Omul nou sau despre liberalizarea educatiei.

Fiecare roman, de la nivelul sau de intelegere si de contact cu topica, sesizeaza ca PRINCIPALA PROBLEMA A ROMANIEI este "resursa umana".

Perspectiva aceasta socializanta este simplificatoare dar cu potential de generare de politici publice.

Si de finantari.
Si de institutii care sa faca managementul.
Si apoi de ministere.
Apoi alunecari in "complexitati" birocratice, nevoi de acumulari de puteri administrative, bineinteles pentru a fi exercitate pentru siguranta si bunastarea cetateanului...

Alunecarea in UTOPIE este la indemana oricarei "bune intentii" institutionalizante in domeniul educarii oamenilor, "dezvoltarii personale" spre atingerea succesului si gestionarea binelui individual in acord cu bunastarea colectiva.

"Laisez faire-ul" in domeniul devoltarii resurselor umane este fundamental.
Liberalizati si privatizati educatia!
Dati drumul la competitia reala in educatia formala si nonformala!
Reduceti birocratia si reglementarile excesive care ingradesc initiativa in educatie!

Piata sa isi spuna cuvantul prin cerere si oferta, cu riscul "manelizarii educatiei" pe care il vor clama gardienii sistemului public de educatie.

Libertarianismul de dragul libertatii frizeaza utopia, intr-adevar. Dar falsul echilibru generat doar prin politici publice neconfirmate de viata reala, de piata, poate genera contexte absurde.

Supraoferta de programe de dezvoltare umana gratuite poate genera dezvoltare si expertiza. POATE FI O SANSA pentru proiecte care altfel nu ar avea nicio sansa si, cu siguranata, asa se si intampla in multe cazuri.

Cu siguranta, insa, competitia generatoare de calitate  si de acord cu realitatea este descurajata. Inflatia de traineri, manuale nonformale si de traininguri gratuite duce la un mimetism educational infiorator. Zilele trecute am ramas fara replica in momentul in care cineva m-a rugat sa ii fac rost de o diploma de trainer si de un suport de curs... pentru ca trebuie sa lucreze intr-un proiect...

Stiu, in acelasi timp, si programe de formare si consiliere extraordinare care genereaza dezvoltare si educatie de calitate evidenta. Dontu, Rujoiu, Bostan, Bruma, Matei, Stasi, Alexandru... nume de antreprenori educationali care fac performanta si creaza "scoala" lasand in urma lor caractere educate. Din pacate, "SISTEMUL" ii forteaza la artificii de supravietuire si ii invata "sa danseze cu elefantii" pe care nu ai nicio sansa sa ii ocolesti.

Ceva este in neregula in programle de dezvoltare a resurselor umane. Disfunctia vine din suprastructura birocratica si proceduralizarea excesiva atasate la nivel european si replicate mimetic si amplificat la nivel national.

Mihaela imi povesetea despre fascinatia ei pentru sistemul educational din Austria unde fusese intr-un study visit de curand. 80% din sistem este axat pe invatamantul profesional. Accentul educatiei in cultura germanica se pune pe meserie, pe calificarea in munca. Return of investment este imediat. Se genereaza echilibru si dinamica economica si sociala.

Supararea austriecilor vine din presiunile europene pentru procentul scazut de studenti pe care il au. Birocratul european stie doar ca "societatea bazata pe cunoastere" trebuie sa fie realizata cu orice pret, dincolo de limitarile impuse de specificul fiecarei culturi.

Fascinatia "omului nou" s-a plimbat de la Stalin la Hitler si inca mai bantuie, in forme  rafinate, prin constiintele etatiste ale birocratiei. O ispita enorma pentru oamenii fara Dumenzeu care vor "sa fie bine!".

Dilema coeziunii

In perspectiva scolii austriece, banii injectati in economie prin programele de coeziune pot fi incadrati in categoria ”easy money”, ca si creditele usoare aruncate in piata pana acum cativa ani de banci. 

Rezultatul ar putea fi acelasi, dezvoltare nenaturala de proiecte nerealiste si fara finalitate. 

O alta amenintare este deprofesionalizarea prin scoaterea din piata/competitie a companiilor si invatarea reprezentantilor administratiei sa stea cu mana intinsa, sa cheltuiasca bani mari si sa organizeze licitatii. 

Inocentii sunt striviti prin politici de amanare a rambursarilor si crearea de dependente paguboase.

”Ajutate” excesiv, Spania, Portugalia, Grecia, Irlanda au fost scoase din piata capitalista, invatate sa masluiasca sau sa raporteze indicatori si aruncate intr-un depou socialist.

In acelasi timp, dupa o politica de 20 de ani de tip "tara africana postcoloniala", fondurile de coeziune ar putea reprezenta una din putinele surse de infuzie de capital in piata, care ar incerca sa dea o noua dinamica economiei romanesti (scuzati keynes-ianismul). 

Piticii sovietici

Misses a fost primul care a observat si a exprimat magistral, inca din 1919, un lucru simplu:
In economia socialista nu exista calcul economic!

Pentru ca lucrurile erau "nepretuite". Nimeni nu ar fi putut spune cat costa materiile prime, pentru ca ele erau ale poporului si date tot poporului. Energia nu avea pret, forta de munca era platita cat spunea partidul iar produsul final era mutat dintr-un loc in altul, tractoarele de la Brasov la IAS Balta Brailei, alumina de la Tulcea la Combinatul de la Slatina si tot asa.

