Bucuria unei noi vieti!

L-am ascultat pe Parintele Nicolae Tanase cum spunea unor fete tinere ca viata trebuie lasata sa curga, nu trebuie oprita!


Fiecare copil al nostru ne-a fost dat de Dumnezeu intr-un anumit moment al vietii. Noi doar am lasat viata sa curga. Venirea fiecaruia ne-a sporit sufleteste si material.

Domnul Nicolae Popa are 16 ani de inchisoare, 6 copii din 7 nascuti si 18 nepoti. 3 dintre copii i s-au nascut in tara, dupa varsta de 34 de ani, la iesirea din inchisoare si restul in SUA. Imi spunea zilele astea ca niciodata copii lui nu au suferit de foame, nici in cele mai negre zile, totdeuna Dumnezeu a avut grija de ei!

Reactia oamenilor care aud ca ni s-a nascut al cincilea copil este un spectacol in sine:

- oamenii care, ca dl Popa, se bucura din tot sufletul, din toata inima; sunt in general oamenii care la randul lor au multi copii si/sau sunt oameni inteligenti si/sau cu suflet mare care realizeaza maretia unei nasteri

- oameni care se bucura la fel de sincer, isi dau seama ca trebuie sa fie ceva deosebit aici dar nu pot interioriza frumusetea actului din lipsa de timp de reflectie sau pur si simplu; in general acestia nu isi pot opri gandul ca un dram de sminteala, de ciudatenie, trebuie sa fie pe undeva.

- cei mai multi oameni sunt convinsi ca trebuie sa fim neoprotestanti, afla ca nu suntem si respira usurati; ma intreaba complice daca am parohie, spun ca nu, dar mergem la biserica si aici intervine nedumerirea; evalueaza, isi dau sema ca suntem oameni cu carte, nu avem probleme materiale mai mult decat au alti oameni, spun ca da, felicitari, dar sunt total nedumeriti.

- sunt simpatici cunoscutii cu care nu ne-am mai vazut/auzit demult, carora le spun ca a nascut Lavinia si care nu spun nimic cateva secunde bune dupa asta.

Ce spun in general oamenii:

- bai sunteti extraordinari, pe bune, eu povestesc la toata lumea despre voi
- nu stiu cum puteti, noi avem unul singur si ne omoara
- sotia mea mereu ma intreaba, cum se descurca Lavinia cu 4 ?!

- daca nu ar veni in fiecare luna factura de la banca as mai face si eu unul

- am doi baieti, imi garantezi tu ca daca mai fac unul e fetita?

- sunt prea batrana sa mai fac un copil, nu te uiti cum arat?

- noi ne-am propus sa facem doi copii

- intai sa ne luam casa, sa putem sa ii asiguram conditii minimale si apoi facem copil

- tie nu iti e cateodata frica ca nu ai cu ce sa ii cresti?

- daca am un regret acum la varsta la care am ajuns este ca nu am mai facut macar un copil

Nu am intalnit pana acum pe nimeni in afara de cei cu multi copii care, atunci cand a auzit cati copii avem, sa nu se simta dator sa spuna ceva, cei mai multi apeland la una din replicile din lista.
Ce as vrea sa impartasesc cu voi,ca pe o paine calda scoasa din test si rupta cu mana este bucuria aceasta imensa pe care noua ne-a dat-o fiecare copil nascut in casa noastra! Ea este mai mare si mai profunda, pe masura ce am inaintat in varsta. Umple sufletul pana da pe-afara, este inexprimabila, intraductibila, nu are corespondent.

S-a nascut al cincilea copil al nostru, a patra fetita, o cheama Elisabeta si este singurul lucru nou care conteaza pentru noi acum!

Inainte sa va grabiti sa ne transmiteti felicitari care sunt convins ca vin din tot sufletul, opriti-va cateva momente si ganditi-va ce ar putea sa va aduca in viata voastra un copil sau un nou copil.

Din experienta mea de pana acum, in spatele familiilor fara copii sau cu un copil, in afara celor pentru care Dumnezeu are socoteala lui care ne poate scapa, se pot ascunde comoditate, egoism, iluzia carierei, spaima nejustificata de greutatile vietii, lipsa curajului, insecuritatea, usuratatea tineretii dar cu siguranta, necunoastrea bucuriei si a binecuvantarii pe care o are casa cu multi copii.

Decizia parintilor de a face un singur copil, rapindu-i bucuria de a avea frati, ma intristeaza profund. Celor carora declara senin ca s-au oprit la doi copii as vrea sa am puterea sa le transmit ce pierd prin asta.

Stiu ca cea mai buna politica pe care o putem face este cea DEMOGRAFICA!

Doamne ajuta!

Sfanta Cuvioasa Paraschiva miluieste-ne pe noi!

Un om evlavios din sat, pe nume Gheorghe, iubitor de Hristos, se ruga acasă ore în şir în timpul nopţii. Odată, înspre zori, a adormit puţin, şi a visat o tânără îmbrăcată în alb ca o împărăteasă, şezând pe un tron strălucit, înconjurată de multe cete de ostaşi luminaţi. Când el a văzut aceasta, s-a înspăimântat şi a căzut la pământ, neîndrăznind să privească la strălucirea şi frumuseţea lor. Unul dintre ostaşii strălucitor îmbrăcaţi l-a prins de mână, l-a ridicat şi i-a zis: Gheorghe, de ce aţi nesocotit trupul Cuvioasei Parascheva? Luaţi-l repede şi puneţi-l într-un sicriu strălucitor pentru că Împăratul Cerului a slăvit-o în cer şi vrea să o mărească şi pe pamânt. Şi împărăteasa îmbrăcată în alb i-a zis: Luaţi repede moaştele mele şi le puneţi într-un loc de cinste, pentru că nu pot să suport mirosul acestui om. De asemenea, i-a descoperit locul unde era înmormântată, numele şi locul ei de origine....

http://sfparascheva.mmb.ro/index.php?pag=31

Gravitatia sociala!

