De ce?

Miza libertatii. De la libertatea visului spre visul libertatii

Am avut un cosmar... in sensul propriu al cuvantului. Se facea ca se introdusese o procedura prin care toata lumea era obligata sa inregistreze numarul de copii print pe care le facea la imprimanta din birou. Trebuia cumva ca cineva sa obtina dinainte un drept de printare si semnaturi pe hartiile de imprimare.

Ma simteam intr-un univers profund absurd. Oamenii din jur acceptasera norma ca pe orice alta directiva ilogica a super birocratiei socialiste europene. "De acum, asa se face...".

Apoi cineva mi-a explicat ca atunci cand faci imprimarea, "trebuie sa se mearga" cu un memory stick in care sa duci forma electonica a mesajului tiparit. Se pastra in "server" just in case, dar "nimeni nu citeste neaparat ce e acolo". Absolut tot ce se tiparea in birou, inclusiv lucruri nesemnificative sau private trebuia sa fie "depus" in format electronic intr-un "sistem central".

Am refuzat. Mi s-a instalat in somn un sentiment neplacut de antisistem. Ciudata neurochimie!

Apoi ii explicam indignat unui vechi tovaras cu care in tinerete "luptasem pentru libertate", acum om de afaceri, ca eu imi asum ca echipa pe care o conduc sa nu faca acest lucru. A zambit, s-a uitat la mine si mi-a zis:
- Sa nu auda directorul meu, ca el a depus deja primul folder!

Eram socat de lipsa de reactie a oamenilor: Nimeni nu protesta. Ma sufocam de indignare... dar eram singur.
- Ce popor de mamaliga! am zis in somn.

*
M-am visat apoi student, intrand intr-un amfiteatru impreuna cu alti colegi. Profesorul era deja acolo si facuse PREZENTA:
- Incepem cursul cu cei zece colegi intrati mai tarziu trecuti "absent" pentru ca... trebuia "la si 38"
- Domnule profesor, se aude din spate, este si 38 sau si 28?
Ma uit la ceasul unui coleg, niciodata nu am ceas, si vad ca era ...si 29 de minute, iar ora incepea la si 28 de minute. Cat timp trecuse de cand venisem in sala... cat ii luase lui sa faca prezenta... era clar ca omul venise ca sa isi rezolve frustrarile cu noi.

M-am ridicat:
- Domnule profesor nu este corect!
- Ati intarziat, am inceput ora, sunteti absenti...
- NU am intarziat! Nu aveti niciun drept sa dispuneti de timpul si libertatea noastra...
(fragmentele de vis erau succesive si neurochimia antisistem si de lupta pentru libertate persista...)
Toti ceilalti studenti nu aveau nicio reactie...

*

In toiul noptii stau si ma gandesc. "Sistemul" a venit in Piata Universitatii a tineretii revoltate a societatii romanesti si a zis:
- Veniti de luati! Beneficiati de binefacerile "constructiei"! E usor sa demolezi dar ce punem in schimb?! Veniti sa fiti parte a unui sistem mai bun.
L-au luat pe Marian Munteanu, i-au aratat dosarele celor care luptau pentru libertate, "... cu astia vrei sa fii tu tovaras?!", l-au tuns, l-au imbracat in costum... "- ... nu mai bine faci tu afaceri?!".

In numele unui obiectiv mai mare, am invatati cu totii arta concesiilor si a compromisului.

Siguranta cetateanului a muscat lacom din libertatea individului ..."pentru securitatea dumneavoastra!" cum mi-a zis mie politistul de frontiera in aeroportul din Erevan, cand nu intelegeam de ce toti pasagerii erau amprentati.

Apoi s-a dezvoltat un mecanism de o perversitate infioratoare. "Sistemul" a complicat absurd reguluile jocului pana ce toti cei care isi transformasera elanul revolutiei in entuziasm creativ au devenit supravietuitori si slalomeri ai hatisului si acum erau vulnerabili.
- Acum luptati, daca mai puteti!

