Statistici

Conform unui studiu efectuat de Ministerul Sanatatii Educatiei si Bunastarii din SUA, din fiecare 100 de persoane nascute cu 65 de ani in urma:
- 1 (una) este bogata
- 4 sunt relativ instarite
- 5 inca lucreaza
- 56 au nevoie de sprijin de la stat sau din partea familiei
- restul au murit.

Etica saunei finlandeze. Oare am gresit?

Doi prieteni finlandezi asteptau de doua zile cu pustile pregatite ca sa apara vanatul.
In dimineata celei de a treia zile trece in mare viteza un animal.
- A fost o vulpe, spune primul dintre prieteni... pe la pranz!
- Nu! Nu a fost o vulpe, raspunde celalalt... pe seara!
A doua zi de dimineata primul dintre prieteni plecase lassand in urma lui un bilet:
- A trebuit sa plec, nu mai suportam scandalul!

Ca sa rezum chintesentic spiritul si aburul poporului finlandez am ales o sauna traditionala cu lemne in plin centrul capitalei Helsinki. Noi eram 4 prieteni din Romania. Ei erau 10-15 finlandezi care veneau aproape zilnic la sauna asta.

Prietenul finlandez ne-a instruit ca puteam intra pana la ora 8 seara, sauna se inchide la 10 si ca ne putem aduce propria bere daca vom consuma decent, ceea ce insemna 2-3 beri de persoana.

Atmosfera muncitoreasca, autentica, spatiu intim, de comunitate de colt de strada; coborai 2 trepte in vestiarele vechi, din vestiare intrai in sala dusurilor si de acolo in sauna. Sauna mare, cat o sufragerie de bloc cu un cazan imens la intrare, incalzit cu lemne.

Oameni decenti, varsta a doua a treia, jucau sah in vestiar, citeau ziare, beau bere si comentau, exercitiu cotidian spre desavarsirea firii finlandeze si a calmului absolut.

Si aici incepe framantarea mea:

Stiam ca nu au voie sa intre cu bauturi in sauna. De altfel, usa dinspre sauna avertiza cu un semn de sticla si de doza taiate distinct, fiecare cu liniuta ei. Problema lor... Ii inteleg, norma finlandeza indreptata o data in plus spre neproliferarea tentatiilor bahice in aburii saunei cu lemne.

Problema mea: De cativa ani m-am obisnuit sa beau o sticla mare de apa in timp ce fac sauna. Sunt convins ca ajuta la detoxifierea organismului.

Rationament simplu: sticla taiata, doza taiata, niciunde nu era un pet taiat, intru cu plasticul dupa mine.

Socializam cu finlandezii. Ne accepta, nu ne plac. Vorbim mult si ne suim pe treapta cea mai de sus a saunei unde stau numai veteranii cu inima tare pentru ca acolo e cel mai cald.

Dupa ora 8 intra si tinarul care administra sauna si imi spune ca trebuie sa ies imediat cu sticla afara pentru ca este strict interzis. Ii raspund ca este in regula dar ca as vrea sa stiu de ce. Nu este nici sticla si nici doza, nu este pericol sa explodeze.

Imi raspunde ca asa e regula pur si simplu.

Intre timp fiecare finlandez care iesea afara mai dadea drumul scurt la robinetul de apa ca sa curga pe carbunii incinsi si cazanul arunca aburi fierbinti care se opreau in treapta de sus, in coltul de foc unde eram noi si veteranii saunei finlandeze.

- Bine dar e absurd!

- Asa e, spune cineva, suntem in Finlanda!

Tanarul imi explica ca asa e regula si nu vrea sa confuzeze lumea ca ar fi voie totusi cu recipiente de plastic.

Ultimul jet de aburi fierbinte face sa ne fiarba efectiv pielea, eram ca in cazan si asta ne face sa ne strecuram cocosati de tavan pe treapta de jos si sa ne indreptam spre iesire. Era clar ca o facusera intentionat.

Tanarul mai explica cum ca unii oameni intrasera cu alcool in peturi de apa si ca e foarte periculos.

Ma gandesc de atunci intr-una daca am facut bine sau am gresit? Era tara lor, norma lor si ei respectau asta. Pe de alta aprte era absurd sa imi interzica sa beau apa in sauna. Fusesem totusi avertizat de semnul de pe usa si stiam ca sunt caposi. Aveam eu dreptul sa ii sfidez si sa imi vad de dreptatea mea? Pe de alta parte era problema lor daca nu sunt in stare sa controleze fenomenul alcolismului. Nu stiu ce sa zic...

DA-MI O MANA DE AJUTOR SI MA SCOATE DIN DILEMA! TU CE ZICI, AM GRESIT?

In spatele meu aud cum sfaraie profund si lung jetul de apa lasat sa curga pese carbunii incinsi. Tanarul meu amic oltean si roman daduse drumu la robinet inainte sa iasa. Daca asa faceau si ei... Poate le place asa...

- No, no, enough... strigau veteranii!

Babilon

In seara aceasta am mancat intr-un Heurigen restaurant la marginea de alta data a Vienei, in Grinzing.

