Turcul plateste!

Atat Roosvelt cat si Regan au fost desavarsiti in exploatarea crizelor. Roosvelt a venit la putere pe fundalul Marii Crize iar in anii ’80 ai lui Reagan, somajul ridicat, inflatia si dobanizle bancare mari defineau amenintarea a ceea ce se cheama stagflatie.

Amandoi au gestionat schimbari importante mutand puterea dinspre privat spre stat, primul, si celalalt lasand loc mai mare intrepinzatorilor si initiativei lor private prin retragerea statului din economie.

Au avut acelasi dusman politic, deghizat in forme doar aparent diferite. Ascensiunea fascismului in Europa ar fi putut avea ecouri pe fundalul crizei si peste ocean iar cateva zeci de ani mai tarziu  comunismul sovietic incepuse deja sa isi infiltreze adepti in societatea si administratia americana.

Ambii au fost fini cunoscatori ai psihicului colectiv.

Roosvelt a stiut sa lase impresia ca stie ce face comunicandu-si “New Deal-ul” cu socialismul intr-un mod inspirat, anuntand falimentul moral al elitelor capitaliste si creaind iluzia ca statul are solutia.  

Mesajele clare ale lui Reagan, venite dupa regimul slab si ambiguu al lui Carter au redat claritatea viziunii in privinta comunismului si au pregatit schimbarea de raporturi in relatia cu sovietele.

**

Doi pasi important au fost comuni in strategia de recladire a increderii in cazul ambilor presedinti:

I.               Stabilirea vinovatilor si pedepsirea lor.

II.             Pasul urmator a fost o tranzitie de putere catre noile elite care veneau cu un capital neerodat de imagine si cu un potential de incredere care cumpara timp.

Roosvelt

I.               A identificat “dusmanul comun” in elita economica pe care a acuzat-o ca s-a miscat iresponsabil intr-o piata nereglementata suficient, care nu ii apara pe cetateni de capitalistii verosi.

II.             A transferat o parte mare din putere catre stat si elita politica prin acele naucitoare 100 de zile in care a creat legi si a construit institutii care au preluat controlul in multe din locurile pe care le ordonase pana atunci piata.

Reagan

I.               A venit la putere pe un fundal in care devenise evident falimentul controlului politic si supradimensionarea statului de catre Roosvelt si grupul lui de universitari cu simpatii socialiste.

II.             A retras statul din economie, slabindu-l si lasand loc pietei si dinamicii capitaliste

***

Scenariul crizei relevate in 2008 nu are in prim plan, insa, lideri de anvergura celor doi. 

Obama este ezitant, slab comunicator si mai degraba fascinat de pseudo-solutiile lui Roosvelt decat de curajul radical si reformator al lui Reagan. Diferenta, insa, vine din faptul ca el nu mai are la indemana, ca Roosvelt, ajutorul unui razboi salvator care sa relanseze economia si sa reseteze intreaga clasa politica. DEOCAMDATA.

Europa canta acum fals, pe multe voci, intepenita in institutii si norme limitative. Singura "dinamica" o are Parlamentul European care, o data pe luna isi muta sedintele de la Bruselles la Strasbourg, cu tot personalul aferent si cu peste 100 de tone de documente.

Am pus cap la cap puzzel-ul european si am incercat sa vad tabloul mare de manipulare a recladirii increderii, pe schema urmata de Roosvelt si de Reagan:

I. PRIMUL VINOVAT  este acum capitalismul, ELITA ECONOMICA... s-au grabit multi sa anunte. Solutiile salvatoare veneau de la adeptii lui Keinses, economistul britanic care proclamase fascismul italian drept modelul cel mai apropiat de viziunea lui. El si ei spuneau ca doar statul mai poate avea solutii in criza si tot statul este cel care trebuie sa cheltuiasca bani spre relansarea economiei. Bani pe care statele nu numai ca nu ii mai au dar si-au si impins pana peste limita de suportabilitate gradele de indatorare.