Cum ar veni...
- Ai acceptat incet incet toate regulile, de la cele firesti pana la cele absurde?! Acum daca tiparesti un A4 la imprimanta, care nu este in regula ... stim ca ai si tu nevoi, te lasam!! ... dar esti la mana noastra!!

Mesajul secundar al demascarii mediatice a "caracatitei" este:
- Stim TOT ce faceti, ce spuneti, si cand mancati, si cand sunteti la veceu, si cand dormiti, si cand visati...

*

Acum vreun an, acelasi prieten si tovaras imi trimisese prin e-mail un fragment dintr-o poezie din tinerete:

"Nu dor nici luptele pierdute,
  Nici ranile in piept nu dor,
  Ci dor acele brate slute
  Care sa lupte nu mai vor!"

TALENT. Complexul Milos.

Milos, prietenul meu sarb a studiat vioara. Pentru ca mama lui isi dorea asta... pentru el.
Dupa ce ea si profesorul de vioara au cazut de acord ca poate nu este cel mai potrivit instrument pentru baiat a incercat violoncel. Apoi a studiat pian, trompeta... sapte instrumente, in total.
In cele din urma femeia - mama - a trebuit sa accepte ca fiul ei nu avea ureche muzicala.


Este mai important sa iti cultivi propriile TALENTE decat sa imbunatatesti ceva la care nu esti bun.

Un bun balans trebuie pastrat, totusi. De exemplu, studierea matematicii la nivel basic - mediu este necesara oricui doreste sa aiba o gandire ordonata. Este bine pentru igiena creierului.

Dar este inutil sa ceri unui om sa se pregateasca perseverent pentru saitura in inaltime daca el nu are parametrii fizici necesari performantei, nu face acest lucru cu pasiune si nici nu isi cauta un fel de viata prin aceasta.


Urmarirea cu temeinicie a propriei PASIUNI ne fereste de MEDIOCRITATE.

Se cuvine sa mentionez aici pentru pentru inspiratie pe scriitoarea norvegiana Randi Noyes, executive coach for business leaders.

You cannot push anyone up the ladder unless he is willing to climb.
~ Andrew Carnegie

As vrea sa ma intalnesc cu ingerii lui Rilke...

As vrea sa ma intalnesc cu ingerii lui Rilke, Poetul,
Macar o data pe an,
Sa discutam si sa punem tara la cale pe-ncetul
In poiana lui Iocan.
Astia prea ne iau de tampiti,
Baga-i-as in matasea broastei de bombalai,
Prea ne freaca menta in scrob, prea ne vorbec cu guit
De purcei!
M-am saturat, vreau sa beau apa cu gura lipita de o cismea,
Direct.
Si-apoi sa mananc un kil de halva
Si sa citesc Domnul Puntila si sluga sa Matti de Brecht!

                                                Emil Brumaru



Cu toti au buzele crapate
plutesc cu suflete deschise
Si-un dor nespus (ca de pacate)
le trece uneori prin vise.


Se-aseamana-ntre ei in trecat;
cant muti dumnezeiesc te-mbie,
ca intervale fara capat
in forta lui si melodie.


Doar cand aripa-si desfasoara,
sant trezitorii unui vant;
ca si cum Domnul, bunaoara,
s-ar strecura prin pagini bland,
cartea de taina a genezei
cu maini de sculptor rasfoind.

                                       Rainer Maria Rilke - Ingerii

Regrete de moarte

Culese de o asistenta medicala de la muribunzi...

1.„Îmi doresc să fi avut curajul de a trăi o viață a mea, nu pe cea pe care ceilalți au așteptat-o de la mine”. 

Acesta a fost cel mai comun regret, pe care și l-au exprimat aproape toți pacienții. Când oamenii văd că viața lor se apropie de final, e ușor să se uite în trecut și să vadă câte vise au rămas neîmplinite. Cei mai mulți nu au reușit să își împlinească nici măcar jumătate dintre lucrurile pe care le-au visat.



2.„Aș vrea să nu fi lucrat atât de greu”. 

Acest regret a venit de la fiecare pacient de sex masculin, care s-a chinuit să asigure un confort familiei sale.