- Thank you for giving to me the chance to meet you in my favorite city, Wien! - ne-a salutat invitatul nostru din Azerbaidjan, astazi.
Restul prezentarii a fost tradus de domnisoara timida care stia engleza.
A spus, totusi, singur, fara traducere "-We are ready to cooperate with everybody except Armenia."

Grinzing a fost distrus in repetate randuri de catre francezi si de catre verisorii turci ai azerilor de azi.

Mi-am adus aminte cum un taximetrist mi-a povestit cum a fost racolat de catre secritate dupa ce fusese luat la militie pentru scandal. Mai tarziu pe altii ca el i-au spalat, le-au cumparat haine scumpe si i-au trimis la Viena sa faca afaceri. O data am baut un ceai intr-o discreta cafenea vieneza a unei distinse doamne ce lucrase pe bani pentru securistii bulgari.

Toata seara Rijvo from Estonia a tinut toasturi, initiativa a unui austriac care, in perspectiva vizitei din Armenia, a cerut sa invatam acest obicei cultural al zonei.

-We have oil, we have gas and Europe needs us, imi explica azerul. You know... Nabuco, South stream... HA HA HA!!!
E un pachet de muschi, are fata cioplita iar prietenul meu sarb a fost de acord cu mine ca sigur stie cum functioneaza o arma.

- Stii, ii spun finlandezului, Serbia e ca Nokia voastra... become smaller and smaller...
Aranjez ca peste o luna sa merg la ei in Finlanda sa le studiez sistemul de politici publice pentru tineri.

L-am intrebat pe catalunez ce s-ar fi intamplat daca acum peste 300 de ani Spania ar fi ales sa aleaga independenta Cataluniei, nu a Portugaliei. Nu a vrut sa toasteze pentru Juan Carlos... A toastat pentru Concha, de fata, 100% din spaniolii de treaba pe care ii stie. Portughezul si tipul din Andora agreasera deja ca este putin cam prea obsedat de "Catalunia nostra Pais"...

Imi place Eger-Lienz, ii recunosc usor personajele robuste, sculpturale, cu o demnitate umila sub apasarea vietii. Il suprapun perfect pe tanarul personaj azer de fata in "Dans macrabu", tabloul celebru de dimensiuni monumentale cu tineri soldati-tarani robusti si cu expresii resemnate marsaluind la brat cu moartea.
Nu am tresarit-rezonat deloc la Guernica lui Picaso din Reina Sofia din Madrid dar trupurile contorsionate din "Finale" a lui Eger-Lienz m-au impresionat profund.

Nu imi place Schiele, am decis, il gasesc vulgar si gratuit si refuz sa ii mai investigez geniul blasfemiator.

Nu imi place nici colegul austriac, il gasesc provincial si suficient, daca pot spune astfel despre cineva care vine din Szalzburg.

Imi place, in schimb, Gustav Klimt, la fel de definitiv si de profund. "Facultatile" lui "Medicina" si "Justitia", arse in al doilea razboi de rusi si pastrate doar in copii, sunt magistrale.

Dupa ce la sfarsitul secolului XIX societatea vieneza - conservativa si intoleranta - catalogheaza la unison ca scandaloasa "Medicina" lui Klimt, el se retrage si picteaza mai tarziu "Justitia", unde peronajul central este incatusat ca vinovat, invaluit de un monstru translucid si inconjurat de furii cu reprezentari feminine nude, in timp ce in plan secundar se intrevad ocupate gratiile justitiei. Am stat o jumatate de ora plimbandu-ma intre medicina si justitie dupa ce, cu un an inainte, facusem acelasi lucru in fata lui "Judith" a lui Klimt.

Azi am mai infruntat un monstru. Am stat o alta jumatate de ora sa inteleg relatia dintre tanarul homosexual olandez si mama lui catolica. Am avut doar taria sa ii spun, la final, ca lucruile sunt albe sau negre, dar este, absolut, decizia noastra pe ce drum alegem sa mergem, urmand sa suportam consecintele. Nimeni nu are dreptul sa il judece doar ca aici nu exista tert. Colegul elvetian, educat, sensibil si iubitor de jazz, care renuntase sa mai fie preot protestant pentru ca sa construiasca apoi case in Africa, a completat sec: iad sau rai.

De acasa se aud alti monstri care se hranesc din neputintele si din caderile noastre. Dar nu am puterea sa ii infrunt si imi tin fagaduinta de a nu intoarce capul ca sa privesc inapoi, de teama sa nu ma transform intr-un monstru.


Pentru mine Viena este un mare spital, imi spunea Bogdanel.

- Dragi prieteni, toastez pentru valori! Astazi, toata ziua, am vorbit despre valoare fara sa avem in spate acelasi continut pentru acest cuvant. Am invatat sa privesc fara sa judec dar am speranta ca vom ajunge candva sa impartasim cu adevarat valori comune! Poate am fost prea serios pentru momentul acesta...
- Nu, imi raspunde austriacul, toasturile acestea la ei sunt absolut serioase...

Estonianul toasteaza pentru reformatorul Azerbaidjanului pe care l-a intalnit in Washington pe cand el era ministrul de externe al Estoniei.

Bucuria unei noi vieti!

L-am ascultat pe Parintele Nicolae Tanase cum spunea unor fete tinere ca viata trebuie lasata sa curga, nu trebuie oprita!


