Despre atitudine

“Multi oameni mor la douazeci si cinci de ani si nu sunt inmormantati pana la saptezeci si cinci.” 
                                                                           Benjamin Franklin

Kukułeczka poloneza

Standardizare tovaraseasca!

Tot timpul am fost convins ca asta e un cantec romanesc pentru copii. 

De la noi din tara...

Afurisitul de cuc era polonez!!

***

In padurea verde

Bucurie multa

Cu baieti si fete

Canta cucul canta.

Odiridi,odirididina

Odirididina uha!

...

Elefantul roz care va suna la usa!

- Nu mai inteleg nimic!

Aud din ce in ce mai des acest lucru.

Nu este decat o proiectie la nivel personal a conceptului irationalitatii pietelor.

“Pietelor” de orice natura, inclusiv iarmarocul politic.

Intr-un mediu liber, nedistorsionat de interventie si frictiuni, “mana nevazuta” a lui Adam Smith, puterea arbitrajului face ca la sfarsitul zilei tabloul general sa fie unul rational si echilibrat. Indiferent de cate greseli s-au facut pe parcurs.

Sunt un iubitor al teoriilor lui Ludwig von Mises si deci un nostalgic al pietei libere care isi selecteaza singura valorile, intr-un firesc lasat de Dumnezeu. Inclusiv valorile morale. Ele nu transced pietei ci se aseaza firesc deasupra dar nu conditioneaza ci vin natural.

**

In 2008 intr-o conferinta la BNR l-am intrebat ingrijorat pe dl. Mugur Isarescu daca acesta este momentul in care pietele esueaza si ele vor lasa locul interventiei keynsiene a statului.

Eram convins ca si acum ca nu lipsa reglementarii ci, din contra, interventia statului distorsionase procesele pietei. Hotul striga hotul! La vremea aceea nu banuiam ca nu numai Keynes ci si Marx urma sa fie dezgropat si spalat de catre teoriticieni frustrati ai economiei de laborator sau de intelectuali socialisti, francezi si nu numai.

Am inteles atunci ca era doar prea tarziu sa mai lasi pietele libere in totalitate, la indemana marilor misstificatori ci ca trebuia gasita o solutie mixta. Era prea tarziu, de exemplu, sa mai speri ca o politica total libera a cursului de schimb al monedei nationale va duce la un echilibru sanatos, atata timp cat “piata” este pandita pe la colturi de jucatori puternici, fara morala, si care au ridicat speculatia la rang de principiu prim in afaceri.

**

Nu ma grabesc sa spun acum nici ca economia rationala trebuie sa lase locul economiei comportamentale in studierea  mecanismelor pietei. Si aici inteleg economia ca fiind gestionarea resurselor limitate, de orice natura, definitie pe care eu o imprumut de la prietenul Ioanid Rosu, profesor de economie la HEC.

Cu sigruanta, insa, paradigma rationala in care vedeam viata mie mi s-a schimbat major.

Am inteles aceasta citindu-l pe Nassim Taleb, Daniel Kahneman, Malcolm Gladwell, Dan Arriely, Steven Levittt sau John List.

Ei m-au ajutat nu sa inteleg neintelesul ci sa invat sa convietuiesc cu el.  Sa il integrez.

Lebada Neagra, fenomenul neprevazut cu impact devastator din viata noastra nu mai este doar un subiect literar.

Perspectiva unui razboi, de exemplu, nu mai este doar un scenariu improbabil ci o ipoteza de lucru pentru multe scenarii.

**

DE CE?

De ce au intrat rusii in Ucraina?

De ce actorii mari europeni tac complice?

De ce se infiinteaza in 2014 un stat islamic?

De ce Obama tace?

De ce Victor Orban sta in loja cu Putin si cu Merkel … la campionatul mondial de fotbal?

De ce politica romaneasca a ultimului an are evolutii greu de inteles?

De ce se retrage Diaconescu, apoi revine si o sustine pe Udrea? (Who the fuck is Elena Udrea?)

De ce Romania nu isi dezvolta infrastructura?

De ce o tara cu mare potential agrar importa alimente?

DE ce moare industria veche romaneasca?

Singurul meu raspuns este ca trebuie schimbata intrebarea. DE CE? nu mai are o utilitate atat de mare. Nu il putem folosi decat pentru intelegerea limitata a unui tip de cauze.

A ramane cantonat si paralizat in scenarii conspirationiste este lipsit de sens.

Pur si simplu lucrurile sunt asa cum sunt.

Ce este in capul lui Putin, Obama, Merkel sau al lui Ponta, e bine de stiut sau de intuit. Dar sa intelegem, mai departe, care sunt mecanismele care ii fac sa gandeasca si sa actioneze asa este pierdere de timp.