Un om liber este un om fara subordonari inrobitoare, fara patimi si dependente nocive, care isi recunoaste, accepta si gestioneaza armonios legaturile.

Cu cat Cezarul este mai mare, cu atat gradele de libertate sunt mai multe, lantul este mai lung. Libertatea absoluta este cea cu referential absolut iar iluzia ei este anarhia.

" Ava Or si ava Teodor lipeau pamant pe chilie. Oprindu-se din lucru s-au uitat unul la altul si au zis:

- Daca ne va cerceta pe noi Dumnezeu acum, ce va zice ?

Si plangand s-a intors fiecare in chilia sa"
                                          Patericul Egiptean

Calugaria este optiunea omului de a se izola de lume pentru a castiga pacea si dialogul autentic cu Dumnezeu. Linistea chiliei exclude preocuparile inutile. Niciun lucru nu este bun daca este facut fara Dumnezeu. Raportarea la repere efemere este evitata astfel iar timpul consumat pentru raspunsuri scurte la probleme si provocari marunte este astfel realocat pentru re-ligae-religare cu eternul absolut.

Alternativa este data de viata in societate. Calugaria in lume este un compromis pagubos atata timp cat ea nu este asumata. Poate fi o forma de inabilitate sociala sau de fariseim.

Exista insa oameni care isi asuma limitarea confortului si libertatilor personale pentru a se dedica unor cauze mantuitoare.

Doina este o doctorita tanara, frumoasa, inteligenta care traieste intr-un apartament, are un catel iar restul de 90% al vietii ei este dedicat « transplantilor » pe care ii opereaza si ii monitorizeaza postoperator. O hranesc sperantele, multumirile si rugaciunile oamenilor carora Dumnezeu le-a mai dat o sansa in lume.

Pentru noi, toti ceilalti, ramane varianta familiei cu copii, atatia cati ne da Dumnezeu, si a vietii in comunitate. Legatura cu Dumnezeu este, in fiecare clipa a vietii noastre, « negociata » pagubos sau cu folos cu celelalte legaturi, superficiale sau profunde, care ne confisca, ne deturneaza sau dimpotriva ne aseaza natural, subsumat, intr-un reper complet.

Legatura omului cu pamantul este facuta prin actul gravitatiei forta suficient de puternica pentru a nu ne desprinde. Mecanismul universal ceresc are ca principiu ordonator, la o prima observatie superficiala, gravitatia. Ea traseaza traiectorii elipsoidale, stabileste impacturi – intalniri la scara cosmica, ofera privirii omului compozitia perfecta a boltei instelate, ca nivel prim al intelegerii creatiei mari.

Exercitiu de imaginatie : cum ar arata Pamantul si universul in resturi de miscari inertiale daca maine Monarhul universal ar declara gravitatie zero.

Moartea fizica stabileste gravitatie zero la nivelul legaturilor intime, sufletesti si restabileste dreptatea redand pamantului Cezar ce-i al pamantului si lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu.

Legaturile sufletesti sunt puternice. Ele prelungesc nepermis cordonul ombilical, declanseaza drame ale nepotrivirilor ulerioare de aspiratii, fidelizeaza, leaga prietenii, grupuri, familii, implinesc sau reduc persoana umana.

sotia care potenteaza personalitatea barbatului

copiii care implinesc frumusetea cuplului

dramele gratuite in care un barbat si o femeie se nenorocesc reciproc

dramele relatiilor adolescentei

dezamagirile prieteniilor esuate

frumusetea legaturii dintre mama si fiica, tata si fiu

confidentele prietenilor aflati alaturi intr-un moment greu

Legaturile sociale creaza natiuni, culturi. Ele sunt piramidale, stabilesc subordonari si sunt de natura subiectiva, initial consimtite sau mostenite ca atare. Subordonarile pot fi benefice sau inrobitoare, asumate sau inertiale, constiente sau neexplorate.

Stiam despre britanici ca sunt o natiune puternica, ordonata institutional si legislativ, cu legi scrise sau impuse prin puterea respectului. Am descoperit maretia coroanei in frumusetea arhitecturii, a parcurilor sau in supletea actului democratic in binomul coroana-parlament. Am privit cu simpatie lipsa actelor de identitate, volanul pe dreapta si robinetele separate pentru apa rece si apa calda. Am descoperit in ultima vreme cealalta fata - a pub-urilor umplute pana la refuz in fiecare seara, a adolescentilor care fumeaza si consuma alcool in exces, nu au inhibitii si pudori relationale, mananca junk food si umplu cluburile de noapte, baieti teribilisti si fete imbracate ca niste prostituate.

Am avut sentimentul de palsa cu ochiuri mici aruncata peste o generatie de copii nascuti intr-o legatura puternica, intr-un model social din care cu greu s-ar putea desprinde, intr-o natiune cu un viitor nesigur.

Deciziile si gestionarile tineretii pozitioneaza definitiv sau indelungat individul pe o orbita sociala de unde se poate desprinde sau repozitiona in functie de nivelul de energie pe care il are.

Lansarea pe traiectorie tine de energiile initiale : heritajul gentic, familial, educational, material sau de nivelul de ambitie. Un individ ambitios si concentrat pe obiectiv se poate ridica, teoretic, suficient pana la oricat de mult dar desprinderea de mediul in care a fost proiectat se va face, de obicei cu consum mare de energie si cu daune de sistem adesea ireparabile.

De multe ori ambitia stabileste ca principiu calauzitor « mai bine, mai mult, altceva » si atunci provoaca nefericiri, vinde timp prezent pentru fericiri proiectate ulterior, distruge bucuriile simple si perverteste sensurile initiale.

La fel de paguboasa este si inertia sociala care il transforma pe om in element statistic si in consumator. Ispitele sunt simple si la indemana.

Torentul social nu este numai o figura de stil. Puterea suvoiului antreneaza oamenii ii amesteca in malaxorul social si ii reduce de la persoane la indivizi, la puncte laticiale.

Formula este simpla: legatura sociala este atat de puternica incat optiunea individuala se exprima intr-o marja insesizabila fata de cursul general.