Banii nu aveau cost, nu existau credite cu dobanda cu valoare de piata decat decizii de finantare si cu cat a unui proiect sau altul. Se puteau face case de popoare cate vrei pentru ca, aparent, banii nu erau o problema pana in momentul in care economia era secatuita definitiv de resurse, oamenii infometati si tinuti in intuneric si teroarea devenea singura forma de control.

Faptul de a nu putea calcula costuri si venituri, in consecinta profituri sau pierderi, tinerea artificiala a preturilor, mascarea pierderilor si a inflatiei, lipsirea de sens a banilor, au secatuit pe nesimtite economiile socialiste, au mutat presiunea catre individ pana la limita de suportabilitate si chiar dincolo si au dus in timp la colapsuri programate ( perestroika ) sau rasunatoare ca in Germania de Est sau Romania.

Trenul socialismului mergea fericit prin Siberia, ger, zapada, iar tovarasul Stalin asculta fericit cum rasuna, sa se auda de la Atlantic la Pacific, sirena socialismului.
Dintr-o data sec, trenul mai smuceste de doua ori si se opreste.
- Ce se intampla, tovarasi, de ce ne-am oprit?!
- Tovarasul Stalin, stiti, am pus tot aburul in sirena si nu mai avem pentru motoare.

Daca nu exista proprietate, posibilitatea de exprimare a nevoilor de acumulare, de profit, ce a adus in schimb comunismul pentru a pune angrenajul social in miscare?

Aceasta a fost intrebarea care a alimentat miturile comunismului:
- dusmanul comun
- amenintarea capitalista
- mosierii la granita
- noi avem cea mai buna scoala din lume
- romanii au un laser cu care topesc tancurile de la distanta
- Casa poporului se vede de pe luna


Mentalitati intortocheate de nefirescul unei lumi care nu era bazata pe cerere si oferta, piata libera, profit si pierdere. Dusmanie de clasa indusa pervers, ura de americani, spirit nefiresc de competitie, invidie, nevoia de a fi primul la coada in lupta pentru resurse.

Si asa au ajuns  piticii sovietici cei mai mari pitici din lume.

Luni

Nu mai am inceputuri

Poate mai gasesc
vreo doua trei...

Dar imi dau seama ca sunt la fundul sacului.

Si mi-e frica sa mai incep un nou inceput.

Sa nu se termine...

Mai am vreo doua trei inceputuri...
poate unul-doua mai mult sau mai putin.

Si am cam obosit...

Despre caracterul mostenit sau lupta cu firea

“Isi da arama pe fata”

“Ce se naste din pisica tot soareci mananca”

“Capra sare masa, iada sare casa”

Forme usoare ale unei intelepciuni profunde si triste: “Pe zi ce trece, devenim parintii nostri.“

Mi-am invatat copiii sa se uite, in primul rand, la caracterul celor cu care se insotesc pentru drumuri mai scurte sau mai lungi. Si daca au prilejul sa le intalneasca parintii, sa nu ezite sa ii priveasca cu atentie si sa incerce sa vada in ei pe copiii lor sau, mai degraba pe adultii care vor deveni prietenii lor, tineri acum...

Firea mostenita este cea care insoteste determinist omul in momentele importante din viata lui. Peste ea se suprapun mai mult sau mai putin fericit educatia in forma primita sau autoimpusa si marca mediului de viata. Intre toate acestea este o lupta continua, pana ajung intr-un echilibru care confera o tendinta inertiala in viata.

Copil fiind eram fascinat de povestea omului de stiinta care a luat un cimpanzeu, l-a dresat, l-a imbracat si l-a insinuat cu succes in inalta societate. Incerca in felul acesta sa isi argumenteze teza ca educatia primeaza firii, oricat de puternica ar fi marca celei din urma. Spectacolul revenirii furtunoase a firii innascute, de maimuta,  mai presus de dresaj, pedepse sau recompense, este  fantastic iar morala romanului este demolatoare.

Oamenii “renunta” si se lasa in voia firii personale atunci cand nu vor sa mai lupte.

Cand sunt prea obositi sa mai lupte. Sau nu mai fac fata, cedeaza presiunilor. Presiuni constante sau de scurta de durata dar intense. Sau puterea ispitelor este dincolo de “barierele” dobandite prin educatie. Defectele sau pacatele din fire ies la iveala peste “spoielile de educatie” ca printr-o haina care imbatraneste si plesneste pe la incheieturi.

Cand firea invinge, omul intra intr-o inertie care “ne-luptata” la timp nu mai poate fi oprita din picaj. Inertia aceasta nu este neaparat violenta dar ea devine incontrolabila.

Banalitatea vietii este determinata de cele mai multe ori de aceasta disproportie. Sindromul omului comun fara repere puternice dobandite prin educatie. Acolo sunt 80% din oameni care nu fac decat sa isi urmeze  destinul de familie, puternic marcat cultural si genetic.

Cateodata “torentul” de neam are o forta cutremuratoare. Sunt pacate de familie, de generatii, care izbucnesc cu violenta si cu care este imposibil sa lupti. Anul acesta am vazut un astfel de “scenariu” cu un pusti care in mod ilogic iese din normalitate si incepe sa repete fidel scenariul vietii tatalui lui care facuse exact acelasi greseli la varsta lui. Tot ce invatase pana la acel moment, educatia duhovniceasca pe care o avea, mediul bun in care se integrase, devin neputincioase in fata fatalitatii destinului lor de neam bantuit de trecutul unui bunic tortionar.