Fiecare copil al nostru ne-a fost dat de Dumnezeu intr-un anumit moment al vietii. Noi doar am lasat viata sa curga. Venirea fiecaruia ne-a sporit sufleteste si material.

Domnul Nicolae Popa are 16 ani de inchisoare, 6 copii din 7 nascuti si 18 nepoti. 3 dintre copii i s-au nascut in tara, dupa varsta de 34 de ani, la iesirea din inchisoare si restul in SUA. Imi spunea zilele astea ca niciodata copii lui nu au suferit de foame, nici in cele mai negre zile, totdeuna Dumnezeu a avut grija de ei!

Reactia oamenilor care aud ca ni s-a nascut al cincilea copil este un spectacol in sine:

- oamenii care, ca dl Popa, se bucura din tot sufletul, din toata inima; sunt in general oamenii care la randul lor au multi copii si/sau sunt oameni inteligenti si/sau cu suflet mare care realizeaza maretia unei nasteri

- oameni care se bucura la fel de sincer, isi dau seama ca trebuie sa fie ceva deosebit aici dar nu pot interioriza frumusetea actului din lipsa de timp de reflectie sau pur si simplu; in general acestia nu isi pot opri gandul ca un dram de sminteala, de ciudatenie, trebuie sa fie pe undeva.

- cei mai multi oameni sunt convinsi ca trebuie sa fim neoprotestanti, afla ca nu suntem si respira usurati; ma intreaba complice daca am parohie, spun ca nu, dar mergem la biserica si aici intervine nedumerirea; evalueaza, isi dau sema ca suntem oameni cu carte, nu avem probleme materiale mai mult decat au alti oameni, spun ca da, felicitari, dar sunt total nedumeriti.

- sunt simpatici cunoscutii cu care nu ne-am mai vazut/auzit demult, carora le spun ca a nascut Lavinia si care nu spun nimic cateva secunde bune dupa asta.

Ce spun in general oamenii:

- bai sunteti extraordinari, pe bune, eu povestesc la toata lumea despre voi
- nu stiu cum puteti, noi avem unul singur si ne omoara
- sotia mea mereu ma intreaba, cum se descurca Lavinia cu 4 ?!

- daca nu ar veni in fiecare luna factura de la banca as mai face si eu unul

- am doi baieti, imi garantezi tu ca daca mai fac unul e fetita?

- sunt prea batrana sa mai fac un copil, nu te uiti cum arat?

- noi ne-am propus sa facem doi copii

- intai sa ne luam casa, sa putem sa ii asiguram conditii minimale si apoi facem copil

- tie nu iti e cateodata frica ca nu ai cu ce sa ii cresti?

- daca am un regret acum la varsta la care am ajuns este ca nu am mai facut macar un copil

Nu am intalnit pana acum pe nimeni in afara de cei cu multi copii care, atunci cand a auzit cati copii avem, sa nu se simta dator sa spuna ceva, cei mai multi apeland la una din replicile din lista.
Ce as vrea sa impartasesc cu voi,ca pe o paine calda scoasa din test si rupta cu mana este bucuria aceasta imensa pe care noua ne-a dat-o fiecare copil nascut in casa noastra! Ea este mai mare si mai profunda, pe masura ce am inaintat in varsta. Umple sufletul pana da pe-afara, este inexprimabila, intraductibila, nu are corespondent.

S-a nascut al cincilea copil al nostru, a patra fetita, o cheama Elisabeta si este singurul lucru nou care conteaza pentru noi acum!

Inainte sa va grabiti sa ne transmiteti felicitari care sunt convins ca vin din tot sufletul, opriti-va cateva momente si ganditi-va ce ar putea sa va aduca in viata voastra un copil sau un nou copil.

Din experienta mea de pana acum, in spatele familiilor fara copii sau cu un copil, in afara celor pentru care Dumnezeu are socoteala lui care ne poate scapa, se pot ascunde comoditate, egoism, iluzia carierei, spaima nejustificata de greutatile vietii, lipsa curajului, insecuritatea, usuratatea tineretii dar cu siguranta, necunoastrea bucuriei si a binecuvantarii pe care o are casa cu multi copii.

Decizia parintilor de a face un singur copil, rapindu-i bucuria de a avea frati, ma intristeaza profund. Celor carora declara senin ca s-au oprit la doi copii as vrea sa am puterea sa le transmit ce pierd prin asta.

Stiu ca cea mai buna politica pe care o putem face este cea DEMOGRAFICA!

Doamne ajuta!

Sfanta Cuvioasa Paraschiva miluieste-ne pe noi!

Un om evlavios din sat, pe nume Gheorghe, iubitor de Hristos, se ruga acasă ore în şir în timpul nopţii. Odată, înspre zori, a adormit puţin, şi a visat o tânără îmbrăcată în alb ca o împărăteasă, şezând pe un tron strălucit, înconjurată de multe cete de ostaşi luminaţi. Când el a văzut aceasta, s-a înspăimântat şi a căzut la pământ, neîndrăznind să privească la strălucirea şi frumuseţea lor. Unul dintre ostaşii strălucitor îmbrăcaţi l-a prins de mână, l-a ridicat şi i-a zis: Gheorghe, de ce aţi nesocotit trupul Cuvioasei Parascheva? Luaţi-l repede şi puneţi-l într-un sicriu strălucitor pentru că Împăratul Cerului a slăvit-o în cer şi vrea să o mărească şi pe pamânt. Şi împărăteasa îmbrăcată în alb i-a zis: Luaţi repede moaştele mele şi le puneţi într-un loc de cinste, pentru că nu pot să suport mirosul acestui om. De asemenea, i-a descoperit locul unde era înmormântată, numele şi locul ei de origine....

http://sfparascheva.mmb.ro/index.php?pag=31

Gravitatia sociala!