Din momentul in care se trezeste dimineata pana cand adoarme iar, individul primeste stimuli, probleme, teme de gandire la care trebuie sa raspunda, sa aiba reactii, solutii si astfel isi defineste personalitatea ca suma a raspunsurilor simple pe care le da. Solutia nu este generatoare de sistem filosofic, e plina e disfunctii si de contradictii, dezvolta cu predilectie acele laturi ale personalitatii individului care sunt provocate, exersate si nu ii permite sa se dezvolte plenar, rotund, integru.

Lanturi, incatusari…

Televizor, Talk show, Credit, Produs, bani, masina, supermarket, incentive, credit card, alegeri, oferta, sedinta, deadline, rata, dobanda, editorial,…

Individului social i se repeta subiecte simple, gata interpretate, imbracate comercial in formule de marketing sau de PR, i se construieste o agenda a zilei cu un subiect mare, simplu, cu grija sa nu se suprapuna mai mult de doua teme mari, i se goleste continutul creierului periodic cu divertisment, i se induce teama ca sa i se evite exprimarea nemultumirii, i se construiesc paternuri de gandire, i se da circ, i se da paine, i se vinde orice care are reclama pe tv, i se gadila orgoliul, i se spune ca este important, inteligent, conteaza, i se flutura ispite, bani, credite, iluzia puterii, bogatiei, carierei, i se ambaleaza totul in sexualitate, i se construieste un hatis de interconectari din care cu greu isi mai poate ridica privirea catre cer.

Cine ? Cui ? Cel mare celui mic. Cel de sus celui de jos. Lantul trofic functioneaza si leaga pe toti cei care se reduc, dandu-si curs instinctelor si cedand ispitelor, la dimensiunea regnului celor ce i-au fost date sa ii fie sub stapanire.

Si ei sunt multi. Teoria sociala spune ca sunt pana la 80%. Restul este 20%. Dintre acestia doar 2% conduc.

Teama de mandrie necugetata si speranta, nadajdea spre ridicare reformuleaza principiul : Cu totii alimentam procentul statistic mare pentru perioade mai mici sau mai mari din zi, din an, din viata noastra si, la fel, avem perioade mai mari sau mai mici in care ne ridicam deasupra zilei, momentului, iesim din « trend ».

Solutia castigatoare care duce la 2% este iluziva si se face cu consum mare de resurse si defectiuni majore de sistem personal. Ea nu schimba paradigma, il tine pe individ captiv sistemului colectiv in iluzia ca mai sus si mai mult este mai bine.

Ruperea legaturilor rele reprezinta lupta de o viata a omului si este insotita de grija de a nu se subordona altora noi.

Revolutia nu face decat sa schimbe parametrii cutiei, sa ii largeasca pentru o vreme peretii si sa lungeasca lantul.

Libertatea absoluta se poate obtine doar prin raportarea la un referential absolut.

Ea nu altereaza gustul efemerului dar ii da tusa eternului.

Viata simpla poate fi traita simplu, cu bucurie.

Implinirea se face in lucrurile simple, in bucuriile mici.

Deschiderea de orizonturi neincatusate, nepervertite se face adesea dureros, prin experiente limita care schimba miza facila a momentului si te initiaza in dimensiunea eternitatii.

Caderile sunt multe dar ne ramane nadejdea ridicarii.

« Spunea un batran oarecare despre trei frati silitori, care s-au sfatuit impreuna sa-si aleaga fiecare dintr-insii cate o fapta buna, pe care pazind-o sa se mantuiasca prin ea. Deci cel dintai si-a ales sa fie impaciuitor, adica sa se sileasca sa impace pe cei ce ii va vedea ca sunt invrajbiti, dupa cuvantul Domnului ce este scris : fericiti sunt facatorii de pace. Cel de al doilea si-a ales sa cerceteze bolnavii si sa le siujeasca lor. Iar cei al treilea si-a ales fara-de-grija, adica viata linistita si acesta a mers si s-a salasluit in pustie.



Deci cel dintai, care isi alese sa fie impaciuitor celor invrajbiti, vazand ca nu poate sa-i impace pe toti si suparandu-se de multa lor galceava, s-a lasat de acea slujba si sculandu-se a mers la fratele sau care isi alesese sa slujeasca bolnavilor. Si mergand la dansul, l-a gasit pe el scarbit, ca s-a saturat a mai sluji bolnavilor, vazand ca nu poate nici intr-un chip sa le faca tuturor pe voie. Si s-au sfatuit amandoi, sa mearga la fratele lor cel din pustie, care si-a ales fara-de-grija. Si asa, sculandu-se, au plecat si au mers la dansul si i-au spus amandoi intamplarile si supararile lor. Si l-au rugat sa le spuna lor si el, ce a ispravit cu fara-de-grija lui in acea pustie ? Iar el tacand putin, a mers la balta si luand apa cu un vas, a turnat si a umplut un pahar cu apa , si l-a adus la dansii si le-a zis lor : cautati, fratilor, si vedeti bine cum este aceasta apa. Si era apa tulbure, pentru ca atiinci o luase din balta. Zis-au lui fratii. vedem, frate, ca este tulbure. Si punand-o sa stea putin, s-a asezat si s-a limpezit apa ca cristalul. Atunci luand-o asa limpede, iarasi le-a aratat-o lor, zicand : cautati acum, fratilor si vedeti apa aceea care era tulbure, cum s-a limpezit. Iar ei, cautand, se minunau, ca isi vedeau intr-insa, ca in oglinda, fetele lor. Apoi le-a zis : vedeti, fratilor, si intelegand sa cunoasteti, ca precum ati vazut apa aceasta cum era intai tulbure si intunecata, iar acum o vedeti limpede si luminata, asa este si acel ce traieste in lume cu oamenii : de tulburarea galcevilor lumesti este tulburat si intunecat si nu isi vede pacatele si rautatile sale. Iar daca se deosebeste pe sine si iese din galceava, atunci i se limpezeste inima si mintea si toate simtirile lui. Astfel, isi vede si isi cunoaste pacatele si rautatile sale. »

Surpriza!