CINE MAI ESTE VINOVAT, atunci?!
Raspunsul a venit repede, printr-o reteta replicata “simbolic” in multe din statele est-europene si ne-europene:

- Iulia Timosenko, fost prim ministru al Ucrainei este in inchisoare pentru coruptie

- Ivane Merabishvili, fostul PM al Georgiei este inchis pentru coruptie

- Adrian Nastase, fost PM al Romaniei a fost in inchisoare pentru coruptie

- Ivo Sanader, fostul prim-ministru croat  arestat in Austria
- Agim Ceku, fost prim-ministru în Kosovo, a fost arestat în Bulgaria 
- Akis Tzohatzopoulos, fostul ministru grec al Apărării , a fost arestat pentru spalare de bani si coruptie
- Victor Babiuc, fostul ministru roman al apararii... de asemenea.

Italia si-a gasit si ea vinovat in premierul Berlusconi, inca nearestat si chiar si in Franta s-a incercat timid un atac in suita regala prin ministrul de finante…

Vorba lui George Becali, daca asa vor ei sa arate ca justitia isi face treaba…

In mod evident, telenovela are nevoie de personaje negative. Pentru dinamica. Oamenii vor sa vada pedepse pentru nefericirea lor.

In urmatorii doi, trei ani vom vedea vinovatii spectaculoase si arestari cu televiziuni si cu intriga de bestseller. Oameni din elita politica si economica deopotriva vor fi facuti tapi ispasitori. Impreuna cu ei, o multime de inocenti vor intra la pachet, fara macar sa inteleaga de unde le vine si ce li se intampla…

Publicul mare, a treia parte a paradigmei tranzactionale “a inceput sa vada” marele vinovat identificat generic drept CORUPTIA. In acest timp, se eludeaza fondul problemei: state greoaie, birocratizate excesiv, supradimensionatesi supuse coruptiei, institutii europene inflexibile care produc munti de documente de reglementare si restrangere a pietelor.

Deci raspunsul este combinat, de data aceasta, atac la ambele elite, si cea economica si cea politica!

Intrebarea este: CE SE VA PUNE IN LOC?!

****

O distinsa doamna profesor de istorie imi spunea acum 15 ani:

- Draga, de la democratia greaca incoace nu s-a mai inventat nimic nou!

( Am folosit ca sursa de documentare "Next decade - G Friedman" )

On the edge

Una din cauzele fragilizarii excesive a societatii este apetenta pentru risc generata de nevoia de profit. Eficienta in afaceri duce la crearea de instrumente de management si de avertizare care permit explorarea profitului in zone de nesiguranta, la limite din ce in ce mai apropiate de pericol.

Caprioarele ajung sa manance iarba la limita orizontului vizual al vanatorului iar iepurasul mananca morcovii plantati  in ghiveciul de pe balcon.

Aventurierii europeni plecau candva peste Atlantic, spre taramul fagaduintei in cautarea libertatii si in speranta ajungerii in El Dorado. Acum, stramosii lor antreprenori exploreaza tarile emergente, se imprietenesc cu dictatorii africani sau investesc in subprime si in zone financiare  cu expunere mare.

*

Zbor la peste 11.000 de metri, la limitele capacitatilor umane. La doi metri de mine temperatura este de - 60 de grade Celsius. Cata nebunie…

Principiile. Principele. IV. Next decade

Citesc “Urmatorul deceniu” al lui George Friedman incercand sa inteleg in primul rand  “filozofia” lidersipului mare si pragmatismul american in zbaterea lui de a ramane aproape de principiile generoase ale parintilor fondatori si de a raspunde, in acelasi timp, noilor provocari globale.

Pentru Friedman, SUA trebuie sa se impace cu statutul lor de imperiu fara voie si sa isi exercite lidersipul intelept si fara complexe, actionand fara scrupule, in afara regulilor, incalcandu-le atunci cand… trebuie sa apere principiile.

 “Regulile nu sunt neaparat sfinte, dar principiile sunt”, il citeaza el pe  Roosvelt.

Unul din cei mai respectati si vizionari lideri americani, Ronald Reagan a trecut prin scandaluri enorme legate de inarmarea Iranului si afganilor pentru a se opune rusilor. Tot el, ii inarmase pe nicaraguani ocolind interdictia senatului prin intermediul statului Israel pe care i-a convins sa exporte arme in Iran si sa trimita banii castigati catre Nicaragua.

Reagan a rezistat scandalului datorita imaginii lui de om onest. Nimeni nu putea spune ca Reagan nu are principii.

“Nu putem sa ne prefacem nevinovati peste ocean, intr-o lume lipsita de inocenta”, este ce i se pare relevant lui Friedman din spusele lui Ronald Reagan.

