pentru a reda copiilor legatura cu natura. Exista un model de scoala elvetiana in care elevii invata afara, in aer liber, cel putin o jumatate de zi, din prima clasa pana in ultima clasa de liceu.

Am intalnit in Germania, Belgia, Luxemburg programe extraordinare de ore in natura.

In apropiere de Namour am gasit un fost centru de observatie a arealului cinegetic, care acum capatase si valente educationale. Avea animatori, artisti, pe langa oamenii de stiinta, care tineau adevarate lectii despre natura... in aer liber. Copiii se jucau in apa, faceau focul, aveau "veceuri" in mijlocul naturii...

- Am cerut unor copii de clasa intai sa aduca o piatra din parau. Doar cinci au avut curaj. Seara, dupa ce toata ziua s-au jucat in padure, in aer liber, in apa, le-am cerut acelasi lucru. Doar unul nu a avut curaj!!
Copiii au aici toata libertatea. Pot participa la program sau NU. Avem copii care toata ziua stau si baga lemne in foc. Vin aici copii care pana atunci NU AU VAZUT NICIODATA O FLACARA!!
Toti copii, inclusiv cei din sate, sunt mai tot timpul in fata televizoarelor, computerelor, jocurilor.

Copilul european are capul plin de "realitati" virtuale. Societatile mature se chinuie acum sa "taie" jumatate pentru a face loc lumii reale.

*
In mijlocul unui imens parc din Germania, municiplaitatea plateste un instructor de tobe africane sa dea lectii in aer liber pentru a-i atrage pe oameni aici.

- In societatea noastra, sa te apleci in fata unui om scund inseamna batjocura. In Africa, dansul pigmeului inseamna ca te faci mic in fata celorlalti, respect, bunavointa...

Oamenii merg in cerc si canta in rtmul tobelor, se apleaca pe vine, mersul piticului se ridica si canta iar "MA TU SA..."

Michel imi povesteste despre nuvela pe care o scrie acum, fascinat de conceptul de "human zoo" popular in secolul nouasprezece si inceputul lui doazeci. La expozitia universala din 1900, europenii au adus un sat de pigmei pe care i-au pus in custi... ca sa ii protejeze. Neadaptati la clima si civilizatie, au murit!

Sentimentul de "natura impaiata", pusa in cusca pentru a fi aratata copiilor si omului urban nu poate fi evitat. La iesirea din parcul natural s-a construit de curand o imensa antena de televiziune...

Laicitate in Trier

Trier este orasul lui Karl Marx. Un milion de chinezi viziteaza anual orasul pentru a-si prezenta tributul.
- In Germany we have a standard for a city: minimum one hundred thousand inhabitants. We are one hundred and one thousand. So please stay! ... se amuza cu noi prietenii nostrii germani.

Probabil chinezilor nu lea spus nimeni asa.
Va veni o vreme, poate, cand nu vor mai vrea sa plece inapoi.

Vor descoperi atunci o parte importanta a Europei care nu l-a uitat pe Karl Marx.

O parte importanta a intelectualitatii "de mijloc" cocheteaza nostalgic cu ideea statului protector si atotstiutor care distribuie generos beneficii egale pentru fiecare.

Chiar daca ei acum nu mai sunt atat de manifesti, fondul valorilor si reperelor lor este tributar perioadei '70, "golden age"-ul statului patriarhal. Realitatile lor de "bugetari" in relatie cu un buget din ce in ce mai restrans si mai inaccesibil ii obliga acum la inovatie, initiativa, antreprenoriat...

Dar stafia lui Marx mai bantuie inca prin Trier.