"Intr-o manastire, pentru iertarea pacatelor lumii, staretul a randuit un post aspru si a cerut sa nu se faca focul in sobele pentru gatit.
Mergand seara prin chiliile monahilor il gaseste pe un frate care isi fierbea un ou la lumanare.
Surprins, intristat si mirat de gaselnita pentru a ocoli canonul, staretul il intreaba:
- Cum ai putut, cine te-a invatat frate sa faci asta?
- Nu stiu, parinte, a raspuns omul spasit, diavolul!
- Nu, nu! s-a auzit o voce din intunericul chiliei. Asta si eu am invatat-o abia acum!"

De cate ori ii marturiseam duhovnicului meu deznadejdile, dezamagirile si grijile mele el imi raspundea simplu: - Asta se intampla pentru ca va puneti prea mult nadejdea in oameni!
Am inteles tarziu ce inseamna asta.

Intai am vazut ca oamenii surprind, cedeaza tentatiilor si dezamagesc prin firea lor imperfecta si ca de 2000 de ani incoace nu exista om caruia sa nu i se gaseasca cruce pe care sa nu o poata duce:

"Surprins ca regele planetei, in calitatea lui de monarh universal, are atata autoritate incat sa poata cere supusilor sai orice, Micul print isi permise să ii solicite un favor:
- Aş vrea să văd un apus de soare… Faceţi-mi plăcerea… Ordonaţi soarelui să apună!
- Dacă aş ordona unui general să zboare din floare în floare precum un fluture sau să scrie o tragedie sau să se schimbe în pasăre marină şi generalul nu ar executa ordinul primit, cine, dintre noi doi, ar fi de vină?
- Dumneavoastră aţi fi, zise micul prinţ hotărît.
- Exact. Trebuie să ceri de la fiecare ceea ce poate da, reluă regele. Autoritatea se bazează în primul rând pe raţiune. Dacă ordoni poporului tău să meargă să se arunce în mare, va face revoluţie. Eu am dreptul să cer ascultare pentru că ordinele mele sunt rezonabile."

Asadar, am invatat mai tarziu sa imi dimensionez corect asteptarile si cererintele de la oameni si apoi sa respect talantul fiecaruia, intelegand ca el ni s-a oferit in mod discriminant dar ca daca "Mult ai primit, mult ti se va cere!".

Apoi am inceput sa invat sa ma las in voia lui Dumnezeu in lucruri importante si in lucruri marunte.

"O femeie vroia sa faca totul pentru copilul ei.
- Daca tu vei face totul pentru el, Dumnezeu nu va mai face nimic, i-a spus un parinte!"
Raportarea oricarui sistem la un referential efemer il supune facil la evolutii incalculabile. la "surprize" venite din unghiuri si perspective greu de intuit, il face vulnerabil.

Intr-un referential planetar miscarile dintr-un musuroi sunt insesizabile iar reperele genereaza certitudini.Totdeauna Soarele va fi acolo departe.
Ne legam la Dumnezeu dar ne confisca facil raportarile cotidiene la scara umana, bruiajele interconectarilor sociale. Vulgarizez nedrept, pana la urma sansa de a avea semeni este un dar! Micul Print era imperturbabil dar trist in singuratatea lui. Dar ispita renuntarii la om in favoarea elementului statistic este imensa si ea trece prin agenda zilei.

Atunci cand omul se lasa purtat de cursul vremii, al locului, la un anumit moment apare SURPRIZA! De-a stanga sau de-a dreapta. Adica cea care spune ca e prea tarziu sau cea care ne e data spre indreptare.

Atatea surprinderi in jurul meu, sunt oameni care cad sub lovitura, altii care se curata si se inalta!

Surpriza a fost atunci cand:

Oana a aflat ca este insarcinata.
Rusii nu au intrat in Varsovia ci au asteptat pana ce nemtii au masacrat pe partizanii polonezi.
Vali a aflat ca are melanom.
Japonezii au bombardat Pearl Harboor.
Eugen a realizat ca unul din gemeni este autist.
Emil a anuntat ca nu mai candideaza!
Mama mea a aflat ca tatal meu are un accident cerebral.
Anca a aflat ca traieste in minciuna.
Nemtii au ocolit prin Belgia linia Maginot.
Prietenul meu de la Blaj a aflat ca baiatul lui divorteaza.
Carmen nu a reusit sa depuna in timp util proiectul pentru ca a cazut psihic.
Au intrat doua avioane in blocurile gemene din New York!
A cazut Lehman Brothers.
Un val tsunami a lovit Indonezia.

Surpriza mea de astazi a fost profunda si terapeutica. Am realizat odata in plus ca, fara Dumnezeu. omul este slab, vulnerabil, expus pacatului! Oricine ar fi el. Predispozitia spre cadere o au deopotriva si cei credinciosi si cei fara Dumnezeu! Ne ramane nadejdea, puterea de a ne ridica si rugaciunea!

Pentru viata!

Un duhovnic ii spune unei femei:
- Ai omorat multi copii dar daca faci exact ce iti spun, te iarta Dumnezeu!
O alta femeie ii spune:
- Parinte, eu am facut mai putine avorturi, eu ce trebuie sa fac?
- Pe tine nu o sa te ierte niciodata Dumnezeu! Tu ai omorat doi sfinti!

Intre mine si fratele meu ar fi trebuit sa fie si alti frati!

Mi-am iubit enorm fratele iar ultima perioada a vietii lui, traita in vecinatea desavarsirii, m-a dus impreuna cu el pe cararile sfintilor, in locuri de unde se aud bataile de aripi ale cetelor ingerilor! Teama de a nu impieta planul divin prin ganduri, mandrii si expresii desarte ma retin sa marturisesc bucuriile impartasite cu el, drumurile cu valoare initiatica si bogatia trairii umane pe care am descoperit-o in acel an!

Am avut adesea sentimente de vina si de responsabilitate pentru acele sufletele nenascute; le-am simtit chemarea de sange si am trait durerea de a nu ma putea ruga pentru ele.