Am vazut oameni care si-au vandut sufletul ca sa iasa din matca destinului familial. In actele lor nu se mai vede vointa personala. Se vad doar pornirile necurate si bolnave in drumul spre iad prin iluzia puterii vremelnice.

Oamenii care au destin dincolo de fire sunt cei cu har. Ei sunt daruiti de Dumnezeu pentru rugaciunile unui bunic, pentru o fapta buna, pentru rabdare in ispite, pentru rugaciune sincera. Confirmarea lor vine, de cele mai multe ori, la final si in cele mai multe cazuri prin cruce. 

Cand omul imbatraneste fara Dumnezeu, corpul renunta sa mai lupte cu boala, creierul cu caracterele mostenite si sufletul cu firea pacatoasa.

Copiii mei. Copiii nostri

*
Dupa amiaza asistasem la Teatrul Forum tinut de Ana cu cativa copii de 15-16 ani din unul din liceele de varf din Bucuresti.

O pustoaica simpatica insinuase discret, spre punere in scena, propriul scenariu de viata, un conflict proaspat din familia ei.

Pe masura ce scenele se dezvoltau si copiii improvizau, plecand de la scenariul minimal propus de ea, fata isi intra din ce in ce mai mult in propria piele.

In momentul in care a fost evident despre cine este vorba in propozitie, fata a deschis discutia marturisindu-si drama unui tata neintelegator si dictator. O pedepsise pentu ca fumase narghilea intr-un bar in care mersese cu colegii ei de clasa.

Jocul de rol cu schimbari succesive de personaj si de atitudini, incercarea trainerului de a o "recupera" pe fata care se transpunea din ce in ce mai intens... in propria piele, crease un mediu extrem de "dens". In momentul in care au inceput discutiile de dupa reprezentatie, copiii s-au "descarcat" instantaneu.

Bariere de comunicare, vieti traite cu viteza, familii bune si bine intentionate, parinti care din prea mare graba incearca sa isi impuna propriile solutii de indreptare a greselilor copiilor, lacrimi, "noi iti vrem binele", "ce nota ai luat azi?", "pune mana si invata ca sa faci ceva in viata"... ipostaze si stereotipuri pe care copii si le recunosc, imediat, lor si propriilor parinti.

Copii foarte inteligenti care au nevoie ca de aer sa li se deschida orizonturile, sa li se descopere care sunt problemele vietii la care trebuie sa isi dea propriile raspunsuri...

Tineri care se uita disperati spre o mana intinsa dincolo de ajutorul si iubirea familiei si de rigiditatea formala a scolii.

*

Dupa micul incident de seara pe care l-am avut cu Dumitra, imi parvine, ca de obicei, scrisoarea de rigoare prin care isi comunica, ca de fiecare data in caz de razboi rece, toate nemultumirile din ultima vreme:

Pe spate, pe anvelopa cum ar veni, scrie mare: 

DUMITRA SONIA STAN

Pe cealalta pagina, incepe sec:

AM O FAMILIE PROASTA.

SANZIANA FREA SA

DOARAA CU BUNI

DA IEU NU VREAU 

SA DORM IOU. CU 

BUNI. PENTRUCA O 

IUBESC SI TATI 

MA CERCAT PENTRUCA 

FAC MIZERIE DA

IE NU FAC SI ELI FACE

DUMITRA.

Putin mai tarziu vine si imi da o mandarina si apoi merge la mama ei cu scrisoarea pentru cadourile de Craciun. Ii explica:

" DECI: o papusa... si eu sa fiu profesoara ei, nu stiu... am vazut la bunica intr-o reclama... nu mai tin minte... O masina de facut parul..."

Lavstori

Am fost martorul involuntar al unei discutii "de vestiar" dintre doi pusti, dupa sedinta de "fiare", la sala:

- Si cum e ma Lutule, ti-ar place sa fii cu ea?
- Nu ma, nu se poate!
- Pai de ce ma?
- Poate asa, cel mult cateva zile, mai mult nu se poate!
- De ce ma? Nu mai sunt decat vreo doi trei care vor sa fie cu ea.
- Poate doua trei sute!
- Nu ma.. ca ceilalti i-au pus-o deja!
- Da ce ma, e ma-ta?!
- Mama Lutu, poate...
- Pai daca a incercat si ala de la Steaua si nu a reusit !!
- Pai asta cu care se plimba acum e plin de bani ma, are elicopter!
- Da ma... si ea e vanzatoare... ce sa spun.
- Hai, mergem?
- Da!
- Sa traiti!
(ma saluta politicos inainte sa plece)

Conservatori romani

Platforma conservatoare inliniedreapta.net a publicat sub titlul "Ca sa avem ce alege" un document programatic privind principii si masuri politice ce ar trebui adoptate in Romania.

Textul integral aici!

Ma regasesc in aceasta platforma.

Redau fara comentarii o parte din sectiunea 

Guvernul și economia. Direcţii de reformă

România nu figurează în topul celor mai libere ţări din lume din punct de vedere economic. Studiul Fraser-Cato pentru anul 2010 plasează ţara noastră pe locul 36 din 144 de ţări, iar studiul Heritage pentru anul 2012 plasează România pe locul 64 într-un clasament de 179 ţări. În ambele studii locul 20 este ocupat de Cipru. În 2011 Cipru a avut un raport PIB pe cap de locuitor de 29,100 USD. În 2011 România a avut un raport PIB pe cap de locuitor de 12,300 USD, adică de aproape două ori şi jumătate mai mic. Putem intra în top 20 al celor mai libere economii din lume? Tot respectul faţă de talentul cipriot, dar nici resursele noastre nu sunt de lepădat. Trebuie doar să le folosim în sensul lărgirii libertăţii economice a României.