“ Este necesar ca un principe care doreste sa isi pastreze locul sa invete cum sa nu fie bun si sa se foloseasca, sau nu de aceasta stiinta, dupa caz” conchide George Friedman in preambulul cartii lui, citandu-l pe Machiaveli.

Principiile. Principele. III. Swiss lawyer

In avionul de la Zurich la Malaga am avut vecin un elvetian batran si simpatic care fusese mai rapid decat mine si luase el “coridorul”, lasandu-ne pe noi cu “mijloc” si “fereastra”. Sotia lui chinezoaica avea “coridorul” vecin. Mie mi-au treuit ani buni sa ma prind ca asta este varianta optima si cea mai confortabila.

- Holiday? ma intreaba dupa vreo ora de zbor.

- Job! You?

- Holiday! We have one month to spend here in Andalucia. We were, before, one month in Singapore - my wife is from there - and after that will go one month in New Zeeland.

- You have a lot of time, zambesc facand o aluzie fina la varsta lui!

- 365 days a year! zambeste si el.

Ne lansam apoi intr-o discutie lunga despre competitivitatea economiei elvetiene, “prima” spunea el, “a doua”, l-am corectat eu, “dupa Statele Unite”, despre sistemul elvetian de educatie, foarte bun spunea el si eu confirm... poate putin prea "controling" pe vietile oamenilor ( asta este secretul competitivitatii lor, mi-a demonstrat el ulterior, si pana la urma nu este un sistem chiar asa rigid...), despre ce il invatase tatal lui si despre regretul usor ca NU A MUNCIT MAI MULT intre 15 si 20 de ani, despre cariera lui de business consultant dupa ce inainte fusese avocat, avocat elvetian - Swiss lawyer.

Copiii de azi, nepotii lui, PRIMESC PREA USOR multe lucruri si asta ii va costa in viata. Mai regreta ca nu facuse o cariera militara in paralel. Prima lui sotie murise de cancer cu ani in urma si el se recasatorise cu singaporeza.

Mi-a vorbit apoi despre rudele din Singapore ale sotiei lui si despre faptul ca erau in stare sa lucreze de la 7 dimineata la 9 seara fara sa se planga. Am discutat apoi despre “sindicalizarea” Europei, despre drepturile supradimensionate ale francezilor, despre comunism, despre “learningurile” lui legate de oameni inteligenti incercati de viata si despre puterea lor de a merge mai departe mult mai hotarat si mai penetrant decat cei crescuti in confort ieftin, despre Europa care nu are nicio sansa ca proiect comun...

- We are so different, we have such many interests.

- But we are similar, we have same values, il corectez…

- No, we don’t!

- So, you don’t believe in common trans-atlantic iudeo-christian roots?

- It’s such a little thing… imi zice de la inaltimea varstei si experientei lui de viata mostenita prin generatii trecute prin incercari grele, holocausturi, razboaie…

Ne despartim incantati amandoi de discutia avuta, cu un sentiment de prieteni vechi, desi ne stiam de doua ore si unul avea dublul varstei celuilalt. Eram constienti ca nu ne vom mai vedea a doua oara.

- With people like you and me, open minded and without hidden interests, Europe would have a chance!

Ce compliment frumos mi-a facut!

Principiile. Principele. II. Lectia elvetiana

“- Cine esti tu, ma, sa ai principii?!”

                                    (din Filantropica, regia Nae Caranfil )

Cei mai multi dintre noi suntem prea saraci ca sa avem principii. Avem reguli! Si regulile sunt impuse.

In aeroportul din Zurich o reclama imensa la … nu stiu ce… are un moto incitant: 

“If you want to brake the rules, first you need to master them”. 

Pentru a stapani regulile jocului, o viata de om este adesea insuficienta. Doar cei mai inteligenti si mai puternici dintre noi “se prind” de mersul lucrurilor si reusesc sa se ridice deasupra lor. Ceilalti, respectam regulile.

Principiile solide sunt mostenite, verificate si transmise in generatii. Ele fac parte din “HERITAGE” si sunt transmise impreuna cu AVEREA si cu POZITIA SOCIALA.