Ma gandesc acum ce destine ar fi impletit si cine poarta povara neimplinirii lor!

Stela este o femeie marunta, imbatranita in biserica si cu frica lui Dumnezeu! Dupa 20 de ani de la marturisirea pacatelor la un duhovnic de manastire, acesta a recunoscut-o in multime. Cand imi povestea despre aceasta intalnire i se umezeau ochii:

- Stelo, i-a spus, tu nu trebuie sa mai faci nimic tot restul vietii tale, doar sa stai si sa iti plangi avorturile!

Post scriptum!

Saptamana trecuta vorbeam cu socrul meu despre albine.

Cei 4 stupi ai nostri erau puternici, vii si plini de miere.

Trebuia sa cumparam centrifuga  ca sa scoatem mierea.

Acum 2 zile un avion utilitar a stropit campul si balta pentru a starpi tantarii.

Ne-au omorat albinele! Mai sunt vii 30-40% in fiecare stup! Sper sa scape!

Abordari sistemice

In momentul in care simte o agresiune externa, stupul devine agitat, albinele incep sa roiasca nervos si se pregatesc de atac. Acelasi lucru se intampla daca simt un miros strain, daca apicultorul este transpirat, de exemplu. Daca omul vrea sa lucreze in stup, aduce un mic aparat cu fum care le indeparteaza de pe o suprafata - mica-  dar asta permite interventia straina pentru cateva momente.

Albinele sunt fericite cand sunt intr-o zona cu flori si slabite daca e zona neprielnica

Distanta, "altitudinea" pe care o avem fata de intreaga lor problematica "sociala" ne permit sa vedem stupul ca pe un organism unitar si sa ii surprinzi usor "miscarile" insesizabile de la nivelul albinei.

Un stup sanatos are pana la 70-80 de mii de albine.

Eram, prin 1997, la un training pentru lucratori de tineret in Croatia in Grojnian, un orasel cetate vechi asezat pe un varf de colina in peninsula Istria, aproape de Italia. Dialectul vorbit de oamenii din zona are inflexiuni apropiate de romana si noi stim ca, de fapt, este unul din dialectele limbioi romane, istro-romana.

Jucam un joc de strategie cu tari, populatii, institutii, bugete si guvernari pe o tabla de carton inainte de epoca jocurilor de strategie pe computer. Eram in echipa cu o tanara belgianca si aveam un buget comun din care trebuia sa construim locuinte, locuri de munca, industrii, obiective culturale etc.

In modul cel mai natural pentru cultura post-comunista din care veneam, am ales sa construiesc blocuri ca erau mai ieftine si ocupau mai putin spatiu.

Imi amintesc cat a fost de contrariata partenera mea belgianca, cum imi  repeta distrusa ca este inuman, inadmisibil sa ii obligam sa traiasca asa si ca trebuie sa facem case.

SERIOS?!  Ca sa vezi! Cata empatie pe carton si cata insensibilitate in viata reala ca ii usturau coatele de ce traisem/traiam, de fapt noi cei de dincolo de ZID.

M-a impresionat atunci abordarea ei sociologica, gandirea sistemica pentru care eu nu fusesem pregatit. Pentru mine realitatea aceea pe care ea o privea cu detasare fusese mult mai aproape si nu reusisem inca sa ma desprind de ea, sa imi castig perspectiva.

Un alt coleg francez imi explica dar cu alta ocazie cat de benefic a fost comunismul pentru noi ca ne-a urbanizat cultural si a dezvoltat sistemul de educatie in masa.

****

Discutam acum cateva saptamani cu o distinsa doamna profesor universitar sociolog, fericit ca am cu cine sa imi verific teoriile de evolutie a sistemelor sociale.

Mai precis, eram curios daca evolutiile recente ale societatii globale, determinate de interventiile umane prin mecanismele sistemului financiar-bancar, pot fi "tratate" interventionist asa cum incearca administratia Obama prin reglementari legislative, tiparire de bani, creare de sistem de sanatate paralel de stat sau alte masuri legislative.

Imi puneam si imi pun in continuare problema daca actualul organism social global care arata disfunctii si dereglari majore mai are puterea sa se autoregleze fie prin legile naturale ale economiei capitaliste, fie prin masuri dirijiste, sau daca nu cumva dezvoltarile lui sunt iesite din legile naturalului si devin cresteri de natura cancerigena cu evolutii neasteptate.

Da, a fost raspunsul dumneaei! Cred in interventia umana!

Mi-a citat toate studiile Clubului de la Roma si mi-a vorbit despre elite responsabile.

****

 

Increderea mea in responsabilitatea si clarviziunea umana au scazut foarte mult in ultimul an.

-Osama works, imi spunea cineva!

Dupa atentatele din 11 septembrie, administratia Bush a fost nevoita sa ia masuri interventioniste

de micsorare a dobanzilor bancare pentru a nu lasa criza economica (existenta deja) sa se vadeasca in acele momente si pentru a ajuta economia sa se redreseze. De ce au ramas ele mici in continuare dupa ce motoarele economiei s-au pus in miscare?

Criza imobiliara, monstruozitatea dezvoltata cu garantia guvernului si cu complicitatea agentiilor de raiting, elita financiara americana si globala care au preferat sa realizeze profit decat sa dezvolte responsabil, modul in care, in continuare bancile stau pe banii tipariti inflationist de catre FED, incremenite de neincredere, toate astea ma fac sa nu mai creditez interventia umana.

"Efectul fluturelui" care bate din aripi undeva in jungla amazoniana si se provoaca un uragan pe coasta europeana a Atlanticului este azi mai mult decat evident! Traim intr-o lume globala in care fiecare din albinele europene, chinezesti sau africane sunt sensibile la mirosul de transpiratie de pe Wall Street.

Am intrebat-o pe distunsa doamna profesor, unde vede dumneaei rolul lui Dumnezeu in evolutia sistemului regenerabil, in opinia dumniei sale, prin reglajele fine ale interventiei umane. Mi-a raspuns ca "acea forta" are un rol de reglare care intervine atunci cand sistemul da rateuri majore!