3.„Îmi doresc să fi avut curajul să îmi exprim sentimentele”. 

Mulți oameni și-au suprimat sentimentele, pentru a avea o relație pașnică cu ceilalți. Au devenit mediocri și nu au demonstrat cu adevărat ce ar fi fost capabili să facă. Multe boli s-au dezvoltat ca urmare a amărăciunilor și a resentimentelor negate.



4.„Îmi doresc să fi păstrat legătura cu prietenii mei”. 

Mulți muribunzi au devenit atât de prinși în propriile vieți, încât au lăsat în urmă prietenii vechi și amintiri extrem de frumoase. Pe patul de moarte, tuturor le este dor de prietenii lor.



5.„Îmi doresc să-mi fi permis să fiu mai fericit”. 

Mulți și-au reprimat unele fericiri și s-au temut de schimbări, iar apoi și-au dat seama cât au greșit.

6. CE AI PUNE LA 6?!...

Frank Sinatra - My Way (1969)

Am fost la puscarie.

Au pus in piata publica un TELEVIZOR IMENS.

Si lumea sta tintuita cu ochii lipiti de ecran asteptand comanda. Nimeni nu are curaj sa se desprinda pentru ca asteapta sa i se transmita urmatorul reper al vietii lui:
"Acum va temeti de razboi!"
"Acum aveti Simona Halep!"
"Gabita FiiRea!"
"Astra bate Petrolul in minutul 94"
"Gicaaa Po-pe-scuuu!"
...

Pe astia mai tineri nu puteau sa ii tina locului. Si atunci le-au dat smartphon-uri. I-au rezolvat!

In tot timpul asta nimeni nu mai vede ce se intampla in spatele ecranului.

***

La puscarie nu ai net, nu ai mobil...

Oricat ai fi de puternic, experienta INCHISORII este atat de profunda si INTENSA incat impune agenda. Presetarea personala se suspenda iar orice bruiaj mediatic devine inofensiv.

De cateva saptamani bune merg intr-un penitenciar si fac traininguri cu detinuti. Inauntrul inchisorii!! Este o experienta limita pe care am cautat-o in incercarea de a rupe de pe mine "paienjenisul social" si de a regasi lucruri autentice.

"- La inceput am crezut ca esti un papa lapte... Ce vrea asta?! Pana la urma mi-a placut. Nuuu... chiar e ok!"
"- Sunteti primii oameni care veniti aici si faceti ceva pe bune!"
"- Este o pata de culoare in viata noastra alb-negru"
"- Aici iti este usor... dar sa vii cu mine sa tinem un training la URSI, acolo jos... Abia atunci vei intelege!!" Ursii sunt cei fara carte, pentru care alfabetul este doar a,b,c,u,r,s.


***

Din 50 de oameni, dupa cateva saptamani de traininguri scurte s-au selectat 12. Pe acestia i-am amestecat cu 8 studenti. Totul se petrece in puscarie. Si am inceput sa facem un training TOT. Ieri, a treia zi, au ramas doar 17 cu totii. Trei "pepelei" nu au mai putut veni. PPL inseaman PersoanaPrivatadeLibertate. Oricum, este greu sa duci intreg procesul cu 17 oameni in numai doi traineri Nu am putut sa dau afara pe nimeni din cei care au vrut sa ramana in curs.

Studenti si puscariasi impreuna, ca sa ii facem formatori, sa poata sa dea speranta mai departe...

Prima intalnire a fost dura:
- Vino langa mine! Ti-e frica de mine?
- Nu!
- Am un cutit, mergi cu mine la baie?
- Am prieteni care au fost la pusarie si nu ma sperii! Nu am prejudecati.
Au ras cu totii.
Apoi totul a fost ca o descarcare. Procese intense, invatari puternice, sentimente profunde, curba invatarii fabuloasa, dinamica mare, cresteri personale si mai mari...



***
Am simtit nevoia sa scriu despre aceasta experienta ca sa spun ca:

• Am descoperit ca suntem o natiune de "puscariabili". 