Pe urmele lui Pavel. Following Pavel

Principiile. Principile. I. Invincibile armada

La intrarea din catedrala din Sevilla, o coada imensa. Dupa ce ajungi in fata, dupa ceva timp petrecut in coada, pe un panou la intrare sta scris ambiguu:

“Solo grups/Only groups”

“Entrance" ... si o sageata catre stanga

Nu stii daca acolo este intrare numai pentru grupuri sau daca grupurile trebuie sa mearga la stanga.

In fata noastra era o pereche de germani de varsta a treia iar in spate doi italieni simpatici, tineri, cu un copil mic.

- Seems to be only for groups! Il abordez pe neamt!

- Yes! Imi raspunde el dupa ce se documentase intre timp.

- We need to organize a group, ma distrez…

- Yes, an international one!

- So, we are six people: two Germans, two Romanians and two Italians with a kid. You have to take the lidership (glumesc). With Romanians it’s easy. Difficult with Italians... You know, the European context… your Commisionaire on Energy saying that Italy, Romania and Bulgaria are nongoverned…

Ne amuzam cu totii si intre timp ne apropiem de intrare.

- I have no cash, only card! spune timid italianul,

- So, you pay for all ! :)

- Only groups!! racneste paznicul spaniol. Individuals... there! Si arata hotarat cu mana spre dreapta.

Foarte interesant ce s-a intamplat in continuare:

   Italienii s-au rasucit spre calcaie si au plecat sa caute cealalta intrare.

   Noi am mai ramas putin sa vedem daca situatia este “zidita” intr-adevar si daca nu exista vreo solutie sa nu luam coada de la capat din nou.

   Nemtii, intre timp, incepusera sa protesteze (ea) si sa negocieze sa se lipeasca de un grup (el).

- Where are the italians.

- They ran! ma amuz.

Situatia este “de Kafka”. Spaniolii sunt impenetrabili!! INVINCIBILE ARMADA. Sunt calare pe reguli. Sunt una cu ele.

- NO WAY!

Neamtul incearca sa se lipeasca de o ghida spaniola si sa ne cumpere bilete prin grupul ei. Femeia il priveste inamarmurita, cu ochii iesiti din orbite… 

“Asta vrea sa incalc regulile… Si noua ce ne mai ramane?! Ce mai suntem noi fara reguli. Astea sunt regulile si trebuie sa le pazim cu pretul vietii!!”

Ma intorc distrat catre Pavel:

- Hai!

Gasim coada cealalta si ne asezam din nou la rand ca sa ajungem la casa de bilete. Italienii, cuminti si ei, ii ascultau pe niste britanici care patisera acelasi lucru.

- You realize that they have this situation maybe hundred times a day.. But they change nothing, ma amuz!

- Maybe they like the situation, spun englezii.

NEMTII nu s-au mai intors!! 

I-am vazut, insa in catedrala… 

INTRASERA pe la intrarea pentru grupuri!

Gracias a la vida...

pentru fiecare clipa risipita...

RADACINI

STRA-STRA BUNICUL copiilor mei avusese cinci fete si un baiat. Isi construise un perete fals la o camera din casa si il imbracase cu un covor. Cand veneau rusii, isi ascundea fetele dupa perete.

Un alt stra-stra bunic, ION,  avea "naduf". Astm. Cand am aflat, am zambit. Mi-am amintit cum ii spuneam doctorului ca  "... Nuuu! Nu avem pe nimeni cu alergii in familie!". Am pornit apoi "in jos" si am inceput sa vad cum se rostogoleau alergiile de la tata la fiica apoi la fiica urmatoare apoi, cu salt de o generatie la Ana.
ION nu a murit de astm. A murit in 1936, neasteptat, in urma unui accident vascular cerebral, dupa ce jandarmii i-au arestat baiatul.
La un "fedeles", una din petrecerile de dinaintea nuntii, tanarul trasese cu pistolul in aer de bucurie. Pe vremea aceea aveau pistoale.
In patru, cinci ani cel mai probabil l-ar fi luat pe front si poate ar fi murit in lupra dar nu a fost sa fie asa. Baiatul lui EUGEN, cel cu pistolul, insa, a murit pe front.

Celalt stra-strabunic dinspre mama mea, Tudor, a fost si el pe front, dar nu a murit. A murit fratele lui. S-au intalnit in gara in Craiova. Unul pleca spre front, celalalt se intorcea din Ungaria spre casa cu o "misiune".
- Hai nene sa facem o poza ca cine stie cand ne mai intalnim!
Nu s-au mai intalnit. Pastram poza ca pe o pretioasa mostenire de familie.