Am realizat atunci ca oamenii fara Dumnezeu sunt disperati sa se descurce "prin noi insine" sunt convinsi ca doar ei  "pot face totul" pentru ei, copiii lor si pentru toata omenirea. Gandesc prin prisma profitului, gandesc pragmatic, etic, durabil si toate aceste notiuni sunt supuse interpretarii, relativitatii umane.

Pentru aceasta categorie de oameni Dumnezeu este "acea forta", "acel ceva", "orice ar fi el" si poate fi pus in paranteza pentru anumite perioade istorice pentru interese majore care scuza mijloacele si este, oricum, ceva care poate fi negociat.

Acesta este un mic artificiu care ne permite sa ne furam caciula si sa ne gasim "scuze morale" atunci cand ne parasim sotii/sotiile/copii, cand traim vieti multiple si promiscue, cand furam de la stat sau cand tragem tepe la prieteni, cand ne facem loc cu coatele, cand defrisam paduri, vindem mancare cancerigena, indopam populatii intregi cu medicamente, provocam razboaie, falimentam banci, multinationale, popoare.

Convingerea mea este ca acel moment prin care reglajul se putea face prin interventie umana a trecut.

"Ultima reduta" este acum viata personala, de familie, de grup  care trebuie construita in echilibru si normalitate.

Si, bineinteles, cetatea nu trebuie parasita.

Repere morale pentru un popor!

Gabrielei i-a murit mama cand era mica. De cancer.

Tatal ei traieste, este un maghiar din Mures bolnav si singur acum dar ea a crescut in orfelinat si a facut liceul in Bucuresti.

Cand credea ca si-a gasit "printul", la 19 ani, ramane insarcinata si isi incepe calvarul; descopera ca atat prietenul cat si familia lui cu care locuiau impreuna de un an, toti apropriatii si cunoscutii, toata lumea o sfatuieste, ii cere, o someaza sa intrerupa sarcina.



Sunt nebanuite si inexplicabile omeneste resursele sufletesti ale unui copil care dintr-o data capata putere sa se lupte cu o lume intreaga pentru un lucru drept in fata lui Dumnezeu.

De aici incolo povestea devine simpla, nelumeasca si mantuitoare!

Se roaga la Dumnezeu sa ii trimita pe cineva care sa o ajute sa salveze copilul. A doua zi dimineata gaseste pe masa un numar de telefon al unei profesoare din orfelinat, numar pe care il pierduse cu mult timp in urma.

O suna! Aceasta ii spune ca o ajuta sa isi creasca copilul si o trimite la Valea Plopului la Parintele Nicolae Tanase.




Am intrebat-o ce s-ar fi intamplat cu ea daca nu ar fi existat Parintele Tanase in Romania.

Ce s-ar fi intalmplat cu sutele de femei insarcinate, cu cei peste 1000 de copii care au trecut pe la Valea Plopului si cu toti oamenii care vin mereu acolo ca la ultima speranta lumeasca.

Pespectiva asta a infiorat-o!

Gabriela e frumoasa, are buze mari, privire blanda, este smerita, se lupta cu firea ei impulsiva, se roaga si merge la biserica. Are o credinta curata si directa ca a sfintilor si considera ca nu ii este greu deloc.

Am privit-o dupa ce a coborat din masina, cu copilul in brate si geamantanul in mana. Venise sa isi dea restantele la facultate la Bucuresti pentru ca ea locuieste la Valea Plopului.

"Institutia" parintelui Nicolae Tanase este o experienta singulara in Romania. Ne spala rusinea! Si este scuza neputintelor noastre in fata lui Dumnezeu!

*******


In biserica Radu Voda, in fata trupului fara suflet al Parintelui Gheorghe Calciu, cel care aducea mesajul Patriarhului Romaniei transmitea din partea Preafericitului:
- Parintele Gheorghe s-a ridicat pentru noi toti, pentru intreaga Biserica Ortodoxa romaneasca!

In acel post al Pastelui in care parintele Gheorghe Calciu a anuntat ca va tine 7 predici pentru tineri si pentru poporul roman, biserica si intregul popor erau ingenunchiati de neputinta.



Faptul ca Parintele traise deja experienta inchisorii comuniste, ca traise calvarul de la Pitesti si ca stia ce urmeaza sa i se intample este o lectie grea pentru lasitatea si neputinta noastra de neam!

Nu in ultimul rand ma gandesc la spiritul de jertfa al familiei Brancoveanu, sfinti romani, si incerc sa imi dau seama daca nu cumva este singular in istoria noastra.



In vara anului trecut, intr-un sondaj EURO 26 la intrebarea Care sunt persoanele model pentru viata voastra, pe primele locuri au fost Mihaela Radulescu si Mircea Badea.

Sondaj Generatia 26

Sinaxar 15 August

În aceasta luna, în ziua a cincisprezecea, cinstita Adormire a Preamaritei Stapânei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria.

Când a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca sa ia pe Maica Sa la Sine, atunci cu trei zile mai înainte a facut-o sa cunoasca, prin mijlocirea îngerului, mutarea sa cea de pe pamânt.

Caci Arhanghelul Gavriil, venind la dânsa, a zis:

"Acestea zice Fiul tau: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeste cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viata cea nemuritoare".

Nascatoarea de Dumnezeu s-a bucurat cu bucurie mare, si cu dorul ce avea ca sa se mute la Fiul sau, s-a suit degrab în Muntele Maslinilor ca sa se roage, caci avea obicei de se suia adesea acolo de se ruga. Si s-a întâmplat atunci un lucru minunat. Când s-a suit acolo Nascatoarea de Dumnezeu, atunci de la sine s-au plecat pomii ce erau pe munte, si au dat cinstea si închinaciunea ce se cadea catre Stapâna, ca si cum ar fi fost niste slugi însufletite.