Un om liber este un om fara subordonari inrobitoare, fara patimi si dependente nocive, care isi recunoaste, accepta si gestioneaza armonios legaturile.

Cu cat Cezarul este mai mare, cu atat gradele de libertate sunt mai multe, lantul este mai lung. Libertatea absoluta este cea cu referential absolut iar iluzia ei este anarhia.

" Ava Or si ava Teodor lipeau pamant pe chilie. Oprindu-se din lucru s-au uitat unul la altul si au zis:

- Daca ne va cerceta pe noi Dumnezeu acum, ce va zice ?

Si plangand s-a intors fiecare in chilia sa"
                                          Patericul Egiptean

Calugaria este optiunea omului de a se izola de lume pentru a castiga pacea si dialogul autentic cu Dumnezeu. Linistea chiliei exclude preocuparile inutile. Niciun lucru nu este bun daca este facut fara Dumnezeu. Raportarea la repere efemere este evitata astfel iar timpul consumat pentru raspunsuri scurte la probleme si provocari marunte este astfel realocat pentru re-ligae-religare cu eternul absolut.

Alternativa este data de viata in societate. Calugaria in lume este un compromis pagubos atata timp cat ea nu este asumata. Poate fi o forma de inabilitate sociala sau de fariseim.

Exista insa oameni care isi asuma limitarea confortului si libertatilor personale pentru a se dedica unor cauze mantuitoare.

Doina este o doctorita tanara, frumoasa, inteligenta care traieste intr-un apartament, are un catel iar restul de 90% al vietii ei este dedicat « transplantilor » pe care ii opereaza si ii monitorizeaza postoperator. O hranesc sperantele, multumirile si rugaciunile oamenilor carora Dumnezeu le-a mai dat o sansa in lume.

Pentru noi, toti ceilalti, ramane varianta familiei cu copii, atatia cati ne da Dumnezeu, si a vietii in comunitate. Legatura cu Dumnezeu este, in fiecare clipa a vietii noastre, « negociata » pagubos sau cu folos cu celelalte legaturi, superficiale sau profunde, care ne confisca, ne deturneaza sau dimpotriva ne aseaza natural, subsumat, intr-un reper complet.

Legatura omului cu pamantul este facuta prin actul gravitatiei forta suficient de puternica pentru a nu ne desprinde. Mecanismul universal ceresc are ca principiu ordonator, la o prima observatie superficiala, gravitatia. Ea traseaza traiectorii elipsoidale, stabileste impacturi – intalniri la scara cosmica, ofera privirii omului compozitia perfecta a boltei instelate, ca nivel prim al intelegerii creatiei mari.

Exercitiu de imaginatie : cum ar arata Pamantul si universul in resturi de miscari inertiale daca maine Monarhul universal ar declara gravitatie zero.

Moartea fizica stabileste gravitatie zero la nivelul legaturilor intime, sufletesti si restabileste dreptatea redand pamantului Cezar ce-i al pamantului si lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu.

Legaturile sufletesti sunt puternice. Ele prelungesc nepermis cordonul ombilical, declanseaza drame ale nepotrivirilor ulerioare de aspiratii, fidelizeaza, leaga prietenii, grupuri, familii, implinesc sau reduc persoana umana.

sotia care potenteaza personalitatea barbatului

copiii care implinesc frumusetea cuplului

dramele gratuite in care un barbat si o femeie se nenorocesc reciproc

dramele relatiilor adolescentei

dezamagirile prieteniilor esuate

frumusetea legaturii dintre mama si fiica, tata si fiu

confidentele prietenilor aflati alaturi intr-un moment greu

Legaturile sociale creaza natiuni, culturi. Ele sunt piramidale, stabilesc subordonari si sunt de natura subiectiva, initial consimtite sau mostenite ca atare. Subordonarile pot fi benefice sau inrobitoare, asumate sau inertiale, constiente sau neexplorate.

Stiam despre britanici ca sunt o natiune puternica, ordonata institutional si legislativ, cu legi scrise sau impuse prin puterea respectului. Am descoperit maretia coroanei in frumusetea arhitecturii, a parcurilor sau in supletea actului democratic in binomul coroana-parlament. Am privit cu simpatie lipsa actelor de identitate, volanul pe dreapta si robinetele separate pentru apa rece si apa calda. Am descoperit in ultima vreme cealalta fata - a pub-urilor umplute pana la refuz in fiecare seara, a adolescentilor care fumeaza si consuma alcool in exces, nu au inhibitii si pudori relationale, mananca junk food si umplu cluburile de noapte, baieti teribilisti si fete imbracate ca niste prostituate.

Am avut sentimentul de palsa cu ochiuri mici aruncata peste o generatie de copii nascuti intr-o legatura puternica, intr-un model social din care cu greu s-ar putea desprinde, intr-o natiune cu un viitor nesigur.