Mai important este  acum sa intuim trendurile mari ale lumii, care sunt curentii economici, sociali, politici care se formeaza peantru a avea timp sa ne pozitionam, sa ne dam la o parte din calea suvoiului.

**

Neasteptatul si ilogicul devin realitati ale vietii noastre cotidiene.

Perplexitatea in fata unui elefant roz care iti suna la usa intr-o dimineata nu mai este o solutie. Il luam frumos pe elefant de trompa... doi pasi de dans la stanga… unul la dreapta… trecem frumos pe langa el si mergem mai departe spre serviciu.

De fapt, hai sa fim seriosi, in acel loc groaznic in care ne petrecem cea mai mare parte a zilei se intampla lucruri mult mai absurde decat un elefant roz care ne suna dimineata la usa.

Acesta cel putin este dragut, iar rozul este linistitor. In timpul acesta FNI vegheaza!

Cunoasterea spontana. Blink

DESPRE Primul nivel de cunoastere sau ce se intampla in spatele primei impresii, in primele 2 sec dupa contactul vizual/auditiv.

Este acea reactie care deschide in creierul uman un prim nivel de analiza, cel mai adesea inconstienta.

Este vorba de acel creier care proceseaza si raspunde la stimuli automat, dincolo de constientul rational. Si cea mai mare parte a zilei suntem pe acest pilot automat.

Dezvoltare personala inseamna sa aducem cat mai mult din aceasta zona de automatism in sfera rationalitatii, constienta si controlabila.

In aceasta categorie intra:
"Este ceva care nu imi place la el/ea, dar nu im dau seama ce"
sau
"M-a cucerit de la prima vedere!"


Malcolm Gladwell incearca in "Blink" sa arate cum ne putem imbunatati acest prim filtru de gandire si cum putem intelege mai bine care sunt mecanismele care genereaza "prima impresie".

Tot aici putem vedea ca analiza si decizia spontana functioneaza adesea mai bine in cazurile complexe, mai complicate, cand am fi tentati sa credem ca, dimpotriva, informatiile multe si analiza indelungata ar fi avantaje.

**
Dincolo de  a fi corecta sau nu, aceasta prima cunoastere este relevanta pentru valorile, judecatile si prejudecatile pe care le avem constient sau inconstient si cu care informatia primara intra prima data in contact.

O prima impresie asupra unei persoane, obiect sau a unei situatii poate fi gresita sau corecta... nerelevant. Ea este, insa, edificatoare pentru filtrele pe care experientele anterioare, mediile pe care le-am strabatut, cel cultural, familial, formal educational etc. ni le-au inradacinat, constient sau inconstient, in creierul nostru, cu consecinte in modul in care privim, intelegem si acceptam lumea si viata.

Totul grevat, bineinteles, pe neurochimia mostenita sau cea spontana - a zilei, a momentului.

Majoritatea testarilor psihologice din Romania sunt autoevaluative. Folosesc, intr-adevar, chei ascunse si verificari multiple care pot da raspunsuri dincolo de cele constiente. Dar, oricum, tot o singura sursa de informatie au si ea tine in principal de alegerea subiectului cercetat.

Psihologii americani folosesc camere de filmat care urmaresc privirea asociata raspunsului, senzori de temperatura, transpiratie sau puls care dau informatie suplimentara complementara si relevanta.

Testele de Asociere Implicita (TAI) pot arata ca o persoana completeaza mai repede un test in care trebuie sa puna cuvinte intr-o coloana in care barbat este asociat cu cariera si in alta in care femeie este asociat cu gospodarie decat daca aceleasi cuvinte ar fi puse in coloanele barbat asociat cu gospodarie si femeie cu cariera. DE CE? Este un tip de analiza care poate da raspunsuri mai fidele decat raspunsuri la un chestionar.

***
Relevanta si cu putere de parabola este povestea Filarmonicii din Munchen si a concursului pentru un post de suflator la instrumentul numit corn.

Din cauza prezentei in competitie a fiului unui personaj important din filarmonica, toti concurentii au cantat in spatele unui paravan, pentru a nu fi recunoscuti.

Castigatorul detasat a fost o femeie si a fost aleasa fara dubii chiar de catre dirijorul orchestrei, Sergiu Celibidachi. Acesta chiar a refuzat sa ii mai asculte pe concurentii care urmau sa fie audiati dupa ea.

In momentul in care a vazut ca era o femeie... si tot ce a urmat dupa... a fost o intreaga lupta in incercarea de a o indeparta din orchestra pentru ca, nu-i asa, cornul nu este un instrument potrivit pentru o femeie.

Scurtcircuitarea primei impresii a scos din ecuatia decizionala un filtru care tine strict de o pre-judecata care produce consecinte, cel mai adesea, inconstient, pritr-un automatism neperceput rational.

Marile orchestre ale lumii folosesc acest model mai obiectiv de audiere far contact vizual. Gladwell spune ca astfel "NU ASCULTAM CU OCHII". Aceasta a facut ca prezenta femeilor sa fie din ce in ce mai numeroasa, chiar si pe posturi pentru care se credea ca barbatii sunt mai inzestrati natural.

****
Mi se intampla adesea sa am o prima impresie care nu coincide cu analiza logica ulterioara. Interesant ar fi de decriptat ce a stat la baza acelei alegeri si care sunt resorturile interioare care au genrat-o.

Mi s-a spus odata neinspirat ca sunt misogin. Am inteles ca era vorba despre o intelegere partiala a conceptului. Cu siguranta, insa, creierul meu primar percepe si emite raspunsuri diferite in functie de genul interlocutorului.

In cele mai multe cazuri, consider ca ar fi si trist sa fie altfel. In unele cazuri, insa, am inceput sa ma cercetez mai atent.

P.S.

Si DA, HAINA IL FACE PE OM!

Felul in care suntem imbracati, tunsi, aranjati, atitudinea pe care o afisam, toate acestea concura la o prima impresie care poate da un anume tip de energie economiei relatiei care va urma.

Succes pe baze solide

https://www.youtube.com/watch?v=Eb-7joJOkuI

Domnisoara Cristina Manea

Domnisoara Cristina. 

O manea.

Arta.

Sync

From time to time ma conectez cu copiii mei si ne sincronizam agendele, sentimentele, gandurile, playlist-urile...

Merg cu Pavel in masina, tacuti, si el isi conecteaza telefonul la masina sa isi puna propria muzica.
- Ce-i asta?
- Iti place?
- Ihm...
- Ben Howard
- Si cantecul cum se cheama?
- Old pine. Iti pun eu pe calculator la birou tot albumul... Asculta si asta!

Apoi m-a pus sa ascult Mumford&Sons.
La birou mi-a mai descarcat doua albume si mi-a aratat si cantecul pe care isi doreste sa invete sa il cante la chitara.

M-a sunat apoi din curtea scolii.
- Vezi ca a aparut albumul nou Coldplay. Gost stories, il gasesti pe youtube.

Aud si simt cum se rup in mine legaturile superficiale, blazarile, conventiile de moment...
Vecinatatea lui proaspata m-a conectat... usor... la bucuria lui de a trai si a simti.
Binecuvantarea de a fi parte a vietii si intamplarii copiilor nostri ma fascineaza si imi da sensuri noi si nuante fine, asa cum nu as mai fi crezut ca pot avea....

Singuratatea dreptatii

Din sintagma “a murit cu dreptatea in mana” lipseste cuvantul singur.

In ispita dreptatii si a indreptatirii omul sacrifica fericirea personala, apropierea semenilor, dragostea si adeseori libertatea.

Am intalnit un om care se afla in inchisoare pentru o fapta cu aparenta de virtute sociala. A intervenit intr-o altercatie in care doi golani o bruscau pe o femeie pentru ca masina lor si a ei se lovisera in trafic. S-a dat jos, a pus mana pe un par si i-a “intins” pe cei doi agresori. Acum era in inchisoare.

- Trebuie sa recunosti ca te-ai crezut putin Superman!

- Si acum daca s-ar intampla as face la fel, mi-a raspuns.

- Ai iesi din inchisoare, s-ar repeta scena si ai intra din nou in inchisoare. De cate ori ai face lucrul asta?

- Inteleg unde bati, si atunci cum ar fi trebuit sa fac?!

Am un apropiat care la o varsta inaintata se lupta cu mainile inclestate pe dreptate. Atunci cand am incercat sa ii mediez conflictul si sa ii eliberez batranetile m-a urat. 

Ii luam obiectul luptei si “nici macar eu nu ii dadeam satisfactia dreptatii”

- Ar fi vrut si el sa ii spui vecinului ca nu avea dreptate! mi-a zis sotia omului.

Si-a pierdut apropierea copiilor, a nepotilor, lumea fuge de roiul de “albine otravitoare” care il insotesc tot timpul: argumente juridice, martori, evidente… dar nu conteaza... Dreptatea lui va invinge!

Acuzarea pe nedrept mi-a oferit cea mai puternica lectie de smerenie. Mi-am descoperit prin ea resorturile profunde al mandriei mele ascunse. Am invatat sa o recunosc, sa imi respect aceasta limita si uneori sa o gestionez chiar cu pretul umilintei.