Așadar de ce nu am avea un stat care, în loc funcționeze ca administrator al societății, să își asume pe deplin numai rolul de apărător al drepturilor naturale ale cetățenilor săi – rol pentru care a și fost, de altfel, creat? Iată o listă de propuneri concrete în acest sens, orientate spre creșterea libertății economice:

• Respectarea și întărirea dreptului la proprietate. În studiul realizat de institutul Heritage România a primit nota 4 la acest capitol. Nu este o întâmplare. În perioada 1998-2008 statul român a pierdut la C.E.D.O, în litigii legate de proprietate, peste 240 de procese. România, spre deosebire de majoritatea statelor din Uniunea Europeană, nu dispune de un cadastru general al fondului funciar, care să înregistreze precis și exhaustiv toate unitățile de proprietate publică și privată. Proiectul demarat în urma adoptării legii cadastrului și publicității imobiliare nr. 7 din 1996 se mișcă încet. Adevăratul motiv pentru această stare de fapt nu se regăsește în justificările oficiale (nu sunt fonduri suficiente, întâmpinăm dificultăți din partea populației), ci în faptul că nu există voință politică pentru reglementarea definitivă a proprietății funciare. Motivul este simplu: cei care dețin pârghiile prin care se garantează dreptul la proprietate pot manevra în folos propriu un spectru larg de decizii juridice, economice și sociale. Și o consecință concretă: numeroase proprietăți agricole din România sunt de dimensiuni mici, iar (printre altele) proprietarii nu le exploatează deoarece nu are sens să investească efort și capital pentru ca în final recolta sau investițiile tehnologice să le fie furate sau distruse. Cum apără statul român proprietatea țăranului?

• Toleranţă zero faţă de corupţie. Studiul citat mai sus acordă României nota 3.7 la capitolul libertate față de corupție. Asanarea poliției și justiției este obligatorie.

• Simplificarea și eficientizarea regimului fiscal. Media națională a impozitării muncii în România se ridică la peste 40% din bugetul alocat de angajator pentru salarii. Statisticile Eurostat arată că în România se practică o impozitare a muncii mai mare decât în Suedia. Suntem în top zece european. Așa ceva este absurd pentru o țară cu un PIB pe cap de locuitor de 4.5 ori mai mic decât Suedia. În loc să stimulăm crearea de locuri de muncă în sectorul privat, îl gâtuim cu impozite care fac munca scumpă pentru angajator și prea slab plătită pentru angajat. Fiscalitatea trebuie limitată și simplificată drastic. Mutarea accentului de la impozitarea veniturilor și profitului la o taxă unică pe consum (fair tax) poate ajuta la realizarea acestui deziderat. Ar reduce evaziunea fiscală, ar fi echitabilă şi ar atrage masiv companiile străine.

• Limitarea, prin lege, a datoriei publice guvernamentale destinată cheltuielilor sociale sau de funcţionare şi a deficitului bugetar anual. Astfel împiedicăm ruinarea economică a țării prin acumularea iresponsabilă de datorii în contul generațiilor viitoare și ținem în frâu tentația partidelor politice de a cumpăra voturi.

• Un executiv cu numai cinci ministere: apărare, interne, justiţie, externe şi finanţe. Acestea acoperă atributele esențiale ale statului. O astfel de recalibrare necesită un timp, dar este perfect posibilă pe parcursul unei generații sau a trei guvernări consecutive din partea unei forțe politice hotărâte să aducă statul în matca sa firească.

• Privatizarea pensiilor. Pensiile de stat sunt scheme piramidale. Obligatorii. Pensiile private sunt fonduri de investiţii, nu escrocherie şi batjocură la scară naţională.

• Privatizarea medicinei. Cetăţenii nu vor mai fi condamnaţi să plătească de două ori pentru acelaşi serviciu: o dată la stat, prin impozite, şi o dată la privat, ca să scape cu viaţă. Şpaga e o formă inevitabilă de plată privată în medicina de stat. Doar într-un sistem privat salariile pot creşte până la nivelul aşteptărilor - atunci când performanţa medicală răspunde aşteptărilor pacienţilor.

• Privatizarea învăţământului. Părinţii nu vor mai fi condamnaţi să plătească de două ori pentru acelaşi serviciu: o dată la stat, prin impozite, şi o dată la privat, ca să nu le rămână copiii ignoranţi. Meditaţiile sunt o formă inevitabilă de învăţământ privat în învăţământul de stat. Doar într-un sistem privat salariile pot creşte până la nivelul aşteptărilor - atunci când performanţa didactică răspunde aşteptărilor părinţilor. Restituirea libertății de dezvoltare a învățământului confesional, care stă la baza întregii tradiții a învățământului românesc, ar putea asigura educație de cea mai bună calitate și copiilor proveniți din familii cu venituri modeste.

Ar dispărea multe, chiar foarte multe, ministere şi agenţii. Fermitatea în aplicarea planului e esenţială, dar schimbarea brutală, tip „darwinism social”, este exclusă. Prudenţa, tactul şi compasiunea sunt, în schimb, obligatorii.

Adoptarea Euro şi integrarea politică în „Statele Unite ale Europei” ar face imposibilă aplicarea programului – şi politica de dreapta, în general. Un Leu puternic, garantat în aur, şi păstrarea independenţei politice reprezintă varianta câştigătoare.