Deciziile si gestionarile tineretii pozitioneaza definitiv sau indelungat individul pe o orbita sociala de unde se poate desprinde sau repozitiona in functie de nivelul de energie pe care il are.

Lansarea pe traiectorie tine de energiile initiale : heritajul gentic, familial, educational, material sau de nivelul de ambitie. Un individ ambitios si concentrat pe obiectiv se poate ridica, teoretic, suficient pana la oricat de mult dar desprinderea de mediul in care a fost proiectat se va face, de obicei cu consum mare de energie si cu daune de sistem adesea ireparabile.

De multe ori ambitia stabileste ca principiu calauzitor « mai bine, mai mult, altceva » si atunci provoaca nefericiri, vinde timp prezent pentru fericiri proiectate ulterior, distruge bucuriile simple si perverteste sensurile initiale.

La fel de paguboasa este si inertia sociala care il transforma pe om in element statistic si in consumator. Ispitele sunt simple si la indemana.

Torentul social nu este numai o figura de stil. Puterea suvoiului antreneaza oamenii ii amesteca in malaxorul social si ii reduce de la persoane la indivizi, la puncte laticiale.

Formula este simpla: legatura sociala este atat de puternica incat optiunea individuala se exprima intr-o marja insesizabila fata de cursul general.

Din momentul in care se trezeste dimineata pana cand adoarme iar, individul primeste stimuli, probleme, teme de gandire la care trebuie sa raspunda, sa aiba reactii, solutii si astfel isi defineste personalitatea ca suma a raspunsurilor simple pe care le da. Solutia nu este generatoare de sistem filosofic, e plina e disfunctii si de contradictii, dezvolta cu predilectie acele laturi ale personalitatii individului care sunt provocate, exersate si nu ii permite sa se dezvolte plenar, rotund, integru.

Lanturi, incatusari…

Televizor, Talk show, Credit, Produs, bani, masina, supermarket, incentive, credit card, alegeri, oferta, sedinta, deadline, rata, dobanda, editorial,…

Individului social i se repeta subiecte simple, gata interpretate, imbracate comercial in formule de marketing sau de PR, i se construieste o agenda a zilei cu un subiect mare, simplu, cu grija sa nu se suprapuna mai mult de doua teme mari, i se goleste continutul creierului periodic cu divertisment, i se induce teama ca sa i se evite exprimarea nemultumirii, i se construiesc paternuri de gandire, i se da circ, i se da paine, i se vinde orice care are reclama pe tv, i se gadila orgoliul, i se spune ca este important, inteligent, conteaza, i se flutura ispite, bani, credite, iluzia puterii, bogatiei, carierei, i se ambaleaza totul in sexualitate, i se construieste un hatis de interconectari din care cu greu isi mai poate ridica privirea catre cer.

Cine ? Cui ? Cel mare celui mic. Cel de sus celui de jos. Lantul trofic functioneaza si leaga pe toti cei care se reduc, dandu-si curs instinctelor si cedand ispitelor, la dimensiunea regnului celor ce i-au fost date sa ii fie sub stapanire.

Si ei sunt multi. Teoria sociala spune ca sunt pana la 80%. Restul este 20%. Dintre acestia doar 2% conduc.

Teama de mandrie necugetata si speranta, nadajdea spre ridicare reformuleaza principiul : Cu totii alimentam procentul statistic mare pentru perioade mai mici sau mai mari din zi, din an, din viata noastra si, la fel, avem perioade mai mari sau mai mici in care ne ridicam deasupra zilei, momentului, iesim din « trend ».

Solutia castigatoare care duce la 2% este iluziva si se face cu consum mare de resurse si defectiuni majore de sistem personal. Ea nu schimba paradigma, il tine pe individ captiv sistemului colectiv in iluzia ca mai sus si mai mult este mai bine.

Ruperea legaturilor rele reprezinta lupta de o viata a omului si este insotita de grija de a nu se subordona altora noi.

Revolutia nu face decat sa schimbe parametrii cutiei, sa ii largeasca pentru o vreme peretii si sa lungeasca lantul.

Libertatea absoluta se poate obtine doar prin raportarea la un referential absolut.

Ea nu altereaza gustul efemerului dar ii da tusa eternului.

Viata simpla poate fi traita simplu, cu bucurie.

Implinirea se face in lucrurile simple, in bucuriile mici.

Deschiderea de orizonturi neincatusate, nepervertite se face adesea dureros, prin experiente limita care schimba miza facila a momentului si te initiaza in dimensiunea eternitatii.

Caderile sunt multe dar ne ramane nadejdea ridicarii.

« Spunea un batran oarecare despre trei frati silitori, care s-au sfatuit impreuna sa-si aleaga fiecare dintr-insii cate o fapta buna, pe care pazind-o sa se mantuiasca prin ea. Deci cel dintai si-a ales sa fie impaciuitor, adica sa se sileasca sa impace pe cei ce ii va vedea ca sunt invrajbiti, dupa cuvantul Domnului ce este scris : fericiti sunt facatorii de pace. Cel de al doilea si-a ales sa cerceteze bolnavii si sa le siujeasca lor. Iar cei al treilea si-a ales fara-de-grija, adica viata linistita si acesta a mers si s-a salasluit in pustie.