Toata lumea, de la soferul de taxi care ma aduce la penitenciar pana la studentii care vin in training se tem de puscarie. 

"- I-au imbracat pe romani in piei de iepuri si acum vor sa ii puna sa se lupte cu rusii?! "spunea Tutea.

• Am inteles ce inseamna sa ii cercetezi pe bolnavi dar, deopotriva, si pe cei din inchisori

La 1100 de detinuti exista un post si jumatate de psiholog, un preot aproape voluntar si doi lucratori sociali. Daca 1% din psihologii, trainerii, coachii, sociologii sau studentii din Romania ar merge voluntar o zi pe an in inchisori, fata intregii societati s-ar schimba. Pentru ca raul se transmite mai departe afara.

• Societatea romaneasca are multe blocaje din categoria "drob de sare"

Asa cum de cativa ani am inteles ca scoala accepta interventie, suport, inovatie din afara, asa am inteles acum ca se pot face programe in inchisori. Numai ca sunt foarte putini cei care incearca. 

Nu vorbesc aici de "6.1" sau de toate cacaturile de pseudoprograme care se mimeaza doar interesul, ca sa fim in acord cu ghidul solicitantului facut de un idiot intr-un birou.

• Am inteles cat de urata este tradarea si ce inseamna "sa il dai pe cineva in gat cu shaishpele"

In inchisoare cel mai urat lucru este turnatoria. Si cel mai intalnit. Mai grav decat asta este sa "torni" pe cineva ca sa ti se reduca tie pedeapsa cu art 16. 

Cand am iesit afara din training, un amic din alta tara ma suna sa imi spuna ca unul din copii pe care il plimbam cu mine prin europa, ca sa creasca, l-a sunat sa ii spuna ca vrea sa se ocupe el singur de program, fara cei care l-au trimis acolo... In miercurea tradarii. Am zambit.

Sentimentul GENERAL ca suntem UNU la UNU cei care vor sa faca ceva si cei care ii monitorizeaza va lasa urme adanci in poporul roman. Si pentru mult timp.

• "Complexul" uman este predictibil si poate fi pus in scheme simple 

- Si eu si Hota am crescut fara tata, de capul nostru. De ce crezi ca am ajuns aici? imi spunea unul dintre ei. 

Cateva minute mai tarziu, omul ala mare, fost campion de box, povestea cat de mult inseamna pentru el copilul lui... "Este totul pentru mine. Il sun! si cand ii aud vocea... Are 3 ani. Numai eu il inteleg cel mai bine!" 

A iesit apoi din training ca sa isi sune copilul de la telefonul fix, ca nu mai putea... 

Copilul... care crestea, la randul lui, fara tata. Cu un tatat la puscarie.

Scheme sociale simple, predictibile.

• In momentele limita raman cu noi doar lucrurile cu adevarat importante 

Si asta nu am sa o pun in cuvinte mai mult de atat.

Am invatat lucrul acesta de la baietii astia in care nu mai crede nimeni. Nici macar ei. "Noi suntem puscariasi! Hoti!". Dar sunt autentici. Cel putin in orele astea de program.
Comunicarea este totala. Bucuriile sunt simple. Adevarate. Aici nu exista fake-uri, masti, frustrari ieftine, cariere, credite, telefoane mobile ultimul model, brand-uri, creme de fata, mancare bio, plastic...
Spunea unul dintre ei acum doua saptamani:
- Cand ma gandesc ca se apropie Pastele! Mirosul ala de cozonac, de sarbatoare...



***

Mi-a dat Dumnezeu sa fiu acolo si in Saptamana Patimilor.
Am inteles acum altfel
                     Jertfa Mantuitorului, Pretul Tradarii, Valoarea Libertatii data de Dumnezeu, Nadejdea.

As vrea sa le pot transmite copiilor mei cat de lipsit de sens este totul in afara acestor repere.

HRISTOS A INVIAT!

Danse

Ganduri seci

R. Sharma spune ca din cele 60.000 de ganduri care trec prin mintea unui om urban intr-o zi, 95% sunt aceleasi pe care le-a avut cu o zi inainte.