În orice activitate economică din capitalismul funcțional statul asigură aplicarea legii. Adica statul joacă rolul șerifului imparțial și ferm care aplica legea prompt, dur dacă e nevoie. Acest lucru este posibil numai atunci când puterea legislativă este suficient de matură pentru a promulga legile necesare pentru o bună reglementare a oricărei activități private pe scară largă, care determină bunul (sau prostul) mers al întregii societăți. O reglementare „bună” înseamnă asigurarea unei competiții cât mai largi, dar în condițiile în care legile și statul nu privilegiază nici între consumatori și nici între furnizorii de servicii.

De aceea se tot zice că statul nu trebuie să fie arbitru și jucător în același timp; dacă își asumă ambele roluri este clar că va avea grijă să măsluiască reglementarea pe care o impune în rol de arbitru, astfel încât să își favorizeze interesul de jucător aflat în competiție cu alți participanți la joc. Rezultă o competiție trucată, cu câștigători și perdanți prestabiliți.

Abundența de reglementări din România, pe de o parte, favorizează actori economici conectați politic și, pe de altă parte, poate fi folosită ca mijloc de presiune împotriva acelor întreprinzători care nu sunt pe placul puterii politice sau care pot pune în pericol interesele Sistemului. Față de felul cum stau lucrurile în țara noastră în prezent, cuvântul de ordine in acest domeniu ar trebui să fie DEREGLEMENTARE.

Carte-inina

Imobilismul urban: casa-masina-serviciu-masina-casa-masina-hipermarket-masina... m-a determinat sa caut o forma de ardere a "gudroanelor" de pe artere, creier si suflet. Merg la sala si alerg. Mai degraba pedalez.

Imi iau o carte si citeeesc... in timp ce pedalez pe stepper-ul ultraperformant sau pe bicicleta. Mai rar fac si cateva aparate cu greutati medii pentru tonusul muscular.

Ultima oara eram pe stepper de 50 de minute. Transpirasem tot si ma uitam pe ceas sa vad cat mai am pana trece ora. M-a dat jos politicos instructorul ca le stric aparatul. Am mai facut 30 de min de bicicleta.

Pe langa mine trec baieti "mari", definiti, incordati...

- Nu ai cum sa te faci asa doar cu aparate si mancare. Trebuie sa "iei" ceva.
- Tu ce iei?
- Testosteron.
Era un pusti simpatic, facea streetdance si era convins ca testosteronul nu ii va face rau. L-am cautat apoi din priviri prin sala de mai multe ori sa incerc sa il conving ca face o prostie.

Creatina pe care o iau baietii este de ultima generatie. Ajuta in efort si tine apa in muschi ca sa faci masa. Nu prea stim ce face cu rinichii, in schimb.

Carnitina este mai inofensiva. Doar modifica fibra in tesutul adipos si ajuta la slabit.

"Carte-inina" mea este solutia perfecta!! Nu am sentimentul ca ard gazul, "intra" ideile mult mai bine in timpul efortului, inhiba acidul lactic din muschi ( nu-l simti ) si este un energizant ideal.

Sauna. Dus. Masina. Casa...

Barbatul neiubit

Oameni aparent obisnuiti, pusi in situatii limita, scot la iveala tare afective greu de intuit altfel. O mama vitrega, un tata tiran, un complex din copilarie...

Odata i-am spus unui domn care nu-si amintea ceva, clasicul "avantajul senilitatii este ca descoperi mereu lucruri si oameni noi". Mi-a raspuns politicos ca nu e un lucru cu care sa poti glumi, mama lui avea boala Alzheimer. E o boala groaznica. Nu mai fac gluma asta de atunci.

Avantajul varstei mele, exeprienta de viata, face ca uneori sa observ trasaturile de caracter uman neplacute, care se repeta social. Si intuiesc, cateodata, cauza care le genereaza.

Lipsa de afectiune il marcheaza pe copil si se reflecta puternic in personalitatea adultului de mai tarziu. Afectiunea prost distribuita a mamelor genereaza probleme de "analiza tranzactionala", de rol in relatie pentru viitorul barbat care isi cauta "o noua mama" in loc de sotie.

*
Barbatul neiubit de sotie se plimba si el pe strazile orasului. Uneori esueaza intr-o aventura cu vreo femeie care, necasatorita tarziu si disperata in cautare de barbat,  ii creaza iluzia de afectiune. Nu face decat sa schimbe o colivie cu o alta colivie.

Alteori aluneca in alcool. Sau in munca de birou. Aici el se simte viril si razbunat. Daca are o urma de pozitie formala, nu ezita sa faca uz de autoritatea dar si de "intelepciunea" lui si sa fie sfatos si protectiv cu femeile tinere. Sau din contra, misogin si razbunator, dupa cum ii e firea.

Acasa, femeia, incapabila de sentiment, il "serveste" din cand in cand, ca sa ii conditioneze aderenta si fidelitatea conjugala. Exista si aceasta categorie de femei care "si-au respectat sotul toata viata". Caldura unui camin, insa, se construieste greu desi ar fi foarte la indemana oricui.

Familiile noi tarasc dupa ele frustrarile si carentele "neiubirilor" inaintasilor. Cat partenerii sunt tineri, atractia fizica este mare si ei pot lupta cu diferentele de caracter, cu firile slabe mostenite. Cand incep sa imbatraneasca, insa, cei mai multi transforma iubirea intr-un parteneriat bazat cateodata pe respect sau pe salvarea aparentei lui si tot cateodata pe sex.

Nesiguranta barbatului neiubit impumuta micilor societati in care el se misca frustrarea si neimplinirea de acasa.