Deci cel dintai, care isi alese sa fie impaciuitor celor invrajbiti, vazand ca nu poate sa-i impace pe toti si suparandu-se de multa lor galceava, s-a lasat de acea slujba si sculandu-se a mers la fratele sau care isi alesese sa slujeasca bolnavilor. Si mergand la dansul, l-a gasit pe el scarbit, ca s-a saturat a mai sluji bolnavilor, vazand ca nu poate nici intr-un chip sa le faca tuturor pe voie. Si s-au sfatuit amandoi, sa mearga la fratele lor cel din pustie, care si-a ales fara-de-grija. Si asa, sculandu-se, au plecat si au mers la dansul si i-au spus amandoi intamplarile si supararile lor. Si l-au rugat sa le spuna lor si el, ce a ispravit cu fara-de-grija lui in acea pustie ? Iar el tacand putin, a mers la balta si luand apa cu un vas, a turnat si a umplut un pahar cu apa , si l-a adus la dansii si le-a zis lor : cautati, fratilor, si vedeti bine cum este aceasta apa. Si era apa tulbure, pentru ca atiinci o luase din balta. Zis-au lui fratii. vedem, frate, ca este tulbure. Si punand-o sa stea putin, s-a asezat si s-a limpezit apa ca cristalul. Atunci luand-o asa limpede, iarasi le-a aratat-o lor, zicand : cautati acum, fratilor si vedeti apa aceea care era tulbure, cum s-a limpezit. Iar ei, cautand, se minunau, ca isi vedeau intr-insa, ca in oglinda, fetele lor. Apoi le-a zis : vedeti, fratilor, si intelegand sa cunoasteti, ca precum ati vazut apa aceasta cum era intai tulbure si intunecata, iar acum o vedeti limpede si luminata, asa este si acel ce traieste in lume cu oamenii : de tulburarea galcevilor lumesti este tulburat si intunecat si nu isi vede pacatele si rautatile sale. Iar daca se deosebeste pe sine si iese din galceava, atunci i se limpezeste inima si mintea si toate simtirile lui. Astfel, isi vede si isi cunoaste pacatele si rautatile sale. »

Surpriza!

"Intr-o manastire, pentru iertarea pacatelor lumii, staretul a randuit un post aspru si a cerut sa nu se faca focul in sobele pentru gatit.
Mergand seara prin chiliile monahilor il gaseste pe un frate care isi fierbea un ou la lumanare.
Surprins, intristat si mirat de gaselnita pentru a ocoli canonul, staretul il intreaba:
- Cum ai putut, cine te-a invatat frate sa faci asta?
- Nu stiu, parinte, a raspuns omul spasit, diavolul!
- Nu, nu! s-a auzit o voce din intunericul chiliei. Asta si eu am invatat-o abia acum!"

De cate ori ii marturiseam duhovnicului meu deznadejdile, dezamagirile si grijile mele el imi raspundea simplu: - Asta se intampla pentru ca va puneti prea mult nadejdea in oameni!
Am inteles tarziu ce inseamna asta.

Intai am vazut ca oamenii surprind, cedeaza tentatiilor si dezamagesc prin firea lor imperfecta si ca de 2000 de ani incoace nu exista om caruia sa nu i se gaseasca cruce pe care sa nu o poata duce:

"Surprins ca regele planetei, in calitatea lui de monarh universal, are atata autoritate incat sa poata cere supusilor sai orice, Micul print isi permise să ii solicite un favor:
- Aş vrea să văd un apus de soare… Faceţi-mi plăcerea… Ordonaţi soarelui să apună!
- Dacă aş ordona unui general să zboare din floare în floare precum un fluture sau să scrie o tragedie sau să se schimbe în pasăre marină şi generalul nu ar executa ordinul primit, cine, dintre noi doi, ar fi de vină?
- Dumneavoastră aţi fi, zise micul prinţ hotărît.
- Exact. Trebuie să ceri de la fiecare ceea ce poate da, reluă regele. Autoritatea se bazează în primul rând pe raţiune. Dacă ordoni poporului tău să meargă să se arunce în mare, va face revoluţie. Eu am dreptul să cer ascultare pentru că ordinele mele sunt rezonabile."

Asadar, am invatat mai tarziu sa imi dimensionez corect asteptarile si cererintele de la oameni si apoi sa respect talantul fiecaruia, intelegand ca el ni s-a oferit in mod discriminant dar ca daca "Mult ai primit, mult ti se va cere!".

Apoi am inceput sa invat sa ma las in voia lui Dumnezeu in lucruri importante si in lucruri marunte.

"O femeie vroia sa faca totul pentru copilul ei.
- Daca tu vei face totul pentru el, Dumnezeu nu va mai face nimic, i-a spus un parinte!"
Raportarea oricarui sistem la un referential efemer il supune facil la evolutii incalculabile. la "surprize" venite din unghiuri si perspective greu de intuit, il face vulnerabil.

Intr-un referential planetar miscarile dintr-un musuroi sunt insesizabile iar reperele genereaza certitudini.Totdeauna Soarele va fi acolo departe.
Ne legam la Dumnezeu dar ne confisca facil raportarile cotidiene la scara umana, bruiajele interconectarilor sociale. Vulgarizez nedrept, pana la urma sansa de a avea semeni este un dar! Micul Print era imperturbabil dar trist in singuratatea lui. Dar ispita renuntarii la om in favoarea elementului statistic este imensa si ea trece prin agenda zilei.

Atunci cand omul se lasa purtat de cursul vremii, al locului, la un anumit moment apare SURPRIZA! De-a stanga sau de-a dreapta. Adica cea care spune ca e prea tarziu sau cea care ne e data spre indreptare.

Atatea surprinderi in jurul meu, sunt oameni care cad sub lovitura, altii care se curata si se inalta!

Surpriza a fost atunci cand:

Oana a aflat ca este insarcinata.
Rusii nu au intrat in Varsovia ci au asteptat pana ce nemtii au masacrat pe partizanii polonezi.
Vali a aflat ca are melanom.
Japonezii au bombardat Pearl Harboor.
Eugen a realizat ca unul din gemeni este autist.
Emil a anuntat ca nu mai candideaza!
Mama mea a aflat ca tatal meu are un accident cerebral.
Anca a aflat ca traieste in minciuna.
Nemtii au ocolit prin Belgia linia Maginot.
Prietenul meu de la Blaj a aflat ca baiatul lui divorteaza.
Carmen nu a reusit sa depuna in timp util proiectul pentru ca a cazut psihic.
Au intrat doua avioane in blocurile gemene din New York!
A cazut Lehman Brothers.
Un val tsunami a lovit Indonezia.

Surpriza mea de astazi a fost profunda si terapeutica. Am realizat odata in plus ca, fara Dumnezeu. omul este slab, vulnerabil, expus pacatului! Oricine ar fi el. Predispozitia spre cadere o au deopotriva si cei credinciosi si cei fara Dumnezeu! Ne ramane nadejdea, puterea de a ne ridica si rugaciunea!

Pentru viata!

Un duhovnic ii spune unei femei:
- Ai omorat multi copii dar daca faci exact ce iti spun, te iarta Dumnezeu!
O alta femeie ii spune:
- Parinte, eu am facut mai putine avorturi, eu ce trebuie sa fac?
- Pe tine nu o sa te ierte niciodata Dumnezeu! Tu ai omorat doi sfinti!

Intre mine si fratele meu ar fi trebuit sa fie si alti frati!

Mi-am iubit enorm fratele iar ultima perioada a vietii lui, traita in vecinatea desavarsirii, m-a dus impreuna cu el pe cararile sfintilor, in locuri de unde se aud bataile de aripi ale cetelor ingerilor! Teama de a nu impieta planul divin prin ganduri, mandrii si expresii desarte ma retin sa marturisesc bucuriile impartasite cu el, drumurile cu valoare initiatica si bogatia trairii umane pe care am descoperit-o in acel an!

Am avut adesea sentimente de vina si de responsabilitate pentru acele sufletele nenascute; le-am simtit chemarea de sange si am trait durerea de a nu ma putea ruga pentru ele.

Ma gandesc acum ce destine ar fi impletit si cine poarta povara neimplinirii lor!

Stela este o femeie marunta, imbatranita in biserica si cu frica lui Dumnezeu! Dupa 20 de ani de la marturisirea pacatelor la un duhovnic de manastire, acesta a recunoscut-o in multime. Cand imi povestea despre aceasta intalnire i se umezeau ochii:

- Stelo, i-a spus, tu nu trebuie sa mai faci nimic tot restul vietii tale, doar sa stai si sa iti plangi avorturile!

Post scriptum!

Saptamana trecuta vorbeam cu socrul meu despre albine.

Cei 4 stupi ai nostri erau puternici, vii si plini de miere.

Trebuia sa cumparam centrifuga  ca sa scoatem mierea.

Acum 2 zile un avion utilitar a stropit campul si balta pentru a starpi tantarii.

Ne-au omorat albinele! Mai sunt vii 30-40% in fiecare stup! Sper sa scape!

Abordari sistemice

In momentul in care simte o agresiune externa, stupul devine agitat, albinele incep sa roiasca nervos si se pregatesc de atac. Acelasi lucru se intampla daca simt un miros strain, daca apicultorul este transpirat, de exemplu. Daca omul vrea sa lucreze in stup, aduce un mic aparat cu fum care le indeparteaza de pe o suprafata - mica-  dar asta permite interventia straina pentru cateva momente.

Albinele sunt fericite cand sunt intr-o zona cu flori si slabite daca e zona neprielnica

Distanta, "altitudinea" pe care o avem fata de intreaga lor problematica "sociala" ne permit sa vedem stupul ca pe un organism unitar si sa ii surprinzi usor "miscarile" insesizabile de la nivelul albinei.

Un stup sanatos are pana la 70-80 de mii de albine.

Eram, prin 1997, la un training pentru lucratori de tineret in Croatia in Grojnian, un orasel cetate vechi asezat pe un varf de colina in peninsula Istria, aproape de Italia. Dialectul vorbit de oamenii din zona are inflexiuni apropiate de romana si noi stim ca, de fapt, este unul din dialectele limbioi romane, istro-romana.