*
Am vie in minte imaginea centrului cultural din La Marlagne pe care valonii si l-au construit in anii 70 cu scopul de a AJUTA initiativele care promoveaza cultura in toate componentele ei (artistice, cetatenesti, educatie permanenta...). Ajutorul inseamna astazi ca oricine are acest scop nobil de a promova cultura, prin orice forma de reprezentatie, colocviu, seminar poate inchiria o sala superba de teatru cu 468 de locuri in public si 120 de locuri pe scena cu doar 450 Eur/zi (pretul include si doi masinisti). O sala de training de la 10 la 25 EUR. La 25 EUR este complet echipata audio-video. O sala de restaurant de 500 de locuri...100 de EUR daca este pentru masa si 400 EUR pentru expozitii, standuri...
Cazarea, 138 de locuri in camere curate, moderne este de 10 EUR/pers. Locul in camerele duble, mai putine ca numar, este 13 EUR si ajunge pana la 15 EUR in single.
Pranz 3.50 cu formula complexa de 5.50. cina 4,80, berea 1,50...

Daca se acopera costurile?! NU! Cladirea este deja veche si consumul de enrgie este foarte mare. Ar fi mai simplu sa construiesti ceva nou decat sa o izolezi termic si sa o faci "inteligenta" energetic. Un munte de fier si beton pus in forme nebanuite de un arhitect "fara limite", care pana atunci, parca, proiectase Taj Mahalul si Piramidele din Egipt.

 Presiunea pe bugetul regional este mare si de aceea s-au creat grade de libertate si de initiativa menegeriala care au dat un pic de suflu centrului. Preturile sunt inca "decente", adica mici si persista inca o multime de tabuuri si de bariere autoimpuse.

Mediul de business este tinut inca la distanta, centrul nu poate fi pus chiar la dispozitia oricarui capitalist.

Teatrul este superb, are tot ce ii trebuie si este asezat intr-o zona verde de vis. Pus la dispozitia unor proiecte/companii teatrale private serioase ar putea dinamiza cultural si financiar intreg centrul. Nu se doreste acest lucru pentru... a nu intra in COMPETITIE cu teatrul din oras. Competitia nu ar servi nimanui...

*
Trier este orasul lui Constantin cel Mare. Istoricul Altmann din Hautvillers spune chiar ca aici s-ar fi nascut imparateasa Elena. Cu siguranta Sfantul Constantin a locuit aici cativa ani inainte de a deveni imparat.

Aula Palatina sau Basilica lui Constantin este o constructie impunatoare, construita de imparat aici la inceputul secolului IV. Acum este folosita ca loc de cult pentru biserica evanghelica.

Biserica catolica are aici Catedrala Sfantului Petru. Basilica centrala este construita din caramizi romane, chiar sub indrumarea Sfintei Elena. Catolicii au expus aici Tunica dintr-o bucata pe care Mantuitorul a purtat-o inainte de rastignire si pentru care soldatii romani au aruncat la sorti.
Imparateasa Elena i-ar fi dat-o Sfantului Agricius, Arhiepiscop de Trier.

M-am rupt de prezentarea despre imbatabilul sistem de networking pe care germanii l-au creat in jurul municipalitatii din Trier si am intrat in catedrala. Am perturbat oarecum organizarea oficialilor locali care au acceptat schimbarea dupa ce le-am spus a doua oara ca vreau sa vad catedrala din interior.

Neasteptatul interior gotic m-a strivit prin maretia lui. Impunator, puternic, ca o liturghie cosmica. "Esentiala" in toata compozitia ei, orga coborata direct din rai, bazoreliefuri, altarul, calugarita in rugaciune asezata pe ultimul rand de banci - totul intr-o asezare plina dar fara nimic inutil. M-am simtit sub privirea directa a lui Dumnezeu, inutil si mic, intr-o legatura dincolo de efemer, intr-un plan dincolo de viata si freamtul lumesc.

M-am gandit apoi ce pacat era ca nimeni nu venise cu mine in catedrala. 
Inauntru am vazut alaturi de calugarita doar doi - trei oameni prin toata biserica.
Afara intelepciunea omeneasca construia retele de bunevointe si buneintentii dar fara Dumnezeu.