*
Comunismul i-a facut cadou barbatului roman modern  lipsa de traditie si improvizatie in formarea din familie, o scoala care nu valorizeaza educatia pentru familie, relatie si comunicare intre oameni si o societate fara valori comunitare si morale puternice.

El isi poate gasi echilibrul in caldura familiei. Aceasta este o constructie care presupune, la inceput, o alegere inteleapta, in care atractia iubirii pentru viitorul partener este dublata de cautarea unui caracter frumos si sprijinit pe valori solide. Apoi este nevoie de atentie, timp si de Dumnezeu.

De cele mai multe ori barbatul nu stie, insa, cauza nefericirii lui si isi plimba prin lume lipsa de iubire ca pe o strangere de pantof pe care nu a sesizat-o dar il marcheaza.

Mentalitatea anticapitalista

Discutam cu un tanar austriac, dupa expunerea pe care o tinusem in fata a 30 de dascali de dincolo de Prut. Era foarte miscat, si eu la randul meu, de interesul pe care il starnise expunerea mea provocatoare, dialogul direct, frontal.

- Este extraordinar! Te-au ascultat, le-ai trezit atentia. Comentau, erau interesati!

- Da, i-am raspuns, este o problema de loc comun intr-o discutie. Pentru voi este foarte greu sa fiti empatici si sa gasiti "adevarurile" comune de la care sa plecati. Eu am fost prin "locurile" acelea.

- Care crezi ca este principala problema a lor?

- Mentalitatea anticapitalista!

**

Ma simtisem dator sa le vorbesc atat lor cat si colegilor austrieci despre scoala austriaca de economie si despre marea premonitie a lui Mises privind greaua mostenire pe care urma sa ne-o lase anii de comunsim in mentalul nostru colectiv.

Comunicarea sociala deficitara era una dintre consecinte. Societatile noastre merg acum in mai multe viteze. Exista straturi sociale care se misca mai repede, paturi care nu se misca deloc. Antreprenoriat versus mentalitate de asistat. Dezvoltarea aceasta schizofrenica indeparteaza scoala si educatia de menirea ei inovatoare, de motor social, si o lasa in transeele sapate in anii sovietelor.

- De la ce pleaca aceasta? m-a intrebat un alt amic austriac?

- De la mentalitatea socialista!

Vazand nedumerirea prietenilor mei am incercat sa provoc discutia in aceasta directie revelatoare.

- As vrea de la voi sa imi spuneti sincer, dar foarte sincer, care este cea mai buna scoala din lume, in acceptiunea voastra.

- Scoala rusa!

- Scoala vietii!

- Nu stim, tu ce crezi?

Le-am povestit ca prima data mi-am pus problema despre importanta/relevanta acestei teme acum 4-5 ani cand am vorbit cu un amic din Georgia, Tbilisi. Tipul lucrase/studiase si in Georgia USA, facea consultanta pentru hipermarketuri in Moscova si avea o scoala in Anglia pentru copii rusi din familii bogate. Era cult, citea mult, open minded, cosmopolit.

- Orice ai spune, imi spusese el atunci, cea mai buna scoala din toate timpurile a fost scoala rusa!

- Vedeti, v-am spus eu! a intarit doamna care si ea mizase pe acelasi raspuns.

***

Am incercat atunci sa ne lamurim impreuna la ce era buna scoala comunista. Socrate ne invatase, nu-i asa, ca nu exista un lucru bun in absolut decat un lucru bun pentru ceva. Am vorbit despre cele 4 dimensiuni pe care ar trebui sa le atinga educatia:

"Learning to know" - Invatarea pentru cunoastere

 - Cati dintre voi ati facut fizica superioara in scoala si cati ati inteles ceva? Cati copii credeti ca o inteleg si o invata?

"Learning to do" - Invatarea de a face ceva

- Copii nostri termina 12 ani de scoala si apoi ce stiu sa faca?

- Nimic! spune o profesoara.

... deja incep sa fiarba.

"Learning to be"- Educatia pentru viata

- Cat de mult v-a ajutat pe voi in viata scoala pe care ati facut-o?

... o parte par sa fie de acord, altii incep sa se revolte:

- Dar ce scoli sunt bune?

- Nu stiu, hai sa ne uitam dupa rezultate! Si eu am fost olimpic in scoala comunista!

- Vedeti?! Va contraziceti.

- Dar in alte parti, in alte tari, oamenii au pretentii mai mici, le zic. Vor sa invete bine o meserie, sa isi faca o familie, isi gasesc un loc in societate. Nu vor sa fie toti doctori!

...nu par sa fie de acord. Toti fusesem invatati sa visam la podium si la steagul sovietelor ridicat pe catarg. Dupa 20 de ani de perestroika, schimbarea de paradigma este inca nefinalizata. Noi trebuie sa fim cei mai buni iar piticii sovietici cei mai mari pitici din lume.

- Eu am invatat de la voi, in Chisinau, o vorba de la rusi. (toti ma privesc curiosi). Cand rusii vad un prapadit care nu mai poate de fudul zic:

"- Uite, altul care a cucerit Berlinul!".

Dupa 50 de ani de istorie de mari invingatori, rusii se uita la nivelul de trai al celor invinsi si nu mai inteleg nimic.

"Learning to be together"- Invatarea sa fim impreuna

- Comunicarea noastra sociala este deficitara. Scoala si-a pierdut aceasta capacitate de educator pentru patriotism, spirit comunitar, intr-ajutorare!

Era prea mult!

- Eu am o prietena care a fost in Italia, era la un hotel si nu aveau bec si ea s-a dus singura, si-a luat bec si l-a pus... spune o profesoara.

- Asa, si?

- Dar uitati, zice altcineva, inainte se muncea , scolile aveau terenurile lor agricole si copiii mergeau la munci. Si se mergea si in practica agricola la stat, si copiii erau invatati cu munca.

- Si era bine asa?

- Da!

Ma intorc discret catre domnul austriac si ii zic:

- Vezi, de aici trebuie sa plecam. De la mentalitatea anticapitalista.

Le-am multumit, le-am recomandat sa citeasca mises.ro si i-am invitat sa imi trimita mail daca vor sa mai discutam. Pe hol, cativa dintre profesori ma invita sa vin la Chisinau si accept cu drag.

****

O jumatate de ora dupa aceasta discutam cu o "economista" in varsta din Romania care imi explica indignata ca "de ce au astia diurnele mari in proiecte" si ca "lasa ca vine fiscul peste ei..."

- E legal. Este singura sansa de a atrage bani in tara, prin proiecte, spune amicul meu. Vor ramane banii necheltuiti! Banii raman tot in tara. Polonia a trecut de criza cu fondurile structurale.

- Da, dar de ce sa aiba diurnele astea? La stat este 13 lei diurna

- Permite programul! Sunt bani veniti pentru asta si altfel se vor intoarce inapoi.

- Nu e in regula!

MENTALITATEA ANTICAPITALISTA este adanc inradacinata in mentalul colectiv de dincolo si de dincoace de Prut. Ura de clasa a capatat forme noi dar esenta ei este aceeasi.

Majorat

Am facut 18 ani de casatorie. Mi-ar trebui o zi sa ma gandesc ce inseamna asta. Este clar ca mi-am pierdut bucuria spontana.

Praxeologie versus Pozitivism

*

Dupa ce a studiat doi ani la  École polytechnique din Paris (1814-18160, foarte tanarul Isidore Marie Auguste François Xavier Comte este nevoit sa se intoarca in lumea "mult prea mica" a ideilor monarhiste si catolice ale familiei lui din Montpelier-ul natal si sa studiaze intr-o scoala medicala. 

Incepe atunci sa puna bazele unei filosofii pozitiviste, considerand ca omenirea trebuie sa isi atinga urmatorul stadiu de dezvoltare, ultimul, cel de maturitate. Prin "spiritul pozitiv" considera ca depaseste fazele premergatoare - Teologia, in care totul este raportat la Dumnezeu ca reper central si Metafizica, cea care trece dincolo de aspectul fizic al lumii pentru a-i explica "natura". 

Pozitivismul spune ca singura cunoaștere autentică este cea "stiintifica", in care lucrurile sunt studiate prin observatie/cercetare empirica, prin simturi si experienta, urmate de un rationament inductiv ulterior, nu deductiv apriori.

**

Murray N. Rothbard ne spune ca, dupa cel de-al doilea razboi mondial, pozitivismul pune stapanire si pe gandirea economica. Omul este transformat in element statistic iar menirea teoriei economice este "de a consemna regularităţile statistice, cantitative, ale comportamentului uman, formulând pe această bază legi apte de a furniza „previziuni" şi de a fi „verificate"prin noi probe statistice."

Apar "inginerii sociali" care guverneaza, planifica si fac scenarii in economie privindu-i pe oameni doar ca pe obiecte fizice si cu simturi dar fara suflet, care actioneaza in mod statistic la stimulii sociali, economici. 

In prefata lucrarii sale Epistemological Problems,  Ludwig von Mises spune ca această abordare „stiintifica" isi propune sa:

...studieze comportamentul fiintelor umane in concordanta cu metodele intrebuintate de fizica newtoniana pentru studiul masei si al miscarii. Pe baza acestei abordari asa-zis „pozitive" a problemelor umane, ei planuiesc dezvoltarea „ingineriei sociale", o nouă tehnica la dispozitia „tarului economic" al viitoarei societati planificate, pentru manipularea oamenilor vii, asa cum tehnologia ii permite inginerului manipularea materialelor neinsufletite.

***

"Praxeologia", sau teoria generala a actiunii umane este metodologia contrapusa de catre von Mises mecanicismului pozitivist.

In centrul praxeologiei este omul care actioneaza. El nu mai este privit in dimensiunea lui sociala, statistica, "ca un atom ce „se misca" guvernat de legi fizice cantitativ determinate", ci ca "fiinata umana individuala, inzestrata cu aspiratii proprii, scopuri si teluri pe care incearca sa le atinga si cu idei despre felul cel mai nimerit in care o poate face."

Pe scurt, Mises, in contrast cu pozitivistii, afirma ireductibilitatea constiintei umane ca dat ultim, ireductibilitatea intelectului uman care adopta proiecte si se straduie sa le duca la bun sfarsit in actiune. 

El restaureaza individul, afirma imposibilitatea previziunii statistice a actiunilor umane si pune in centrul teoriei sale economice OMUL care actioneaza LIBER in basa propriei sale VOINTE. "Oamenii au teluri, actioneaza pentru a le atinge, actiunea lor se desfasoara cu necesitate in timp, ei adopta curent ierarhii de preferinte s.a.m.d."

****

Pozitivism, inginerie sociala, statistica, planificare, manipulare spectre ale golirii de suflet a omului si scoaterea lui din relatia cu Dumnezeu.

