O mie de miliarde de ani!

Acum cateva zile, Norma, pisicuta copiilor mei a iesit din casa in curte. Eram plecati si cand ne-am intors nu am mai dat de ea. A doua zi au gasit-o in camp, moarta, zburlita de ger si de spaima cainilor dimprejur.

- Nu va mai certati copii, le-a zis Lavinia, Dumnezeu ne da un semn ca trebuie sa ne potolim.

Aseara imi spune ca peste noapte a descoperit o aluna care se iritase si devenise rosie si ca trebuie sa mergem la dermatolog sa o scoata.

M-a tulburat foarte tare.

Toata noaptea, in minte, in vis, am asezat versuri pentru o poezie alba...

"Aseaza-te langa mine
Sa stam intinsi, nemiscati,
Pentru urmatorii un miliard de ani"

si nu mi s-a parut de-ajuns si imi amintesc ca am schimbat si am zis:

"...
Pentru urmatorii o mie de miliarde de ani.

Te-as tine din mana dar stiu
Ca nu se cuvine..."

Toata noaptea am dormit, atins de vecinatatea eternitatii, intins langa ea si fara sa ne atingem. Undeva tarziu am indraznit sa versific:

"...
Te-as lua in brate"

... si imi imaginam in vis cum aceea era pozitia in care as fi vrut sa stam in urmatorii ... o mie de miliarde de ani.

Vecinatatea oamenilor ma bucura, imi da acea fericire a vietii lumesti, de pe Pamant, si imi confera puternic marca, pecetea prezentului. Am invatat sa traiesc "aici si acum", locul si momentul. Prezenta oamenilor ma bucura si ma obliga la contemporaneitate.

In afara vecinatatii oamenilor, Dumnezeu im da din cand in cand flash-uri ale eternitatii si imi rupe legaturile sociale, ma scoate din timp.

In marginirea cuprinderii mintii mele omenesti, mi-am proiectat in vis lipsa timpului ca pe o perspectiva suficient de mare, de indepartata, un miliard de ani. O mie de miliarde de ani.

Maine este sarbatoarea Sfantului Andrei, fratele lui Petru, apostolul romanilor si primul dintre apostoli. A trait in istorie si a reusit sa iasa din ea prin martiriu direct in vecinatatea lui Dumnezeu. Prin comparatie, crucea lui, fata de perspectiva de o noapte a crucii mele, este una reala si grea. Ma infior incercand sa ma gandesc la durerile indurate de el.

Bucura-te Sfinte Andrei, apostole!

"Tatal" social

In plina "sarcina", si eu am fost tentat adeseori sa ma uit dupa un umar pe care sa ma sprijin. Copil sau tanar fiind mai apoi, vecinatatea unui om "puternic" imi dadea siguranta si libertate de miscare.

Am descoperit cu timpul cum o problema simpla de analiza tranzactionala, de pozitionare gresita intre oameni, a capatat dimensiune sociala si a devinit o problema de sanatate a societatii. Monstrul pe care l-a creat este statul asistential.

Copiii si mai tarziu adultii care au crescut fara vecinatatea unui principiu masculin puternic au adesea tentatia de a se pune la adapostul "stejarului", al unui "tata" social care sa le asigure protectia.

Omul de astazi, bantuit de spaime si insecuritati induse, fuge adesea spre inchinarea la un "lider", un "protector", cel care trebuie sa ii ia de pe umeri RISCUL si RESPONSABILITATEA.

Acum un an imi exprimam dezacordul intr-o discutie cu Daniel legata de "maretia" calauzitoare a lui Stalin.

- Gresesti, mi-a zis, este singurul mod in care astia puteau fi condusi. Fara "tatuca" ei nu se misca.

Cultura liderului providential, la scara societatii, a "baronului" la nivelul comunitatii sau a "parintelui" protector la nivel personal apare atunci cand oamenii isi pierd referentialul divin si incep sa isi puna nadejdea in alti oameni.

Experiente asimilabile!

Zis-a avva Antonie: „Am văzut toate cursele vrăjmaşului întinse pe pământ şi suspinând am zis: «Oare cine poate să le treacă pe acestea?». Şi am auzit glas zicându-mi: «Smerenia!»“
 (Patericul egiptean)

Experientele traite genereaza cele mai intense "procese de invatare". Oamenii isi amintesc, in general, 10% din ce citesc, 20% din ce aud, 30% din ce vad, 50% din ce vad si aud, 70% daca mai si scriu si pana la 90% din ceea ce fac. Dincolo de cifre, e o chestiune de proportii. Modelul lui Dale valorizeaza experienta traita ca sursa de invatare.