Impulsuri electrice strabat circuite stricate, santuri sapate pe creierul uman de experiente cel mai adesea negative.

Acestea il fac pe om prizonierul trecutului, ii blocheaza potentialul si ii rapesc vigoarea vitala.

Frustrari, spaime, Facturi sau Rate neplatite, Teama de saracie, Gelozii, Relatii esuate, Sanse irosite. TIRANIA GANDIRII SECATUITE.

Cand staruim prea mult in gandurile si obisnuintele rele, ele isi pune definitiv amprenta si incep sa ne controleze viata.

Cercul persoanal ni se ingusteaza atunci si striveste definitiv potentialul fiintei noastre fizice, intelectuale sau morale.

In momentele acestea, singura terapie care functioneaza este cea radicala. Schimbarea totala a paradigmei de viata.

Sa inceapa calatoria!

Turcul plateste!

Atat Roosvelt cat si Regan au fost desavarsiti in exploatarea crizelor. Roosvelt a venit la putere pe fundalul Marii Crize iar in anii ’80 ai lui Reagan, somajul ridicat, inflatia si dobanizle bancare mari defineau amenintarea a ceea ce se cheama stagflatie.

Amandoi au gestionat schimbari importante mutand puterea dinspre privat spre stat, primul, si celalalt lasand loc mai mare intrepinzatorilor si initiativei lor private prin retragerea statului din economie.

Au avut acelasi dusman politic, deghizat in forme doar aparent diferite. Ascensiunea fascismului in Europa ar fi putut avea ecouri pe fundalul crizei si peste ocean iar cateva zeci de ani mai tarziu  comunismul sovietic incepuse deja sa isi infiltreze adepti in societatea si administratia americana.

Ambii au fost fini cunoscatori ai psihicului colectiv.

Roosvelt a stiut sa lase impresia ca stie ce face comunicandu-si “New Deal-ul” cu socialismul intr-un mod inspirat, anuntand falimentul moral al elitelor capitaliste si creaind iluzia ca statul are solutia.  

Mesajele clare ale lui Reagan, venite dupa regimul slab si ambiguu al lui Carter au redat claritatea viziunii in privinta comunismului si au pregatit schimbarea de raporturi in relatia cu sovietele.

**

Doi pasi important au fost comuni in strategia de recladire a increderii in cazul ambilor presedinti:

I.               Stabilirea vinovatilor si pedepsirea lor.

II.             Pasul urmator a fost o tranzitie de putere catre noile elite care veneau cu un capital neerodat de imagine si cu un potential de incredere care cumpara timp.

Roosvelt

I.               A identificat “dusmanul comun” in elita economica pe care a acuzat-o ca s-a miscat iresponsabil intr-o piata nereglementata suficient, care nu ii apara pe cetateni de capitalistii verosi.

II.             A transferat o parte mare din putere catre stat si elita politica prin acele naucitoare 100 de zile in care a creat legi si a construit institutii care au preluat controlul in multe din locurile pe care le ordonase pana atunci piata.

Reagan

I.               A venit la putere pe un fundal in care devenise evident falimentul controlului politic si supradimensionarea statului de catre Roosvelt si grupul lui de universitari cu simpatii socialiste.

II.             A retras statul din economie, slabindu-l si lasand loc pietei si dinamicii capitaliste

***

Scenariul crizei relevate in 2008 nu are in prim plan, insa, lideri de anvergura celor doi. 

Obama este ezitant, slab comunicator si mai degraba fascinat de pseudo-solutiile lui Roosvelt decat de curajul radical si reformator al lui Reagan. Diferenta, insa, vine din faptul ca el nu mai are la indemana, ca Roosvelt, ajutorul unui razboi salvator care sa relanseze economia si sa reseteze intreaga clasa politica. DEOCAMDATA.

Europa canta acum fals, pe multe voci, intepenita in institutii si norme limitative. Singura "dinamica" o are Parlamentul European care, o data pe luna isi muta sedintele de la Bruselles la Strasbourg, cu tot personalul aferent si cu peste 100 de tone de documente.

Am pus cap la cap puzzel-ul european si am incercat sa vad tabloul mare de manipulare a recladirii increderii, pe schema urmata de Roosvelt si de Reagan:

I. PRIMUL VINOVAT  este acum capitalismul, ELITA ECONOMICA... s-au grabit multi sa anunte. Solutiile salvatoare veneau de la adeptii lui Keinses, economistul britanic care proclamase fascismul italian drept modelul cel mai apropiat de viziunea lui. El si ei spuneau ca doar statul mai poate avea solutii in criza si tot statul este cel care trebuie sa cheltuiasca bani spre relansarea economiei. Bani pe care statele nu numai ca nu ii mai au dar si-au si impins pana peste limita de suportabilitate gradele de indatorare.

CINE MAI ESTE VINOVAT, atunci?!
Raspunsul a venit repede, printr-o reteta replicata “simbolic” in multe din statele est-europene si ne-europene:

- Iulia Timosenko, fost prim ministru al Ucrainei este in inchisoare pentru coruptie

- Ivane Merabishvili, fostul PM al Georgiei este inchis pentru coruptie

- Adrian Nastase, fost PM al Romaniei a fost in inchisoare pentru coruptie

- Ivo Sanader, fostul prim-ministru croat  arestat in Austria
- Agim Ceku, fost prim-ministru în Kosovo, a fost arestat în Bulgaria 
- Akis Tzohatzopoulos, fostul ministru grec al Apărării , a fost arestat pentru spalare de bani si coruptie
- Victor Babiuc, fostul ministru roman al apararii... de asemenea.

Italia si-a gasit si ea vinovat in premierul Berlusconi, inca nearestat si chiar si in Franta s-a incercat timid un atac in suita regala prin ministrul de finante…

Vorba lui George Becali, daca asa vor ei sa arate ca justitia isi face treaba…

In mod evident, telenovela are nevoie de personaje negative. Pentru dinamica. Oamenii vor sa vada pedepse pentru nefericirea lor.

In urmatorii doi, trei ani vom vedea vinovatii spectaculoase si arestari cu televiziuni si cu intriga de bestseller. Oameni din elita politica si economica deopotriva vor fi facuti tapi ispasitori. Impreuna cu ei, o multime de inocenti vor intra la pachet, fara macar sa inteleaga de unde le vine si ce li se intampla…

Publicul mare, a treia parte a paradigmei tranzactionale “a inceput sa vada” marele vinovat identificat generic drept CORUPTIA. In acest timp, se eludeaza fondul problemei: state greoaie, birocratizate excesiv, supradimensionatesi supuse coruptiei, institutii europene inflexibile care produc munti de documente de reglementare si restrangere a pietelor.

Deci raspunsul este combinat, de data aceasta, atac la ambele elite, si cea economica si cea politica!

Intrebarea este: CE SE VA PUNE IN LOC?!

****

O distinsa doamna profesor de istorie imi spunea acum 15 ani:

- Draga, de la democratia greaca incoace nu s-a mai inventat nimic nou!

( Am folosit ca sursa de documentare "Next decade - G Friedman" )

On the edge

Una din cauzele fragilizarii excesive a societatii este apetenta pentru risc generata de nevoia de profit. Eficienta in afaceri duce la crearea de instrumente de management si de avertizare care permit explorarea profitului in zone de nesiguranta, la limite din ce in ce mai apropiate de pericol.

Caprioarele ajung sa manance iarba la limita orizontului vizual al vanatorului iar iepurasul mananca morcovii plantati  in ghiveciul de pe balcon.

Aventurierii europeni plecau candva peste Atlantic, spre taramul fagaduintei in cautarea libertatii si in speranta ajungerii in El Dorado. Acum, stramosii lor antreprenori exploreaza tarile emergente, se imprietenesc cu dictatorii africani sau investesc in subprime si in zone financiare  cu expunere mare.

*

Zbor la peste 11.000 de metri, la limitele capacitatilor umane. La doi metri de mine temperatura este de - 60 de grade Celsius. Cata nebunie…