sâmbătă, 5 noiembrie 2011

The Caledonia sau despre barbatii fara dedesubturi!


De cativa ani buni, de cate ori merg in Budapesta fac tot posibilul sa trec prin The Caledonia, pub-ul scotian al prietenilor mei Zsuzsie si Pat.

The Caledonia este The Pub!!

De obicei imi iau un Belheaven Best si ma amestec printre ei, in majoritate scotieni sau prieteni de-ai lor.

Lucrurile sunt clare, toata lumea este deschisa, cu garda jos, vorbele sunt simple si directe ca berea lor fara "bubbles".


Am ajuns acolo in seri cu meciuri de rugbi (nu fotbal), cu band-uri cantand muzica scotiana, blues, muzica buna... sau am mers simplu, in seri in care oamenii vin ca sa fie impreuna, sa bea bere si sa povesteasca.  Am baut si eu cu ei bere, am mancat "junk" food si am experimentat cu ei sentimentul de libertate interioara.

  Scotia este locul, cultura, in care am reusit sa imi fac prieteni in cel mai simplu mod, uitandu-ne unii in ochii celorlalti, si vazand clar, pana in strafundul personalitatii si caracterului nostru uman.


O constructie de 10 ani in care nu am gresit niciodata unii fata de altii si in care am reusit sa fim principiali si corecti, sa oferim fara sa cerem nimic in schimb.





I-am intalnit pe acesti patru baieti imbracati in kilt-uri, veniti ca turisti scotieni in Budapesta. Am baut bere cu ei, whisky din pahare adevarate de whisky, am facut poze... I-am intrebat de ce in Budapesta fiind, ei sunt intr-un pub scotian?

- B'cose we 'r Scotish!! ... unul era profesor universitar, altul sofer...

Timp de doua ore am fost cei mai buni prieteni, am baut doua beri si 50g de whisky... restul am povestit.


Incet, incet, incet... am inceput sa ma satur de oameni frustrati, complicati, prosti, ipocriti, lipsiti de caracter... .

Mi-e dor de scotienii mei simplii dar inteligenti, integri, muncitori, iubitori de bere fara "bubbles" si de whisky fin...



Incerc sa evit oamenii "setati" gresit dar ei sunt mereu acolo unde esti si tu incercand sa isi strige prostia si rautatea frustrata...

Selectarea mediului, a oamenilor care te inconjoara nu este totdeauna o solutie.

Noncombatul meu atrage impostura...



- Guys, I want to ask you something, I don't now how to do...
- What?
- I also asked my Scottish friend Marcus but he never answered ...

... ne-am luat apoi cu pozele, ne-am invelit in steagul scotian, mi-au pus pe cap una din palariile lor scotiene... apoi unul dintre ei si-a adus aminte ca vroiam sa ii intreb ceva:
- You want to know something!
- I don't know how to say! I'm not enough drunk!
Toti ceilalti se uita curiosi la mine.
- ... aaa, that's it?! ... No! we don't wear, we don't!
si se intoarce cu spatele, isi ridica kilt-ul si imi arata fundul!
- Aaa that's the question! WE DON'T!!!
Si ceilalti trei se intorc si ei si isi ridica kilt-ul si isi arata fundul.
- English are furious about it!

Am inceput sa ma cam satur de romanasii cu chiloti Tanga pe sub ismene, caractere pocite de lacomie, frustrare, lene, foame si prostie!

Vreau sa fiu inconjurat doar de prietenii mei  romani si scotieni, sa ne purtam ca brabatii adevarati, vorba sa fie vorba, vinul vin, fara apa si berea bere, fara "bubbles"!





2 comentarii:

Alin Stefanescu spunea...

Si pentru mine Scotia si scotienii sunt si vor ramane aproape de inima mea. Am locuit doi ani acolo (Edinburgh) si m-am intors plin de experiente deosebite si amintiri extraordinare. De fiecare data cand ajung prin UK incerc sa dau o fuga si pana in Scotia sa ma mai reincarc cu "aer" de acolo.

m spunea...

Trece si The Caledonia din Budapesta pe lista ta!
Spiretele mari se intalnesc totdeauna... chiar daca si numai pentru o bere! ;)