Conditia dezvoltarii personale este, insa, ca aceasta experienta traita sa poata fi integrata, asimilata, omul sa fie mai puternic decat incercarea. Altminteri, ispita schilodeste, amputeaza emotional, creaza frustrari, nevroze, complexe, furii.

O alta iesire "neonoranta" din experienta este lasarea in voia incercarii, ispitei fara filtrul gandirii.

O vreme am trait in eroarea de a crede ca smerenia inseamna punerea in paranteza a persoanei, a "inteligentei".

- Ce spui tu! mi-a zis un parinte tanar din Pantocrator. Dumnezeu ne-a lasat gandirea, inteligenta ca pe un filtru, paznic permanent pentru dreapta chibzuinta. Mintea trebuie sa fie vie, prezenta!

Altminteri, dracul face ravagii..

Acelasi Ava Antonie a zis: Nimeni neispitit nu va putea sa intre in Imparatia Cerurilor. Ca, ridica, zice, ispitele si nimeni nu este care sa se mantuiasca. 

 Oamenii se tem de incercari. Mediocritatea calda, confortul ieftin sunt tentatile omului care duc la neimplinire, la irosire. Am stat mult sa ma gandesc la rostul "crucii".  Nimeni nu creste fara incercari, fara obstacole de trecut.


Din motive diferite si necunoscute de multe ori, prin conditia noastra de oameni, intalnim greutati, dureri, foamete, frig, pierderi de apropiati, boala, saracie, oboseala, epuizare, rautate, machiavelism, ispite...

De felul in care iesim din toate acestea depinde statura noastra ulterioara de om.

Ce nu te omoara te intareste! Cu conditia sa nu te schilodeasca.


Zis-a avva Antonie: „Am văzut toate cursele vrăjmaşului întinse pe pământ şi suspinând am zis: «Oare cine poate să le treacă pe acestea?». Şi am auzit glas zicându-mi: «Smerenia!»“
 (Patericul egiptean)

Spaimele din lume si linistea din munte.

Stateam de vorba in Munte cu un preot tanar din Slobozia. Ii simteam agitatia lumeasca si "lupta" lui de a se linisti acum, de a lua din pacea locului.

A trecut pe langa noi un calugar tanar din Manastire si a lasat in urma lui o dara de "impacare" cosmica, grea si linistita. Era o pace pe care o respira prin toti porii lui, prin privirea calda, inteligenta, ferma si buna...

- Calugarii din munte... Cand te uiti la ei... numai daca ii vezi iti dai seama ca sunt de aici. Au aerul acesta...

Am vazut atunci in privirea si cuvintele lui durerile si framantarile lumii din care venise, povara pe care si-o luase prin spovedania lumii si o dorinta ascunsa si neputincioasa de a lua calea Muntelui...

Oamenii din Athos au linistea si detasarea pe care le-o da distanta de lume si cotidian. Ei sunt legati la Dumnezeu dincolo de timp, de istorie, de viata lumeasca.
- Uitati-va, noi toti care suntem aici de fata, ce vom mai fi peste o suta de ani? spunea Batranul....

Oamenii din lume sunt nelinistiti. Au frici, spaime. Nefiresti, venite din ancorarea in cotidian, in lumesc si din necredinta.

Zilele trecute am vorbit cu oameni tineri, multi, vreo doua sute... Am fost uimit sa vad ca si lor le e frica. O frica transmisa, venita din familie, din scoala, din lume... Toata lumea in jurul lor este speriata intr-un fel sau altul. O spaima generalizata pluteste deasupra Romaniei iar oamenii nu mai au curaj nici sa respire.

- I-au imbracat pe romani in blana de miel, imi spunea Antonie.

Oamenilor le e frica de boala, de saracie, de moarte, de somaj, de banci, de criza mondiala, de profesori, de bacalaureat, de doctori, de taxe, de controale, de caderea Greciei, de noua ordine mondiala, de coruptie, de masonerie, de politie, de cancer, de inchiderea fabricilor, de terminarea resurselor pamantului, de cutremur, de cometa, de inflatie, de mancarea sintetica si modificata genetic, de avion, de alti oameni...

