sâmbătă, 19 septembrie 2009

Surpriza!



"Intr-o manastire, pentru iertarea pacatelor lumii, staretul a randuit un post aspru si a cerut sa nu se faca focul in sobele pentru gatit.
Mergand seara prin chiliile monahilor il gaseste pe un frate care isi fierbea un ou la lumanare.
Surprins, intristat si mirat de gaselnita pentru a ocoli canonul, staretul il intreaba:
- Cum ai putut, cine te-a invatat frate sa faci asta?
- Nu stiu, parinte, a raspuns omul spasit, diavolul!
- Nu, nu! s-a auzit o voce din intunericul chiliei. Asta si eu am invatat-o abia acum!"

De cate ori ii marturiseam duhovnicului meu deznadejdile, dezamagirile si grijile mele el imi raspundea simplu: - Asta se intampla pentru ca va puneti prea mult nadejdea in oameni!
Am inteles tarziu ce inseamna asta.

Intai am vazut ca oamenii surprind, cedeaza tentatiilor si dezamagesc prin firea lor imperfecta si ca de 2000 de ani incoace nu exista om caruia sa nu i se gaseasca cruce pe care sa nu o poata duce:






"Surprins ca regele planetei, in calitatea lui de monarh universal, are atata autoritate incat sa poata cere supusilor sai orice, Micul print isi permise să ii solicite un favor:
- Aş vrea să văd un apus de soare… Faceţi-mi plăcerea… Ordonaţi soarelui să apună!
- Dacă aş ordona unui general să zboare din floare în floare precum un fluture sau să scrie o tragedie sau să se schimbe în pasăre marină şi generalul nu ar executa ordinul primit, cine, dintre noi doi, ar fi de vină?
- Dumneavoastră aţi fi, zise micul prinţ hotărît.
- Exact. Trebuie să ceri de la fiecare ceea ce poate da, reluă regele. Autoritatea se bazează în primul rând pe raţiune. Dacă ordoni poporului tău să meargă să se arunce în mare, va face revoluţie. Eu am dreptul să cer ascultare pentru că ordinele mele sunt rezonabile."

Asadar, am invatat mai tarziu sa imi dimensionez corect asteptarile si cererintele de la oameni si apoi sa respect talantul fiecaruia, intelegand ca el ni s-a oferit in mod discriminant dar ca daca "Mult ai primit, mult ti se va cere!".

Apoi am inceput sa invat sa ma las in voia lui Dumnezeu in lucruri importante si in lucruri marunte.

"O femeie vroia sa faca totul pentru copilul ei.
- Daca tu vei face totul pentru el, Dumnezeu nu va mai face nimic, i-a spus un parinte!"
Raportarea oricarui sistem la un referential efemer il supune facil la evolutii incalculabile. la "surprize" venite din unghiuri si perspective greu de intuit, il face vulnerabil.

Intr-un referential planetar miscarile dintr-un musuroi sunt insesizabile iar reperele genereaza certitudini.Totdeauna Soarele va fi acolo departe.
Ne legam la Dumnezeu dar ne confisca facil raportarile cotidiene la scara umana, bruiajele interconectarilor sociale. Vulgarizez nedrept, pana la urma sansa de a avea semeni este un dar! Micul Print era imperturbabil dar trist in singuratatea lui. Dar ispita renuntarii la om in favoarea elementului statistic este imensa si ea trece prin agenda zilei.





Atunci cand omul se lasa purtat de cursul vremii, al locului, la un anumit moment apare SURPRIZA! De-a stanga sau de-a dreapta. Adica cea care spune ca e prea tarziu sau cea care ne e data spre indreptare.

Atatea surprinderi in jurul meu, sunt oameni care cad sub lovitura, altii care se curata si se inalta!

Surpriza a fost atunci cand:

Oana a aflat ca este insarcinata.
Rusii nu au intrat in Varsovia ci au asteptat pana ce nemtii au masacrat pe partizanii polonezi.
Vali a aflat ca are melanom.
Japonezii au bombardat Pearl Harboor.
Eugen a realizat ca unul din gemeni este autist.
Emil a anuntat ca nu mai candideaza!
Mama mea a aflat ca tatal meu are un accident cerebral.
Anca a aflat ca traieste in minciuna.
Nemtii au ocolit prin Belgia linia Maginot.
Prietenul meu de la Blaj a aflat ca baiatul lui divorteaza.
Carmen nu a reusit sa depuna in timp util proiectul pentru ca a cazut psihic.
Au intrat doua avioane in blocurile gemene din New York!
A cazut Lehman Brothers.
Un val tsunami a lovit Indonezia.






Surpriza mea de astazi a fost profunda si terapeutica. Am realizat odata in plus ca, fara Dumnezeu. omul este slab, vulnerabil, expus pacatului! Oricine ar fi el. Predispozitia spre cadere o au deopotriva si cei credinciosi si cei fara Dumnezeu! Ne ramane nadejdea, puterea de a ne ridica si rugaciunea!

Un comentariu:

Anonim spunea...

m-am oprit asupra acestui mesaj pentru ca eu stiam ilustratia de inceput in care cel rau dadea urmatoarea replica... "eu sunt vinovat? mie nici macar nu mi-ar fi trecut prin cap". prea de multe ori dam vina pe diavol, cand noi suntem primii care dorim sa se faca voia noastra, care de multe ori aduce raul altora... spre binele nostru. surpriza mea in cadrul zilelor pe care le traiesc este nu ca Dumnezeu imi da ceea ce am nevoie ci ca pot sa-L iubesc si atunci cand imi refuza ceea ce mi se pare esential pentru a ma simti bine.