Jucam un joc de strategie cu tari, populatii, institutii, bugete si guvernari pe o tabla de carton inainte de epoca jocurilor de strategie pe computer. Eram in echipa cu o tanara belgianca si aveam un buget comun din care trebuia sa construim locuinte, locuri de munca, industrii, obiective culturale etc.

In modul cel mai natural pentru cultura post-comunista din care veneam, am ales sa construiesc blocuri ca erau mai ieftine si ocupau mai putin spatiu.

Imi amintesc cat a fost de contrariata partenera mea belgianca, cum imi  repeta distrusa ca este inuman, inadmisibil sa ii obligam sa traiasca asa si ca trebuie sa facem case.

SERIOS?!  Ca sa vezi! Cata empatie pe carton si cata insensibilitate in viata reala ca ii usturau coatele de ce traisem/traiam, de fapt noi cei de dincolo de ZID.

M-a impresionat atunci abordarea ei sociologica, gandirea sistemica pentru care eu nu fusesem pregatit. Pentru mine realitatea aceea pe care ea o privea cu detasare fusese mult mai aproape si nu reusisem inca sa ma desprind de ea, sa imi castig perspectiva.

Un alt coleg francez imi explica dar cu alta ocazie cat de benefic a fost comunismul pentru noi ca ne-a urbanizat cultural si a dezvoltat sistemul de educatie in masa.

****

Discutam acum cateva saptamani cu o distinsa doamna profesor universitar sociolog, fericit ca am cu cine sa imi verific teoriile de evolutie a sistemelor sociale.

Mai precis, eram curios daca evolutiile recente ale societatii globale, determinate de interventiile umane prin mecanismele sistemului financiar-bancar, pot fi "tratate" interventionist asa cum incearca administratia Obama prin reglementari legislative, tiparire de bani, creare de sistem de sanatate paralel de stat sau alte masuri legislative.

Imi puneam si imi pun in continuare problema daca actualul organism social global care arata disfunctii si dereglari majore mai are puterea sa se autoregleze fie prin legile naturale ale economiei capitaliste, fie prin masuri dirijiste, sau daca nu cumva dezvoltarile lui sunt iesite din legile naturalului si devin cresteri de natura cancerigena cu evolutii neasteptate.

Da, a fost raspunsul dumneaei! Cred in interventia umana!

Mi-a citat toate studiile Clubului de la Roma si mi-a vorbit despre elite responsabile.

****

 

Increderea mea in responsabilitatea si clarviziunea umana au scazut foarte mult in ultimul an.

-Osama works, imi spunea cineva!

Dupa atentatele din 11 septembrie, administratia Bush a fost nevoita sa ia masuri interventioniste

de micsorare a dobanzilor bancare pentru a nu lasa criza economica (existenta deja) sa se vadeasca in acele momente si pentru a ajuta economia sa se redreseze. De ce au ramas ele mici in continuare dupa ce motoarele economiei s-au pus in miscare?

Criza imobiliara, monstruozitatea dezvoltata cu garantia guvernului si cu complicitatea agentiilor de raiting, elita financiara americana si globala care au preferat sa realizeze profit decat sa dezvolte responsabil, modul in care, in continuare bancile stau pe banii tipariti inflationist de catre FED, incremenite de neincredere, toate astea ma fac sa nu mai creditez interventia umana.

"Efectul fluturelui" care bate din aripi undeva in jungla amazoniana si se provoaca un uragan pe coasta europeana a Atlanticului este azi mai mult decat evident! Traim intr-o lume globala in care fiecare din albinele europene, chinezesti sau africane sunt sensibile la mirosul de transpiratie de pe Wall Street.

Am intrebat-o pe distunsa doamna profesor, unde vede dumneaei rolul lui Dumnezeu in evolutia sistemului regenerabil, in opinia dumniei sale, prin reglajele fine ale interventiei umane. Mi-a raspuns ca "acea forta" are un rol de reglare care intervine atunci cand sistemul da rateuri majore!

Am realizat atunci ca oamenii fara Dumnezeu sunt disperati sa se descurce "prin noi insine" sunt convinsi ca doar ei  "pot face totul" pentru ei, copiii lor si pentru toata omenirea. Gandesc prin prisma profitului, gandesc pragmatic, etic, durabil si toate aceste notiuni sunt supuse interpretarii, relativitatii umane.

Pentru aceasta categorie de oameni Dumnezeu este "acea forta", "acel ceva", "orice ar fi el" si poate fi pus in paranteza pentru anumite perioade istorice pentru interese majore care scuza mijloacele si este, oricum, ceva care poate fi negociat.

Acesta este un mic artificiu care ne permite sa ne furam caciula si sa ne gasim "scuze morale" atunci cand ne parasim sotii/sotiile/copii, cand traim vieti multiple si promiscue, cand furam de la stat sau cand tragem tepe la prieteni, cand ne facem loc cu coatele, cand defrisam paduri, vindem mancare cancerigena, indopam populatii intregi cu medicamente, provocam razboaie, falimentam banci, multinationale, popoare.

Convingerea mea este ca acel moment prin care reglajul se putea face prin interventie umana a trecut.

"Ultima reduta" este acum viata personala, de familie, de grup  care trebuie construita in echilibru si normalitate.

Si, bineinteles, cetatea nu trebuie parasita.