Frica reduce oamenii la conditia lor de elemente statistice controland mintile si retezand ambitiile si curajul de a iesi din decor.

- Cine dintre voi are un vis? Un lucru pe care si-l doreste sa il faca, sa ajunga ceva, sa isi dezvolte o afacere a lui...
(Liniste. O liniste grea, vinovata si speriata.)
- Tu ce vrei sa te faci?
- Contabila!
- De ce?
- Pai e sigur... Vreau sa termin liceul, sa devin contabila, sa am doua trei firme, ceva... Sa fie ceva sigur!

- Nu-i judeca, imi spune Nelu, omul de langa mine. El care traia din lucrul pamantului, zeci de hectare plantate cu pomi si altele cu legume, sere. Cei mai multi vin de la tara. Voi nu stiti ce probleme sunt in casele lor. Un parinte somer sau chiar amandoi, boala, poate parinti plecati din tara si ei stau cu bunicii, saracie, lipsa de speranta, un parinte alcoolic... E multa durere in satul romanesc.

Am vazut in acelasi timp si speranta, curatenie, cumintenie si potential. Nadejede la Maica Domnului!

Despre cer si orizont

“Traim sub acelasi cer dar avem orizonturi diferite”

Winston Churcil

Maria imi spunea despre o fetita din Franta care crescuse de la 3 la 11 ani intr-un dulap. Parintii o bagau acolo de rusinea vecinilor pentru un presupus handicap. Dulapul era intregul ei orizont. Acolo isi petrecea cea mai mare parte a zilei, acolo manca, acolo dormea… Dupa ce fusese scoasa de sub tutela parintilor, fata continua sa stea cel mai mult timp in pozitia din dulap, asezat cu genunchii stransi la piept…

Andreea imi povesteste despre doi colegi de birou, el proaspat castorit, ea insarcinata. Cu el. Multa vreme, cea mai are parte a unei zile din viata lor, ei impartisera acelasi spatiu, aceiasi problematica, orizontul lor fusese acelasi. “Sheruisera” aceleasi cafele, pauze, povesti, ore de plecare, sefi… pana ajunsesera sa nu mai faca distinctia intre ce pot si ce nu trebuie sa imparta.

“INTAMPLAREA” aceasta pentru ale carei consecinte nu era pregatit niciunul dintre ei le daduse “cupola” orizontului lor comun la o parte si le arata acum o realitate si perspective pe care nu le mai puteau gestiona singuri.

Acum mai mult de 10 ani eram cu Narcis in balconul unei garsoniere de la un etaj superior dintr-un “bloc de securisti”, cu vedere spre Piata Revolutiei .

- Bai, sa-mi spuna mie cineva ca cine a trait in casa asta si a vazut in fiecare dimineata privelistea asta e prost! (N)

Orizontul fizic pe care il oferea balconul cu pricina era larg, generos, neobisnuit pentru un Bucuresti inghesuit, aglomerat, din care nu poti vedea noaptea stelele pe cer.

Oamenii se situeaza pe orbite sociale diferite, in functie de nivelul de energie, determinare, seriozitate, inteligenta, intelepciune, cumintenie… si in functie de toate acestea ei vad alte lucruri, au orizonturi diferite, chiar daca impart acelasi spatiu, traiesc sub acelasi cer…

Orizonturile mele din ultima vreme sunt din ce in ce mai mult sociale. Ma ancorez din ce in ce mai mult in relatii cu oameni, cu strada, cu proiectele, intalnirile, “damage control”, lansarile, bugetele, povestile oamenilor, scoala copiilor… problematica mea se limiteaza, orizontul se ingusteaza…

O zi pe saptamana, pentru doua trei ore ma eliberez de cotidian si ma uit spre cer!

Din cand in cand,  in linistea sau nebunia zilei, Dumnezeu deschide cerurile, rupe monotonia cotidianului si ne arata inalturile… sau prapastia… pentru fiecare ce este pregatit sa priveasca!

Budapesta - Stanga si Dreapta!

Am descoperit surprins cateva randuri pe care le-am scris prin 2007 in una din vizitele mele in Budapesta... Desi nu este printre primele mele orase favorite, locul acesta este atat de "puternic" incat in cele cateva ore/zile de vecinatate ma imprima cu spiritul lui profund, imperial...