Dupa rugaciune s-a întors acasa, si îndata s-a cutremurat casa cu totul, iar ea, aprinzând multe lumânari si multumind lui Dumnezeu si chemând rudeniile si vecinii, si-a grijit toata casa, si-a gatit patul si toate cele ce se cadea de îngroparea ei. Si a spus cele ce i-a zis îngerul, despre a sa mutare la cer. Iar spre încredintarea celor zise, a aratat si darul ce i se daduse: o stâlpare de finic. Iar femeile chemate, daca au auzit acestea, au plâns cu tânguire si cu lacrimi si au suspinat cu jale. Deci potolindu-se ele din tânguire, s-au rugat sa nu ramâna sarace de dânsa. Iar Preacurata le-a adeverit, ca mutându-se la ceruri, nu numai pe dânsele, ci si pe toata lumea o va cerceta si o va umbri. Si asa alina întristarea cea mare cu cuvinte mângâietoare. Apoi a aratat despre cele doua vesminte ale sale ca sa le ia doua vaduve sarace, fiecare din ele câte unul, care-i erau ei prietene si cunoscute si de la dânsa le era hrana.

Si vorbind ea acestea si învatând, s-a facut fara de veste sunet de grabnic tunet, si aratare de multi nori, care aduceau de la marginile lumii, pe toti ucenicii lui Hristos la casa Maicii lui Dumnezeu. Între care erau si de Dumnezeu înteleptii ierarhi: Dionisie Areopagitul, Ierotei si Timotei. Acestia, daca au aflat pricina venirii lor, asa adunati fiind, au zis aceste cuvine catre dânsa: "Noi, o, Stapâna, stiindu-te în lume, ca si cu singur Stapânul nostru si Dascalul ne mângâiam; dar acum cum vom putea sa suferim greul acesta? Însa de vreme ce cu voia Fiului si Dumnezeului tau te muti spre cele ce sunt mai presus de lume, pentru aceasta plângem, precum vezi si lacrimam, cu toate ca într-alt chip ne bucuram despre cele ce sunt asupra ta rânduite". Acestea au zis si varsau lacrimi, iar ea a zis catre dânsii: "Prietenii mei si ucenicii Fiului si Dumnezeului meu, nu faceti bucuria mea plângere, ci-mi îngrijiti trupul, precum eu îl voi închipui pe pat".




Când s-au savârsit cuvintele acestea, iata a sosit si minunatul Pavel, vasul cel ales, care cazând la picioarele Maicii lui Dumnezeu, s-a închinat si deschizându-si gura a laudat-o cu multe cuvinte, zicând: "Bucura-te Maica Vietii, împlinirea si încheierea propovaduirii mele; ca macar ca pe Hristos Fiul tau trupeste pe pamânt nu L-am vazut, însa pe tine vazându-te, mi se parea ca pe Dânsul Îl vad".

Dupa aceasta, luând Fecioara iertaciune cu toti, s-a culcat pe pat si si-a închipuit preacuratul sau trup precum a vrut; si a facut rugaciune pentru întarirea lumii si pasnica ei petrecere, si i-a umplut si pe dânsii de binecuvântarea ei. Si asa în mâinile Fiului si Dumnezeului sau si-a dat sufletul.

Si îndata ochii orbilor s-au luminat si auzul surzilor s-a deschis, ologii s-au îndreptat si tot felul de patima si de boala lesne se tamaduia. Dupa aceea a început Petru cântarea cea de iesire si ceilalti Apostoli; unii au ridicat patul, altii mergeau înainte cu faclii si cu cântari, petrecând spre mormânt trupul cel primitor de Dumnezeu. Atunci s-au auzit si îngerii cântând si vazduhul era plin de glasurile cetelor celor mai presus de firea omeneasca.

Pentru aceste lucruri, mai-marii iudeilor, invitând pe unii din popor, i-au plecat sa se ispiteasca a surpa jos patul în care zacea trupul cel de viata începator, si a-l lepada pe dânsul. Dar dreptatea lui Dumnezeu ajungând pe îndraznetii si obraznicii aceia; le-a facut pedeapsa tuturor prin orbirea ochilor. Iar pe unul dintr-însii, care mai nebuneste se pornise de apucase acel sfânt pat, l-a lipsit si de amândoua mâinile, care au ramas spânzurate de pat, taiate de dreapta judecata a lui Dumnezeu. Iar acela, crezând din tot sufletul, a aflat tamaduire, si s-a facut sanatos ca si mai-nainte. În acelasi chip si cei ce orbisera, crezând si punând asupra lor o parte din poala patului, au dobândit vindecare.

Iar Apostolii, sosind la satul Ghetsimani, au asezat acel de viata începator trup în mormânt, si au stat trei zile lânga dânsul, auzind neîncetat glasuri îngeresti.

Si de vreme ce, dupa dumnezeiasca rânduiala, a lipsit unul din Apostoli, adica Toma, care nu s-a aflat la preamarita îngropare, ci sosind cu trei zile mai pe urma, era mâhnit foarte si întristat, ca nu se învrednicise sa vada si el ca si ceilalti Apostoli trupul; si au deschis cu socoteala mormântul pentru dânsul ca sa se închine si el acelui preasfânt si preacurat locas, adica trupului Nascatoarei de Dumnezeu. Si daca a vazut s-a minunat ca a aflat mormântul fara de sfântul trup, si era numai giulgiul, care ramasese mângâiere Apostolilor si tuturor credinciosilor, si marturie nemincinoasa a mutarii Nascatoarei de Dumnezeu. Ca si pâna astazi mormântul cel cioplit în, piatra, asa se vede desert de trup si este cinstit ca închinaciune, întru marirea si cinstea preabinecuvântatei maritei stapânei noastre, de Dumnezeu Nascatoarei si pururea Fecioarei Maria.

Tot în aceasta zi, praznuim pomenirea preamarii si nespusei iubiri de oameni ce a aratat Dumnezeu catre noi, întorcând cu rusine pe necredinciosii agareni prin mijlocirea Preasfintei Stapânei noastre de Dumnezeu Nascatoarei si pururea Fecioarei Maria.