Primul barbat al stra-stra-strabunicii copiilor mei a murit pe front in Primul razboi mondial. Nu stiu cum il chema. Pe ea o chema CALINA. S-a recastorit cu SMADU si au facut-o pe ELISAVETA.

Tot in Primul razboi a luptat si STEFAN, un alt stra-strabunic al copiilor mei. Le-a lasat mostenire stra-stranepotilor brevetul pe care l-a primit pentru merite in lupta de la Regele Ferdinand.

Incerc sa ii fac pe copii sa afle cat mai mult din trecutul familiei lor. Vreau sa aiba radacini.

Aproximarea luminii (III)

LA STEAUA

La steaua care-a rasarit

E-o cale-atât de lunga,

Ca mii de ani i-au trebuit

Luminii sa ne-ajunga.

Poate de mult s-a stins în drum

În departari albastre,

Iar raza ei abia acum

Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit

Încet pe cer se suie;

Era pe când nu s-a zarit,

Azi o vedem, si nu e.

Tot astfel când al nostru dor

Pieri în noapte-adânca,

Lumina stinsului amor

Ne urmareste înca.

(1886, 1 decembrie)

(Singura lectie de fizica cuantica pe care a-s pastra-o in liceu in manualul de clasa a XII-a)

Lumina ascunde in ea unul din cele mai mari mistere ale trecerii prin viata, una din cele mai la indemana cai spre meditatie si orizonturi divine.

Cat de mult se poate sublima materia? Pana la lumina, pana la gand, pana la suflet?

Cu sunetul este mai simplu decat cu lumina: incepem sa agitam particule de aer care se lovesc in lant pana ajung la timpanul receptorului. Si de aici vibratia pleaca pe canalele auditive pana la creier. Si genereaza, ce? Impulsuri nervoase care se propaga, cum? Ce se plimba, de fapt prin sinapsele neuronilor? Iar, apoi, “gandul” sau imaginea/senzatia formata in “mintea” omului ce mai sunt?

Alaturarea corpuscului cu unda in definitia luminii este ca si cum ai inghesui un kilogram de carnati de plescoi intr-o poseta Louis Viton. Nu ca nu ar fi posibile si una si alta!

Dumnezeu ne-a lasat pe pamant semne impotriva ispitei atee.

- Lasa-ma Doamne sa ma duc inapoi sa le spun fratilor mei, spunea bogatul!

- I-au avut cu ei pe prooroci si nu i-au ascultat, de ce te-ar crede pe tine, i-a raspuns Dumnezeu?

Traim cu credinta ca splendoarea rasaritului de soare este doar o aproximare firava a stralucirii de dincolo de apus, a luminii necreate pe care indraznim sa nadajduim ca o vom impartasi.

Aproximarea luminii (II)

Suntem fascinati de straluciri, de lumina, de foc, de rasaritul soarelui. Le luam, insa, in firesc, coplesiti fiind de problemele stupului. Cel mult le exprimam artistic.

Privesc adesea cerul ca pe un mecanism imens, de stele si planete angrenate intr-un carusel greoi, intr-o mecanica a lui Dumnezeu.

Planete gigant care se invartesc lasand in urma un zgomot grav… Un tablou care ne poate servi ca premiza pentru meditatie sau doar pentru un act poetic pentru ca presupunem ca altele planete nu au atmosfera si deci nici sunete care sa se propage.

Doar lumina circula prin spatiu. Sunetul nu, caci este unda si are nevoie de un mediu de propagare. Lumina nu este unda! Sau este si unda, dar si altceva. Si aici se rupe filmul.

Invatam cuminti ca lumina ascunde un principiu straniu corpuscul-unda, atat de unda incat se plimba si prin vid si atat de corpuscul incat nu o putem cara cu galeata.

E fascinanta creatia lui Dumnezeu !

Daca lumina este corpuscul atunci « baie de lumina » este mai mult decat o metafora ? Ce se plimba, de fapt de la Soare spre noi ? Cat moare dintr-o stea care "da" lumina ? A vazut cineva fotoni ? Dar un foton? Ce pastreaza in ele stelutele fosforescente care lumineaza noaptea in camerele copiilor?

