- De ce amanati sa faceti un copil, de ce nu aveti curaj?
- Niciodata nu m-am gandit ca o sa trec de 26 de ani fara sa am sot si copil! ( i se umezesc ochii. Are deja 35.)
- Ce s-a intamplat?
- Toti barbatii imi spun ca sunt prea serioasa, prea ... . Le e teama de responsabilitati!
Drama multor femei. Scoase din rosturi de civilizatia moderna, ispita carierei, lipsa balansului dintre viata si munca, nevoia de a face in viata lor ceea ce altadata in societatea traditionala facea barbatul... .
Sau pur si simplu din cauza barbatilor.
Foarte multi, din ce in ce mai multi barbati imaturi, inabili sau neinteresati sa se maturizeze. Care refuza sa isi asume responsabilitati. Care stau cu mamele lor pana la 35 de ani sau care merg "acasa" doar sa manance si sa isi duca hainele la spalat.
In timpul asta o mutatie groaznica transforma femeile in vanatori si pe barbati in adolescenti tarzii pana dupa 30 de ani.
Ieri am stat de vorba cu doi fosti colegi de facultate.
Hector: sotie, 4 copii, primul la putin peste 20 de ani ai lui, cel mai mic baiat de varsta celui de-al doilea copil al meu, casa, afacere solida ( peste 100 de angajati ), minte limpede, duhovnic, biserica, un om puternic, asezat.
Marius: sotie, 3 copii, multe afaceri, cu valori personale clare ( capitalism, democratie, libertate, morala crestina), dedicat celor din jurul lui, prieteni, parteneri, societate.
Pentru o clipa imi fusese rusine pentru barbatii din ziua de azi care ingroasa fenomenul "guyland".
Apoi mi-am adus aminte de barbatii adevarati din jurul meu: Hector, Marius, Eugen, Marius, Alexandru, Valeriu, Dan, Iulian, Liviu, Ovidiu, Antonie, Romeo...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu