De ce recomand clientilor mei sa citeasca "Omul in cautarea sensului vietii" a lui Victor Frankl

     In ultima vreme intalnesc multi oameni blocati in confortul neangajant al suferintelor lor marunte - la scara istoriei sau a lui Dumnezeu.
     - Se poate?! ma intreaba neincrezatori cand ii indemn sa faca pasul...

     Am cunoscut, alaturi de fratele meu, lumea oamenilor care se lupta cu cancerul. Pentru toti acestia viata are alte intelesuri. Lucrurile au alta importanta. Felul in care el si-a purtat suferinta si nadejdea pana in ultima clipa mi-au dat increderea ca, pana si in momentele acelea in care totul se suspenda, exista sens.

***
     << Omul poate pastra o ramasita se libertate spirituala, de independenta in gandire chiar si in astfel de conditii groaznice de stres psihic si fizic.
     Noi, cei care am trait in lagarele de concentrare, ne amintim de aceia care treceau din baraca in baraca, mangaindu-i pe ceilalti, daruindu-le ultima lor imbucatura de paine. Vor fi fost putini la numar, dar ei ne dau indeajuns de multe dovezi ca omului i se poate lua totul, mai putin un lucru: ultima dintre libertatile umane - respectiv aceea de a-si alege propria atitudine intr-un set de imprejurari date, de a-si alege propriul mod de a fi.
     Si intotdeauna trebuiau facute alegeri. Fiecare zi, fiecare ceas ne ofereau sansa de a lua o decizie, o decizie care determina daca te supuneai sau nu acelor puteri care amenintau sa te jupuiasca de propriu-ti sine, de libertatea ta launtrica, care determinau daca deveneai o jucarie la indemana imprejurarilor, renuntand la libertate si demnitate, fiind modelat dupa chipul si asemanarea detinutului tipic.
.......
     ... genul de persoana care ajungea sa devina detinutul era rezultatul unei decizii launtrice, nu doar rezultatul influentelor lagarului asupra sa. De aceea, in mod fundamental, orica om, chiar si atunci cand se gaseste in astfel de imprejurari, decide ce urmeaza sa devina - sufleteste si spiritual. El isi poate pastra demnitatea umana chiar si intr-un lagar de concentrare.  
     Dostoievski spunea candva: "Exista un singur lucru de care ma tem, sa nu fiu nevrednic de suferinta mea." >>
( fragment din Omul in cautarea sensului vietii - V. Frankl)

***
    Este clar ca, oameni fiind, avem limite.
    Dar aceasta este treaba lui Dumnezeu.
    Cei mai multi dintre noi, insa, confundam aceste limite cu lenea si confortul, cu privilegiul straniu pe care ni-l rezerva pozitia de victima, cu luxul de a nu decide si de a nu actiona, protejati de
"nu pot"
"este imposibil"
"nu stiu ce sa fac"
"spune-mi tu ce sa fac"
"este de vina Romania pentru toate".

Indemnul meu este: Atatat timp cat aveti picioare - mergeti!
                                Cat aveti gura - vorbiti!
                                Cat aveti creier - Ganditi! Decideti! Actionati!
                                Cat sunteti inca in viata - Traiti! Sperati! Aveti incredere ca Dumnezeu ne-a facut cu un rost!