Dupa masa de seara multumim lui Dumnezeu: “Insemnatu-sa peste noi lumina fetei tale Doamne! Dat-ai bucurie in inimile noastre din rodul vinului, al graului si al untuluidelemn ce s-au inmultit! ».

Cred ca lumina trebuie adusa la acelasi rang al consideratiei cu bucuria, cu nadejdea! Lumina ascunde un grad de maretie care trece peste fire, se leaga direct la Dumnezeu!

Pe masura ce ne adancim in cuante, lumina se inchide cunoasterii dar nu isi pierde misterul!

Augmented reality

Musca si albina

“Daca vei intreba o musca: «Sunt flori in locul acesta?», ea iti va spune: «Nu stiu. Ci stiu numai ca acolo jos, in groapa, sunt cutii de conserve, gunoaie, necuratii», si iti va insira toate murdariile pe care a stat. Dar daca vei intreba o albina: «Ai vazut vreo necuratie in locul aces­ta?», ea iti va spune: «Necuratie? Nu, nu am vazut nicaieri. Aici locul este plin de flori bine mirositoare», si iti va enumera o gramada de flori de gradina si salbatice. Vezi, musca stie numai unde exista gunoaie, in timp ce albina stie ca acolo este un crin, mai departe o zambila…”.

( Parintele Paisie)

*

Eu si Lavinia
Filtrul Laviniei pentru realitatea inconjuratoare imi augumenteaza in mod minunat senzatiile si perceptiile. 
Am ajuns la o simbioza perfecta. Sunt momente in care unul gandeste si celalt exprima. Acuratetea simtirilor si acuitatea simturilor ei sunt inegalabile. 

Cineva m-a luminat facandu-ma sa inteleg ca este omul cu cea mai mare putere de empatie si cea mai buna intelegere a firii oamenilor din cati a cunoscut. 

Cateaodata, cand vreau sa ma verific in perceptiile si interpretarile mele, stau la coada dupa copii care se uita in ochii ei pentru confirmari si suport,

*

Cultura si perceptia realitatii

Educatia si cultura imbogatesc permanent perceptia. 

Formatia intelectuala a omului este cea care ii augumenteaza realitatea si ii da motive de bucurie acolo unde pentru altii imaginile sunt doar alb-negru.

"Poti sa il pui pe un om CEO la cea mai mare companie. Vei vedea ca nu stie ce sa faca. Nu va sti sa faca ceva cu pozitia si oportunitatile oferite!!" imi spunea Matei dupa ce facuse nebuneasca miscare de a pleca de la Vodafone si incepuse sa creeze proiecte independente.

Antreprenorul trebuie sa fie pregatit pentru oportunitate, sa aiba cultura antreprenoriala necesara valorizarii contextelor generoase.

De aceea invatarea trebuie sa fie continua. Mintea trebuie antrenata si alimentata in continuu. Sufletul trebuie curatat si pregatit in fiecare clipa. Nu stii cand se deschid cerurile!

*

Augumented reality

Am intalnit conceptul acum doi ani. Amplificarea tehnologica a informatiei primite senzorial este directionata si suprima discernamantul si autonomia.

Cred, insa, ca ea va merge foarte, foarte, departe!!

Aproximarea luminii (I)

Aproximarea ne fereste de infinit, aceasta notiune pe care creierul uman nu o poate conceptualiza decat superficial.

Fiecare isi ia dintr-un lucru doar atat cat ii trebuie ca sa exprime, sa operationalizeze. Ne intereseaza la o culoare doar ca ea este rosie, pentru a picta un rasarit de soare.

A merge mult prea adanc in complexitatea definitiei incurca, ingreuneaza. Este o nesabuinta care presupune o doza de orgoliu, suprima bucuria actului si complica in loc sa aduca lumina.

Iluzia adevarului descoperit prin cercetare si deductie « stiintifica » genereaza orgoliul albinei care a iesit din stup si acum crede ca deja cunoaste lumea.

Sunt multe lucrurile fara de a caror profunda cunoastere oamenii pot trai linistit. Pentru ca nu ne este dat a cuprinde rational intelesurile care pot fi adancite cel mult senzorial, inexprimabil. Ce s-ar intampla daca de fiecare data cand se aprinde nocturna pe Ghencea oamenii ar incremeni in dilema daca lumina este corpuscul sau unda?