Budapesta 2007

Buda si Pesta sunt despartite de Dunare. In stanga Buda in dreapta Pesta. In Buda, pe stanga... Bastionul pescarilor este plin de turisti cu camere foto care, de acolo, surprind superba perspectiva panoramica a partii celeilalte a orasului.

Imi beau ceaiul impreuna cu Concha din Madrid si cu Joris din Belgia flamanda in cafeneaua Miro din apropiere. J ne povesteste despre studiile lui din in Marea Britanie in timp ce schimba SMS-uri cu mama sa care iesise pentru prima oara din tara, in Portugalia. Concha este director international de programe in guvernul local din Madrid si a calatorit in toata lumea.
- Simte-te ca in Barcelona, unde vei fi peste cateva zile! Miro este din partile acelea.
I-am zis ca acesta este mesajul filmului "Babel": “Un copil din Maroc impusca o turista americanca cu o pusca oferita unui marocan de un japonez.”= Globalizare. Am zambit cu totii.

Pe pajistea din apropiere, manifestanti cu steaguri ale Ungariei si inca unul pe care nu il stiu se indreapta in liniste spre tribuna din mijlocul parcului. Pe o taraba, insigne vechi si cateva carti. Uneia ii deslusesc titlul pentru ca mi se parea ceva cunoscut: Erdely – Ardeal. Reusesc sa gasesc pe cineva vorbitor de engleza, o familie de varsta a doua, pareau intelectuali, de clasa mijlocie, si ii intreb ce se intampla aici.

- Manifestam impotriva comunismului!
- Ce comunism? In China?
- Nu, aici, avem un guvern comunist!
- Aha! si cine organizeaza mitingul?
- Fortele de dreapta!
- Orban?
- Yes! FIDESZ! You know them?
- Yes! And I know what the comunism means, I’m from Romania! have a nice day!

Mi s-a parut ca s-au schimbat putin la fata dar poate mi s-a parut, doar!

I-am prins din urma pe prietenii mei si le-am povestit despre ce este vorba.

- Dar comunismul si socialismul nu sunt acelasi lucru! imi spune Concha!
- Da! In Ungaria socialistii au facut reforma!
Stiam ca are simpatii socialiste, ii da mana in Spania, la noi asta inseamna blasfemie.

Unul dn podurile peste Dunare era plin cu oameni cu umbrele verzi, verdele acela inchis al Ungariei. - ---- Este un performance, ne explica o ziarista, un fotograf spaniol a organizat totul si fotografiaza din elicopter.
Am coborat si ne-am uitat la oamenii care isi stransesera intre timp umbrelele si ieseau acum de pe pod. Tineri si nu numai, relaxati, simpatici. La cativa pasi mai incolo, alti cativa tineri coborau cu skate-ul pe balustrada metalica a unor scari in uralele unei multimi de gura casca adunate ad hoc.

Adevarat spectacol! Am traversat podul spre Pesta si ne-am inceput plimbarea pe strazile orasului. Budapesta este imperiala! Cand mergi in Viena ai sentimentul ca toata arhitectura orasului respira maretia imperiului, totul este monumental, te apasa. Acelasi sentiment il ai si in Budapesta, la o scara mai mica, insa!

Fiecare cladire are o arhitectura, un stil fara sa iasa distonant din peisajul general!

Este reconfortant sa te plimbi fara griji pe strazi pentru ca fiecare casa are ceva de spus. Trebuie doar sa asculti!

Artisti, restaurante, terase, pliante cu programe culturale peste tot, arata ca Budapesta este un oras cultural si asta poti respira la tot pasul...

Societatea lui Procust

Asta vara ii spuneam lui Liviu ca in ultima vreme am calatorit mult, am schimbat  de la o zi la alta locuri si culturi diferite, am vorbit cu oameni deosebiti despre lucruri de cuprindere mare...

Eram atat de plin de experiente, de invataturi, simteam ca am un imens potential de a crea si impartasi...

Mi-a zis...
- Oamenii, prietenii, apropiatii nu iti vor ierta niciodata asta! Vor vrea sa fii exact acolo unde te stiu ei!

Cred ca experientele mari, care imbogatesc, trebuie impartasite altruist, curajos, cu riscul de a suna distonant si inconfortabil pentru cei din jur.