La începutul împaratiei lui Leon Isaurul, numit si Conon, se ridica multime de saracini, cu o mie noua sute de vase asupra marii cetati a Constantinopolului, ca sa o cucereasca cu razboi. Si spunând împaratul ca le va da dajdie, ei cereau sa puna si pazitori de ai lor la cetate. Pentru aceasta aflându-se lucrurile la nedumerire, si nestiind ce vor mai face, au cazut la Nascatoarea de Dumnezeu, rugând-o sa ajute cetatii ei si sa o scape de dusmani, fiind la primejdie. Si le-a ascultat rugaciunea Nascatoarea de Dumnezeu, si a pedepsit pe cei fara de Dumnezeu, precum li se cadea. Întâi a surpat într-o groapa cu cal cu tot, de a murit, pe agareanul care, hulind, numise numai Sofia, marea lui Dumnezeu Biserica, nu si sfânta, iar cetatea Constantia. Dupa aceea cel ce se suise sa strige obisnuita lor rugaciune a fost surpat de acolo, si cazând jos s-a prapadit. Dupa aceea a iconomisit Nascatoarea de Dumnezeu, ca sa se bata ei cu bulgarii, si au pierit douazeci de mii de saracini, risipindu-le si vasele, unele într-o parte, altele într-alta. Si a facut si pe Soliman, mai-marele lor, de s-a smerit la Icoana Nascatoarei, si a venit pedestru în cetate, dosadindu-se singur pe sine de semetia si obraznicia lui cea mai dinainte. În acest fel cu mâna tare a pazit cetatea sa Nascatoarea de Dumnezeu.

Cu ale ei sfinte rugãciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Jaf in SATUL PLANETAR

Cand taranul a vazut girafa in gradina zoologica din oras a exclamat simplu:
- Nu exista!

Fratele meu imi vorbea acum cativa ani de sentimentele de Badea Cartan pe care le avea cand a ajuns la Wiena, invitat fiind de o mare companie care il curta asiduu.

Eu, la randul meu, ma minunez, de fiecare data cand zbor, de grozavia creatiei lui Dumnezeu. Vad enorm si simt monstruos, departe de bruiajul mentalului uman si detasat de intreaga umanitate pe care o compatimesc, astfel, de la kilometri altitudine.




Primii sapte ani ai vietii mele am trait printre oameni care nu isi parasisera comunitatea mai mult de o data, doua ori pe an, cei mai multi deloc, si nu mai mult de 10 kilometri, pana in oraselul din apropiere. Cultura inchisa, limitare geografica, tot ce e diferit e rau sau caraghios...

Am plecat apoi la 100 de Kilometri distanta, cativa ani mai apoi la inca 200 si 400 si apoi am calatorit mult prin tara, apoi mult prin Europa, multe zboruri, ce mica e lumea in care traim...

Ii banuiesc pe oameni undeva acolo jos, mici si mustind de melodrame cu pretentie de unicitate, repetabile la fiecare 100 de indivizi sau la fiecare 100 de kilometri patrati.

Comunitatea sateasca sau, mai putin, de ulita sateasca, a devenit acum o pseudocomunitate nationala, europeana, globala sau virtuala si globala - "satul planetar".



Si, de aici, recalibrarea, adaptarea elementelor, evenimentelor, instrumentelor:

postasul devine postas rapid, "dehashel", sau chiar electronic;

gura satului devine hatisul media, contradictoriu si isteric;

periodicitatea molcoma a evenimentelor neobisnuite comentate apoi, in lipsa de alceva, o luna intreaga si apoi un an de intreg satul este inlocuita de ritualul zilnic, exibitionist si indecent de crime-violuri-talharii;

hatrul satului este inlocit de entertainment, infoteinment;

instanta suprema a intalnirilor si discutiilor de seara de la rascruci-ul din sat se schimba cu talk show, cancan politic si campanii media;

furtul de gaini devine furt de miloane, de miliarde de dolari;

nu mai furam un ou, furam un bou;

nu mai furam banii bunicii, jefuim sistemul national de pensii;

nu mai mintim ca sa primim confirmari nemeritate de la vecini, acum manipulam la scara nationala sau globala



provocam crize,
prabusim concerne,
falimentam natiuni,
distrugem natiuni,
prabusim zgarie nori,
pretextam razboaie,
inebunim de dragul puterii si al bogatiilor nelimitate,
acumulam nelimitat si nesatul,
traim cu frica viitorului nesigur.

E cutremurator ce iese la iveala acum, cum se naruie tabuurile stabilitatii globale, cum vedem picioarele de lut ale gigantilor, goliciunile lor infasurate in carton si date cu vopsea metalica.



Sunt infiorat sa descopar ca s-a furat la scara globala de catre cei pusi sa pazeasca stana de lup, ca prinsesera gustul sangelui si se transformasera in varcolaci.

Sarmanii lupi! Lupii au etica! Lupii au reguli, ierarhii sociale, in comunitatea lor. Lupii au roluri benefice in echilibrul natural. Lupii nu omoara de placere. Lupii nu iau mai mult decat au nevoie. Lupii au rol in selectia naturala. Lupii nu sunt diabolici.

Cei care si-au dovedit morala doar element de PR ies acum la lumina cu boturile manjite de sange, in rolurile vecinului bonom pe care nimeni nu il banuia criminal in serie.



Au furat cu manusi, elegant, fara nici cel mai mic scrupul, au furat folosind banci, burse, hadge funds, speculatiile ratelor de schimb, pretul petrolului, inflatia, razboaiele, si-au luat banii si au plecat fara cea mai mica tresarire fara nicio remuscare nicio mila pentru prosti, pentru mojici, pentru nespalati, pentru incuiati.

Sa furam noi, rasa superioara, cei cu scoala si cu scoala vetii, cei din familii, tine-i doamne orbi si prosti pe cei multi.

ahref">


Acum stiu ca de dragul banilor si al puterii sunt capabili sa porneasca razboaie, sa vanda mancare toxica, cancerigena, modificata genetic, sa transforme constiintele umane in forma de viermi de matase, sa ne indoape cu medicamente si sa ne ciuruie cu vaccinuri.

Si in tot timpul asta noi avem o clasa politica iresponsabila.