Ce imi este foarte greu sa abandonez, insa, este cadrul logic, rational.

Mi-am format gandirea dupa modelul platoselor impenetrabile ale argumentelor matematice din redactarea de solutii de probleme, care trebuiau sa aiba o succesiune logica fara cusur. Nu este "evident" nimic! Totul pleaca de la lucruri recunoscute axiomatic sau cu demonstratii acceptate ca fiind adevarate iar noul adevar se construieste trecand prin alte adevaruri succesive legate intr-o insiruire bine argumentata.

Deformarea aceasta profesionala a mea face adesea ca explicatiile mele sa fie aparent redundante, cu detalii plictisitoare dar, altfel, in respectul unei logici impenetrabile. Singura forma de a evada din aceasta incorsetare este poezia, expresia literara, aluziva, sugestiva, alunecarea in metafora.

Eu nu pot sa ma exprim intr-un mod serios si sa sar, intre doua adevaruri, cinci pasi intermediari ai demonstratiei ca sa spun apoi, in schimb:

- Aici trebuie sa ma crezi pe cuvant!!

Ce ma omoara, insa, este atunci cand intr-un sir de argumente logice se insinueaza un fals sau o aparenta logica, o omisiune asumata sau superficiala a argumentului, dar toate acestea cu pretentia obraznica de a accepta autenticitatea demonstratiei.

- Ce atata scrupulozitate?! Fata nu s-a culcat decat cu un singur barbat si cu ala doar de doua ori! Deci este ca si virgina!

Fizicianul ar face o aproximare si ar merge mai departe ignorand diferentele care nu altereaza major rezultatul. Eu am trait totdeauna constient ca un fals cat de mic poate implica prin dezvoltari logice, apoi, ca fiind adevarat orice fals altfel evident. Falsul implica orice!

Nu stiu… NU AM DREPTATE?!

Authentic

*
Unul dintre cele mai puternice feedback-uri pe care le-am primit ever a fost:
"Ce faci tu este singurul lucru ADEVARAT care s-a intamplat vreodata aici! "

*
Trei ani am discutat cu copii din licee care faceau planuri de afaceri. Le-am repetat obsesiv un mesaj pe care l-am adaptat lor pentru a avea aderenta:
"Totul trebuie sa fie gandit si sa poata fi facut facut"pe bune"..."

*
Descopar cu bucurie oamenii adevarati, vii, si stau de vorba cu ei ore in sir. Invat, ma inspir, respir... Mi-am dezvoltat acest simt al autenticitatii. Miros si comunic profund cu oamenii care au poveste adevarata. Inchisoarea mea ar fi privarea de proximitatea lor si scufundarea in mediocritate.

Atunci cand reusesc sa fac un astfel de lucru ADEVARAT si sa ating filonul AUTENTIC al oamenilor  simt vecinatatea raiului.

Astazi m-a sunat Vlad sa imi spun ca mai multe zeci de oameni au avut azi privilegiul autenticitatii intr-o constructie care a plecat de la o idee a mea. Le-am redescoperit FIRESCUL.

Oamenii au mare nevoie de AUTENTIC. De aici ar putea veni solutia colectiva...

Tonul curajului. "Uniti strivim! (coruptia)"

Am stat de vorba cu un om de afaceri islandez a carui companie restructureaza business-uri all over the world. Omul avea un background profund dezinhibat. A studiat in US, si a  facut apoi business in Mexic cu tunna fish for sushi. Pestele ton se pescuieste in ocean apoi este adus in bazine si hranit artificial un an sau doi pana se face de o jumatate de metru sau mai mare. Se  iau atunci unul cate unul si se omoara rapid ca sa nu se streseze si sa nu altereze gustul carnii.

Birocratia in Mexic este infioratoare. Daca se urmeaza circuitul actelor se strica pestele. Avantajul coruptiei este ca totul se rezolva imediat daca cunosti persoana potrivita, platesti si conteinerele pleaca spre Japonia.

Afacerile facute de el in Franta au dat faliment. Daca businessul nu merge, aici nu poti restrange compania si nu poti restructura personalul pentru ca legislatia muncii face din angajat un tabu. Muncitorul este suveran. Mai exista solutia sa ai mai multe companii mici cu mai putin de 50 (sau 15, nu stiu sigur) de angajati si atunci  nu intri sub incidenta legii. Cand nu au mai avut ce face, au gasit pe cineva, i-au mai dat 1 mil de euro si i-au pasat afacerea, pentru ca era mai ieftin decat orice restructurare.

In acelasi timp a mai stat la masa cu noi un intelecual spaniol, Jessus, un nume foarte popular in tara lui, ca si in mexic. El nu este de acord ca problemaele Europei sunt legate de birocratie si etatism. Ne-a explicat la amandoi ca in Spania sunt bani si ca si Europa are bani, trebuie doar ca cineva sa ii redistribuie just si atunci educatia va fi gratuita, sanatatea la indemnana oricui asistenta sociala pe toate drumurile iar cultura pusa la locul ei binemeritat. Nu sistemul este de vina ci oamenii care il intretin si deturneaza idealurile socialiste.

Este un om educat, saizeci de ani, a facut multe, a studiat drama in Paris, vorbeste franceza, engleza, cea ce pentru un spaniol…

I-am explicat ca utopiile sunt bune ca apa in bocanci si ca oamenii sunt oameni pentru ca Dumnezeu nu ar fi facut fara rost un al doilea Rai pe Pamant. Dar pentru ei Dumnezeu este veriga lipsa din viata lor iar Statul “Atotstivuitorul” este chemat sa preia atributele Lui.

Ma intorc la prietenul islandez si il chestionez, fascinat de curajul lui antreprenorial, incercand sa vad care sunt resorturile prin care o cultura mare dintr-o tara mica isi arunca oameni in lume ca sa o cucereasca.

*

In avionul de la Istanbul la Baku se pun filme. Si la dus si la intors au pus doua monstruozitati cinematografice care induceau pasagerilor lipiti de ecrane un sentiment de teama paralizanta.

Baku este un oras cu o poleiala capitalista dar cu oameni tristi si profund speriati.

Nimeni nu are curaj sa critice, afacerile le fac doar cativa oligarhi legati cu statul iar cea mai mare cladire din oras are acoperisul sub forma semnaturii fostului presedinte, daca te uiti de pe luna, tatal actualului presedinte.

Teama paralizeaza si striveste initiativa. Undeva, intr-o cetatae veche, la marginea orasului, arde inca flacara lui Zaratustra.

*

Sub semnul obladuirii de la Celalalt Rasarit, o mana de neinspirati s-a pus sa "striveasca coruptia".
Asta mi-aduce aminte de o discutie dintre doi Mari ai zilelor de altadata, nedumeriti de ce “Nae” tot face comisii cu revolutionarii si revolutia. Mi-aduc aminte cum Doamna, cazuta pe ganduri si apoi subit luminata, a zis:

- Bai te pomenesti ca asta vrea sa afle adevarul despre Revolutie?!

Si s-au pus amandoi pe ras.

Omul Nou al zilelor noastre este BIROCRATUL INCORUPTIBIL. Sub semnul acestei utopii se eludeaza realitatea din ce in ce mai evidenta a unui mecanism de stat incalcit, suprdimensionat si care a uitat principiul fundamental al nevoii lui de a exista: Statul trebuie sa intervina DOAR acolo unde indivizii nu se pot descurca singuri.

Statul roman se aseamana astazi unui obez imens in jurul caruia o armata de vlajgani ascunsi dupa garduri ii altoiesc pe toti cei care se apropie si indrasnesc sa ii fure mancarea. Grasanul reprezinta speranta de mai bine a militianului care il pazeste, a frizerului, spalatoresei, bucatarilor, slava Domnului, croitorilor, doctorilor, brutarului, macelarului care cu totii se invartesc in jurul nevoilor lui…

Alti vigilenti au de grija ca toti cei care au o bruma de agoniseala sa isi faca datoria si sa isi dea obolul pentru Statul obez: Agricultorul, Gradinarul, Morarul, Fierarul, Negustorul din sat…

In fiecare zi a anului 2013 statul roman s-a imprumutat 40.000000 EUR. 80-90% din bugetul anual merge automat pe cheltuielile bugetare, iar restul, pentru ca sa supravietuim si sa rostogolim datoriile, trebuie sa vina din alte imprumuturi.

Intr-o comparatie extrema, ne amintim ca in fiecare piata publica, stateau candva cativa legionari  morti. Acum au jupuit cativa mari corupti si au rezolvat dilema celor care furau mancarea Grasului. Nimeni nu se gandeste ca poate ar fi bine sa il mai subtieze pana la dimensiunile si nevoile sociale decente. Tratamentul simptomatic al unor probleme reale cel mai adesea nu adreseaza cauzele profunde ale maladiei.

Romanii zilei de azi stau tematori in case. Pe strada si la televizor sunt doar lichelele si demagogii!!

- I-au imbracat pe romani in blana de iepure si acum ii pun sa tina piept rusilor! spunea mos Tutea.