"Inceteaza sa mai pretinzi ca lumea iti datoreaza ceva. Lumea nu-ti datoreaza nimic. E aici dinaintea ta."

Mark Twain

Sfintii Generatiei Multitasking

Il cinstim pe Sfantul Nectarie, aproape contemporanul nostru lumesc, plecat la Domnul la 8 noiembrie 1920.

" Trăind ca un înger în trup, şi iubind neîncetata rugăciune, tăcerea, smerenia, postul şi milostenia, Sfântul Nectarie trăgea pe mulţi la Hristos, revărsând în jurul lui, pacea, bucuria şi lumina cea necreată a Duhului Sfânt, prin care mângâia şi odihnea pe toţi care veneau la chilia lui."

Pentru virtutile lui, Dumnezeu l-a aratat Sfant oamenilor. Apropierea lumeasca, in timp, tulbura mintea! Si bucura sufletul.

Ma gandesc si ma intreb daca Dumnezeu va ridica in cetele sfintilor contemporani noua si dintre tinerii Generatiei multitasking, cei cu conturi pe facebook, Twiter si purtatori de gadget-uri?

Contemporaneitatea si viata lumeasca a Sfantului Nectarie, pe care o putem citi in carte, o putem "vedea", ma incurajeaza sa sper ca da. Smerenia, postul, milostenia nu sunt incompatibile cu mediul virtual.

Tacerea? Cat de importanta este? Cred din ce in ce mai mult in puterea ei mantuitoare! Cat este de important sa fugim de zumzetul gandurilor omenesti?Linistea?

Sfantul Nectarie ne stie "mai de-aproape" si se roaga pentru noi, oamenii "moderni", din fata Tronului lui Dumnezeu!

" O, Preabunule Părinte, luminatorul Ortodocşilor, Ierarhule al lui Hristos, Nectarie! Stând în faţa Tronului lui Dumnezeu, roagă-te neîncetat pentru iertarea păcatelor noastre şi pentru întoarcerea noastră spre înfierea harului. Căci neîncetat către Mântuitorul strigăm: Aliluia!"

Tacere

Alunec o cuanta mai incolo...

Cu fiecare farama din mine

Si ma reasez

Mai la Dumnezeu cu o parere.

In spate, lucrurile raman la fel

Dar mute, fara sens…

Fara oglinda sufletului meu

Si goale de istorie.

Iluzia tacerii... pentru o clipa!

Doar ca sa va omor de sensuri

Inchipuite.

Am sa ma mai mut intre ogllinzi

De doua ori

Si gata…

Ma cautati in stele…

The Caledonia sau despre barbatii fara dedesubturi!

De cativa ani buni, de cate ori merg in Budapesta fac tot posibilul sa trec prin The Caledonia, pub-ul scotian al prietenilor mei Zsuzsie si Pat.

The Caledonia este The Pub!!

De obicei imi iau un Belheaven Best si ma amestec printre ei, in majoritate scotieni sau prieteni de-ai lor.

Lucrurile sunt clare, toata lumea este deschisa, cu garda jos, vorbele sunt simple si directe ca berea lor fara "bubbles".

Am ajuns acolo in seri cu meciuri de rugbi (nu fotbal), cu band-uri cantand muzica scotiana, blues, muzica buna... sau am mers simplu, in seri in care oamenii vin ca sa fie impreuna, sa bea bere si sa povesteasca.  Am baut si eu cu ei bere, am mancat "junk" food si am experimentat cu ei sentimentul de libertate interioara.

  Scotia este locul, cultura, in care am reusit sa imi fac prieteni in cel mai simplu mod, uitandu-ne unii in ochii celorlalti, si vazand clar, pana in strafundul personalitatii si caracterului nostru uman.


O constructie de 10 ani in care nu am gresit niciodata unii fata de altii si in care am reusit sa fim principiali si corecti, sa oferim fara sa cerem nimic in schimb.

I-am intalnit pe acesti patru baieti imbracati in kilt-uri, veniti ca turisti scotieni in Budapesta. Am baut bere cu ei, whisky din pahare adevarate de whisky, am facut poze... I-am intrebat de ce in Budapesta fiind, ei sunt intr-un pub scotian?

- B'cose we 'r Scotish!! ... unul era profesor universitar, altul sofer...

