In avionul de la Zurich la Malaga am avut vecin un elvetian
batran si simpatic care fusese mai rapid decat mine si luase el “coridorul”, lasandu-ne pe
noi cu “mijloc” si “fereastra”. Sotia lui chinezoaica avea “coridorul” vecin.
Mie mi-au treuit ani buni sa ma prind ca asta este varianta optima si cea mai
confortabila.
- Holiday? ma intreaba dupa vreo ora de zbor.
- Job! You?
- Holiday! We have one month to spend here in Andalucia. We
were, before, one month in Singapore - my wife is from there - and after that
will go one month in New Zeeland.
- You have a lot of time, zambesc facand o aluzie fina la varsta lui!
- 365 days a year! zambeste si el.
Ne lansam apoi intr-o discutie lunga despre competitivitatea
economiei elvetiene, “prima” spunea el, “a doua”, l-am corectat eu, “dupa
Statele Unite”, despre sistemul elvetian de educatie, foarte bun spunea el si eu confirm... poate putin prea "controling" pe vietile oamenilor ( asta este secretul competitivitatii lor, mi-a demonstrat el ulterior, si pana la urma nu este un sistem chiar asa rigid...), despre ce il
invatase tatal lui si despre regretul usor ca NU A MUNCIT MAI MULT intre 15 si
20 de ani, despre cariera lui de business consultant dupa ce inainte fusese avocat, avocat elvetian - Swiss lawyer.
Copiii de azi, nepotii lui, PRIMESC PREA USOR multe lucruri si asta
ii va costa in viata. Mai regreta ca nu facuse o cariera militara in paralel.
Prima lui sotie murise de cancer cu ani in urma si el se recasatorise cu
singaporeza.
Mi-a vorbit apoi despre rudele din Singapore ale sotiei lui
si despre faptul ca erau in stare sa lucreze de la 7 dimineata la 9 seara fara
sa se planga. Am discutat apoi despre “sindicalizarea” Europei, despre
drepturile supradimensionate ale francezilor, despre comunism, despre
“learningurile” lui legate de oameni inteligenti incercati de viata si despre
puterea lor de a merge mai departe mult mai hotarat si mai penetrant decat cei
crescuti in confort ieftin, despre Europa care nu are nicio sansa ca proiect
comun...
- We are so different, we have such many interests.
- But we are similar, we have same values, il corectez…
- No, we don’t!
- So, you don’t believe in common trans-atlantic iudeo-christian roots?
- It’s such a little thing… imi zice de la inaltimea varstei
si experientei lui de viata mostenita prin generatii trecute prin incercari
grele, holocausturi, razboaie…
Ne despartim incantati amandoi de discutia avuta, cu un
sentiment de prieteni vechi, desi ne stiam de doua ore si unul avea dublul
varstei celuilalt. Eram constienti ca nu ne vom mai vedea a doua oara.
- With people like you and me, open minded and without hidden
interests, Europe would have a chance!
Ce compliment frumos mi-a facut!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu