Au pus in piata publica un
TELEVIZOR IMENS.
Si lumea sta tintuita cu ochii lipiti de ecran asteptand comanda. Nimeni nu are curaj sa se desprinda pentru ca asteapta sa i se transmita urmatorul reper al vietii lui:
"Acum va temeti de razboi!"
"Acum aveti Simona Halep!"
"Gabita FiiRea!"
"Astra bate Petrolul in minutul 94"
"Gicaaa Po-pe-scuuu!"
...
Pe astia mai tineri nu puteau sa ii tina locului. Si atunci le-au dat smartphon-uri. I-au rezolvat!
In tot timpul asta nimeni nu mai vede ce se intampla in spatele ecranului.
***
La puscarie nu ai net, nu ai mobil...
Oricat ai fi de puternic, experienta INCHISORII este atat de profunda si INTENSA incat impune agenda. Presetarea personala se suspenda iar orice bruiaj mediatic devine inofensiv.
De cateva saptamani bune merg intr-un penitenciar si fac traininguri cu detinuti. Inauntrul inchisorii!! Este o experienta limita pe care am cautat-o in incercarea de a rupe de pe mine "paienjenisul social" si de a regasi lucruri autentice.
"- La inceput am crezut ca esti un papa lapte... Ce vrea asta?! Pana la urma mi-a placut. Nuuu... chiar e ok!"
"- Sunteti primii oameni care veniti aici si faceti ceva pe bune!"
"- Este o pata de culoare in viata noastra alb-negru"
"- Aici iti este usor... dar sa vii cu mine sa tinem un training la URSI, acolo jos... Abia atunci vei intelege!!" Ursii sunt cei fara carte, pentru care alfabetul este doar a,b,c,u,r,s.
***
Din 50 de oameni, dupa cateva saptamani de traininguri scurte s-au selectat 12. Pe acestia i-am amestecat cu 8 studenti. Totul se petrece in puscarie. Si am inceput sa facem un training TOT. Ieri, a treia zi, au ramas doar 17 cu totii. Trei "pepelei" nu au mai putut veni. PPL inseaman PersoanaPrivatadeLibertate. Oricum, este greu sa duci intreg procesul cu 17 oameni in numai doi traineri Nu am putut sa dau afara pe nimeni din cei care au vrut sa ramana in curs.
Studenti si puscariasi impreuna, ca sa ii facem formatori, sa poata sa dea speranta mai departe...
Prima intalnire a fost dura:
- Vino langa mine! Ti-e frica de mine?
- Nu!
- Am un cutit, mergi cu mine la baie?
- Am prieteni care au fost la pusarie si nu ma sperii! Nu am prejudecati.
Au ras cu totii.
Apoi totul a fost ca o descarcare. Procese intense, invatari puternice, sentimente profunde, curba invatarii fabuloasa, dinamica mare, cresteri personale si mai mari...
***
Am simtit nevoia sa scriu despre aceasta experienta ca sa spun ca:
- Am descoperit ca suntem o natiune de "puscariabili".
Toata lumea, de la soferul de taxi care ma aduce la penitenciar pana la studentii care vin in training se tem de puscarie.
"- I-au imbracat pe romani in piei de iepuri si acum vor sa ii puna sa se lupte cu rusii?! "spunea Tutea.
- Am inteles ce inseamna sa ii cercetezi pe bolnavi dar, deopotriva, si pe cei din inchisori
La 1100 de detinuti exista un post si jumatate de psiholog, un preot aproape voluntar si doi lucratori sociali. Daca 1% din psihologii, trainerii, coachii, sociologii sau studentii din Romania ar merge voluntar o zi pe an in inchisori, fata intregii societati s-ar schimba. Pentru ca raul se transmite mai departe afara.
- Societatea romaneasca are multe blocaje din categoria "drob de sare"
Asa cum de cativa ani am inteles ca scoala accepta interventie, suport, inovatie din afara, asa am inteles acum ca se pot face programe in inchisori. Numai ca sunt foarte putini cei care incearca.
Nu vorbesc aici de "6.1" sau de toate cacaturile de pseudoprograme care se mimeaza doar interesul, ca sa fim in acord cu ghidul solicitantului facut de un idiot intr-un birou.
- Am inteles cat de urata este tradarea si ce inseamna "sa il dai pe cineva in gat cu shaishpele"
In inchisoare cel mai urat lucru este turnatoria. Si cel mai intalnit. Mai grav decat asta este sa "torni" pe cineva ca sa ti se reduca tie pedeapsa cu art 16.
Cand am iesit afara din training, un amic din alta tara ma suna sa imi spuna ca unul din copii pe care il plimbam cu mine prin europa, ca sa creasca, l-a sunat sa ii spuna ca vrea sa se ocupe el singur de program, fara cei care l-au trimis acolo... In miercurea tradarii. Am zambit.
Sentimentul GENERAL ca suntem UNU la UNU cei care vor sa faca ceva si cei care ii monitorizeaza va lasa urme adanci in poporul roman. Si pentru mult timp.
- "Complexul" uman este predictibil si poate fi pus in scheme simple
- Si eu si Hota am crescut fara tata, de capul nostru. De ce crezi ca am ajuns aici? imi spunea unul dintre ei.
Cateva minute mai tarziu, omul ala mare, fost campion de box, povestea cat de mult inseamna pentru el copilul lui... "Este totul pentru mine. Il sun! si cand ii aud vocea... Are 3 ani. Numai eu il inteleg cel mai bine!"
A iesit apoi din training ca sa isi sune copilul de la telefonul fix, ca nu mai putea...
Copilul... care crestea, la randul lui, fara tata. Cu un tatat la puscarie.
Scheme sociale simple, predictibile.
- In momentele limita raman cu noi doar lucrurile cu adevarat importante
Si asta nu am sa o pun in cuvinte mai mult de atat.
Am invatat lucrul acesta de la baietii astia in care nu mai crede nimeni. Nici macar ei. "Noi suntem puscariasi! Hoti!". Dar sunt autentici. Cel putin in orele astea de program.
Comunicarea este totala. Bucuriile sunt simple. Adevarate. Aici nu exista fake-uri, masti, frustrari ieftine, cariere, credite, telefoane mobile ultimul model, brand-uri, creme de fata, mancare bio, plastic...
Spunea unul dintre ei acum doua saptamani:
- Cand ma gandesc ca se apropie Pastele! Mirosul ala de cozonac, de sarbatoare...
***
Mi-a dat Dumnezeu sa fiu acolo si in Saptamana Patimilor.
Am inteles acum altfel
Jertfa Mantuitorului, Pretul Tradarii, Valoarea Libertatii data de Dumnezeu, Nadejdea.
As vrea sa le pot transmite copiilor mei cat de lipsit de sens este totul in afara acestor repere.
HRISTOS A INVIAT!
Milos, prietenul meu sarb a studiat vioara. Pentru ca mama lui isi dorea asta... pentru el.