Timp de doua ore am fost cei mai buni prieteni, am baut doua beri si 50g de whisky... restul am povestit.


Incet, incet, incet... am inceput sa ma satur de oameni frustrati, complicati, prosti, ipocriti, lipsiti de caracter... .

Mi-e dor de scotienii mei simplii dar inteligenti, integri, muncitori, iubitori de bere fara "bubbles" si de whisky fin...

Incerc sa evit oamenii "setati" gresit dar ei sunt mereu acolo unde esti si tu incercand sa isi strige prostia si rautatea frustrata...

Selectarea mediului, a oamenilor care te inconjoara nu este totdeauna o solutie.

Noncombatul meu atrage impostura...

- Guys, I want to ask you something, I don't now how to do...
- What?
- I also asked my Scottish friend Marcus but he never answered ...

... ne-am luat apoi cu pozele, ne-am invelit in steagul scotian, mi-au pus pe cap una din palariile lor scotiene... apoi unul dintre ei si-a adus aminte ca vroiam sa ii intreb ceva:
- You want to know something!
- I don't know how to say! I'm not enough drunk!
Toti ceilalti se uita curiosi la mine.
- ... aaa, that's it?! ... No! we don't wear, we don't!
si se intoarce cu spatele, isi ridica kilt-ul si imi arata fundul!
- Aaa that's the question! WE DON'T!!!
Si ceilalti trei se intorc si ei si isi ridica kilt-ul si isi arata fundul.
- English are furious about it!

Am inceput sa ma cam satur de romanasii cu chiloti Tanga pe sub ismene, caractere pocite de lacomie, frustrare, lene, foame si prostie!

Vreau sa fiu inconjurat doar de prietenii mei  romani si scotieni, sa ne purtam ca brabatii adevarati, vorba sa fie vorba, vinul vin, fara apa si berea bere, fara "bubbles"!

Crize suprapuse!

1. L ma asculta vorbind despre jocul lui Papandreou in Grecia, despre "indignarea' pe care K o transmite de la Bruxelles si bancurile aferente:

" - Care sunt cele mai bune bancuri europene?

   - Statisticile guvernului grec!"

" Unul din marile avantaje ale crizei din grecia este ca astazi poti angaja foarte usor cu 500 EURO un grec sa faca ceea ce tu nu poti face din lipsa de timp:

Sa se trezeasca la ora 10, 

Sa ia masa de la 12 la 14 timp in care sa bea 1 litru de vin

Sa isi faca siesta pana la 16.00

Sa ia cina la 19.00 cu alti doi litri de vin...

... lucruri pe care in mod normal nu ti le permiti din lipsa de timp, le poate face un grec pentru tine cu numai 500 de EURO!"

Ea imi raspunde ca parintele Paisie Aghioritul anunta de acum cativa ani ca Grecia va intra intr-un "razboi" in care vor fi implicate toate tarile mari... . Imi amintesc si ma trec fiorii.

2. Acum doua saptamani vorbeam cu M despre studiul Vaticanului privind necesitatea infiintarii unui guvern mondial. Imi spune ca lucrurile nu stau chiar asa si ca si la vatican sunt si curente socialiste si curente de dreapta... relativisme... dar ii simt ingrijorarea.

3. Imi aduc aminte de acum un an cand R era ingrijorat de politicile de urmarire a populatiei cu buletine cu tehnologie RFID, cu sistemul de acces prin amprentare pe care il au armenii la granita si de faptul ca acum 10 ani cand asista la conferintele ASCOR privind controlul populatiei toate astea i se pareau foarte indepartate.

Acum cateva saptamani M imi spune cum in consiliul scolii ea impreuna cu profesorii francezi au reusit sa opreasca implementarea unui sistem de acces controlat prin amprentare. Parintii delegati si ceilalti reprezentanti ai elevilor gaseau sistemul foarte "safe" respectiv "cool".

Nu mi se mai pare distractiv.

- Dumnezeu nu suspenda legile fizicii, spune parintele!

- Nu suspenda nici legile sociale sau economice...

Ioanid, "prieten" cu Hayek, imi spunea ca totul vine firesc intr-o succesiune de cicluri economice, Mugur spunea ca amploarea vine din suprapunerea pe o succesiune de cicluri mari...

Eu spun ca da, poate, ... dar nu sunt cam multe coincidente?