Ludwig von Misses restaureaza dimensiunea economica a omului si il scoate din spectrul mecanicist, din postura de element statistic, "atom" social supus legilor fizicii economice, in care fusese degradat de catre gandirea pozitivista.

Mises despre metodologia ştiinţei economice 

Murray N. Rothbard - Ludwig von Mises pe înţelesul tuturor

P.S.
Am fost impresionat de elogiul pe care Rothbard il aduce lui Misses si cartii lui fundamentale Human Action (1949). SInceritatea si recunostinta, puterea de a recunoaste ca un om si o carte i-au influentat decisiv cursul vietii sunt emotionante si un indemn la lectura atenta:

"Human Action este izbanda; este intregul economic, cladit pe axiome praxeologice neviciate, intemeiat riguros pe analiza omului care actioneaza, pe individul asa cum actioneza in lumea reala, animat de telurile sale. Este stiinta economica dezvoltata ca disciplina deductiva, pe firul implicatiilor logice ale existentei actiunii umane.
   Pentru autorul acestor randuri, care s-a bucurat de privilegiul de a citi cartea cu ocazia publicarii, ea a insemnat schimbarea cursului vietii si al ideilor. Caci ea continea acel sistem de gandire economica pe care unii dintre noi il visasera, dar pe care il socoteam de neatins: O STIINTA ECONOMICA INTREAGA SI RATIONALA, asa cum se cuvenea sa fie dar nu era. O asemenea teorie oferea Human Action"

Mai mari peste Ingeri

Azi praznuim

Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil impreuna cu soborul tuturor ingerilor. 

Invatam din predica Parintelui Cleopa la Sfintii Arhangheli:

Arhanghel inseamna "mai mare peste ingeri" sau "cel dintîi dintre ingeri".

Ingerii se impart in noua cete, impartite in trei ierarhii:

Serafimi, Heruvimi si Tronuri, cel mai aproape de Dumnezeu, stau in jurul tronului Lui inconjurati in vapaie de foc si fac cunoscuta voia Lui ingerilor de mai jos. 

Domnii, Puteri si Stapanii, la mijloc,  stapanesc puterile iadului si intreg universul. 

Incepatorii, Arhanghelii si Ingerii sunt cel mai aproape de oameni, carora le fac cunoscuta voia lui Dumnezeu si-i ajuta sa scape de cursele si atacurile ingerilor rai, adica de ispitele si amagirile diavolilor.

*

Serafimii stau împrejurul Lui, avînd cîte şase aripi si sunt in chipul focului. Serafimii aprind pe oameni, cu focul dumnezeieştii dragoste.

*

Heruvimi, cei cu ochi multi, stralucesc cu lumina intelegerii si a cunostintei de Dumnezeu.
Prin Heruvimi se revarsa intelepciunea cea de sus si se da ochilor sufletesti luminare spre cunostinta lui Dumnezeu.

*

Ceata Tronurilor se numeste asa caci pe dinsii, ca pe niste scaune intelegatoare, se odihneste Dumnezeu, nu cu fiinta, ci cu slujirea si cu darul.

*

Ceata Domniilor revarsa celor care sunt pusi de Dumnezeu sa fie conducatori, puterea stapinirii cu buna intelegere si intelepciune, ca sa domneasca bine si cu dreptate peste tarile incredintate lor.

*

Ceata Puterilor ceresti stapaneste planetele si stelele universului, da oamenilor puterea proorociei si darul facerii de minuni, ajuta pe crestini sa indure necazurile vietii si sa pazeasca poruncile lui Hristos.

*

Ceata Stapaniilor are mare stapanire peste diavoli. Ei izbavesc pe oameni sa nu cada in ispitele cele cumplite care ii duc la moarte si la osanda iadului.

*

Ceata Incepatoriilor stapaneste pe ingerii care sunt sub ascultarea lor, facandu-le cunoscuta voia lui Dumnezeu. Ei au misiunea de a indrepta toata lumea, pazesc tarile, tronurile celor ce conduc, hotarele neamurilor, orasele, cetatile, satele, limbile, bisericile si pastorii de suflete.

*

                                                            Arhanghelii au misiunea de a vesti oamenilor tainele cele mari ale lui Dumnezeu, de a descoperi proorociile cele inalte ingerilor si prin ei oamenilor.

*

Ceata Ingerilor este cea mai apropiata de oameni. Ingerii sînt randuiti sa pazeasca pe fiecare credincios, căci de la botez, fiecare crestin are un Inger pazitor. Pe cei buni ingerii îi ajuta sa nu cada, iar pe cei cazuti ii ridica, prin pocainta si spovedanie.

Ingerii sunt gata sa ne ajute intotdeauna numai sa voim si sa cerem ajutorul lui Dumnezeu.

***

Am incercat candva sa fac exercitiul "vizualizarii", sa imi imaginez ce sunt si ce fac cetele ingerilor.

SERAFIMII sunt iubire, deasupra ca ierarhie intelepciunii HERUVIMILOR, pe TRONURI se odihneste insusi Dumnezeu, DOMNIILE stau la indemana conducatorilor, regilor, presedintilor, primarilor, PUTERILE stapanesc planetele, stelele, STAPANIILE au putere peste diavoli, INCEPATORIILE stau la granitele dintre tari iar ARHANGHELII sunt cei care vestesc oamenilor lumea lui Dumnezeu.

INGERUL este personal. El este cel care se roaga cu mine, se lupta cu diavolii, imi apara sufletul si imi indreapta mintea. La el ma gandesc acum si ma rog lui Dumnezeu sa mi-l descopere!