Desconsiderarea, insa, a minunii creatiei doar din lene sau din comoditate ne transforma in viermi de matase si ne reduce la dimensiunea frunzei de dud.

Inconjurat de minuni, omul, asemeni unei cotofene, cauta cioburile de sticla care stralucesc in soare si le poarta tantos la vedere.

9 May or 9 may ?!

8 mai, seara ( dialog autentic )

A (Ru):
- Guys! There are only three hours and we start to celebrate.
O (Ge):
- Why?
(A):
- The victory..
(O):
- What victory?!
(A):
- 9 of May!
...
(O):
- Aaaa.. The capitulation!

Cand oamenii “de dreapta” habar nu au ce spun

Cand oamenii “de dreapta” habar nu au ce spun. Miza reala

Dragos Paul Aligica

Preluare de pe Contributors

F. A. Hayek, cel mai important ganditor clasic-liberal al secolului 20. 8 Mai 1899 – 23 Martie 1992. Azi e un moment bun sa reamintim miza: Cand oamenii de dreapta vorbesc despre capitalism ca despre ceva cu bogatasi, burghezi, masini, bani, conturi bancare, proprietati imobiliare etc., nu fac decat sa repete niste mantre socialiste si progresiste. Atat. E bine de stiut. Habar nu au ce spun.

Toata povestea asta despre economia de piata, capitalism, dreapta etc. nu este despre bani, avutie, clase sociale, iahturi, vile, conturi bancare, succes etc.. Este inainte de orice despre un lucru major: despre ordinea sociala a libertatii. Despre idealul ei.

O ordine sociala in care oamenii sunt liberi sa-si urmeze planurile si inclinatiile si in masura in care ceilalti din jur gasesc ca e de interes sa le sustina, le sustin. Nimeni nu te obliga sa sponsorizezi ceea ce nu pretuiesti. Iti place ceva, faci o conta-oferta in bani.

Fiecare ofera ceva semenilor (un produs, un serviciu, o iluzie) si semenii decid liberi daca ceea ce are de oferit merita sa fie sponsorizat sau nu. Asta e piata libera. E un sistem generalizat de schimb reciproc intre oameni liberi.

Ai ceva de oferit – munca, idei, vise, satisfactia unor orgolii, poezie etc. – si gasesti pe cineva care e interesat in oferta, oricat de nevaloroasa ar parea altora: asta e tot. Sunteti liberi sa faceti tranzactia. Nu gasesti: e problema ta. Probabil ar trebui sa oferi altceva semenilor. Ceva care va fi mai pretuit decat actuala ta oferta.

Acum, ca se intampla ca unii ofera lucruri, servicii, iluzii pe care multi le pretuiesc ca atare si sunt gata sa le plateasca cu bani buni, e o externalitate a sistemului. De aici bogatia.

Dar in acest sistem bogatia vine dintr-un singur lucru: oferi ceva ce atii vor. Nu din faptul ca esti la pupitrul de control al statului. Ca ai mana bagata in sistemul de redistributie al statului. Ca esti asociat cu aparatul administrativ si poti extrage rente din asta. Nu. Avutia vine dintr-un singur lucru: ai oferit ceva si ai gasit oameni care sunt foarte interesati in ceea ce oferi.

Pe scurt: sistemul libertatii nu este neparat despre bogatie desi “intamplarea” face ca este cel mai mare creator de avutie din istorie. Sistemul este despre oameni liberi si responsabili, interactionand intre ei liberi printr-un cadru institutional care creeaza si recunoaste valoare sociala si economica, in conformitate cu ce crede fiecare individ liber, nu autoritatile sau guvernantii. Din aceste interactiuni rezulta avutia generala. Fiecare om cauta sa fie util celorlalti. Asa se produce valoare si “crestere economica”.

Fiecare om cauta sa fie util celorlalti. Sau nu. E liber sa faca ce vrea. Dar sa nu dea mai tarziu vina pe altii si sa ceara sa fie intretinut de ei.

Atat.

Deci e bine sa ne amintim azi asta. Dreapta clasic-liberala definita de Hayek & co nu este despre bogatasi, burghezi, masini, bani, succes in viata. Este despre un tip unic de sistem social in care Statul este un garant al ordinii sociale a libertatii bazate pe schimbul reciproc de bunuri si servicii intre oameni. Atat.