miercuri, 22 februarie 2012

Igiena relatiilor



Am fost adesea ispitit de "igiena relatiilor". Sa imi aleg interlocutorii, partenerii, tovarasii de drum, de discutie.

De multe ori, involuntar, imi iese. Fug de oamenii complicati inutil, incurcati in propriile greseli de viata, in pacate si care iti arunca in spate propriile frustrari. Le evit discret prezenta. Nu pot sa ii duc. De cele mai multe ori, insa, nu pot refuza dialogul. Simt ca nu am acest drept.

Mi-a ajutat Dumnezeu si m-am inconjurat si lucrez cu oameni compatibili, deschisi, inteligenti si buni. Construim istorie de grup, team building... singura mea grija este sa stric din cand in cand obisnuintele paguboase prin provocari noi.

Acasa...
Eugen spune ca "Pentru tot ce se intampla la tine acasa esti responsabil". O doamna, intr-un magazin, mi-a zis ca... " da, dar cu grija sa nu devenim nevrotici din atata responsabilitate...".

Dramele de familie sunt cele mai dureroase si evitabile, in acelasi timp. Tine de inteligenta simpla,  educatia sentimentelor si mai ales de fuga de pacat.
Momentul alegerii partenerului este atat de important, fara sa fie o chestiune simpla de noroc! Este, mai degraba, in apropiata legatura cu propriul caracter, personalitate, raportare la lume si la Dumnezeu.



Natura relatiilor cotidiene si pe termen lung scoate din om valente nebanuite.

Reprezentarile celorlalti despre Om ii seteaza acestuia comportamente, stari, atitudini. Prin raspunsurile pe care le da in continuu la asteptarile si provocarile celor din jur, Omul isi "seteaza" comportamentul si isi construieste caracterul.

Am vazut Oameni incalciti in relatii, care se infasoara in captivitati nocive si nu se pot desprinde. Acestia experimenteaza medii care nu comunica, aceiasi oameni, aceleasi paradigme. Cultura inchisa este adesea atat de puternica incat cu greu cineva se mai poate desprinde din ea.

Atunci cand relatiile "superficiale"sunt cele care sufoca, exista regula celoi doi pasi: " Pleaca!".

Cand legaturile, insa devin puternice, in fata de Dumnezeu... incepe mucenicia.

Laura povestea de o tanara liceana pe care prietenul ei o drogheaza in fiecare sambata. Cu extazy. A ajuns sa nu se mai poata controla. Spre sfarsitul saptamanii devine nelinistita, nu mai gandeste, asteapta sambata... Parintii ei nu stiu nimic!

Oare o sa se casatoreasca cu "prietenul" ei?



Un comentariu:

Anonim spunea...

Asa,si?!
Laura cum o ajuta pe prietena ei?
Dar tu?