marți, 11 iunie 2013

Turcul plateste!


Atat Roosvelt cat si Regan au fost desavarsiti in exploatarea crizelor. Roosvelt a venit la putere pe fundalul Marii Crize iar in anii ’80 ai lui Reagan, somajul ridicat, inflatia si dobanizle bancare mari defineau amenintarea a ceea ce se cheama stagflatie.

Amandoi au gestionat schimbari importante mutand puterea dinspre privat spre stat, primul, si celalalt lasand loc mai mare intrepinzatorilor si initiativei lor private prin retragerea statului din economie.

Au avut acelasi dusman politic, deghizat in forme doar aparent diferite. Ascensiunea fascismului in Europa ar fi putut avea ecouri pe fundalul crizei si peste ocean iar cateva zeci de ani mai tarziu  comunismul sovietic incepuse deja sa isi infiltreze adepti in societatea si administratia americana.

Ambii au fost fini cunoscatori ai psihicului colectiv.

Roosvelt a stiut sa lase impresia ca stie ce face comunicandu-si “New Deal-ul” cu socialismul intr-un mod inspirat, anuntand falimentul moral al elitelor capitaliste si creaind iluzia ca statul are solutia.  

Mesajele clare ale lui Reagan, venite dupa regimul slab si ambiguu al lui Carter au redat claritatea viziunii in privinta comunismului si au pregatit schimbarea de raporturi in relatia cu sovietele.


**
Doi pasi important au fost comuni in strategia de recladire a increderii in cazul ambilor presedinti:

I.               Stabilirea vinovatilor si pedepsirea lor.
II.             Pasul urmator a fost o tranzitie de putere catre noile elite care veneau cu un capital neerodat de imagine si cu un potential de incredere care cumpara timp.

Roosvelt
I.               A identificat “dusmanul comun” in elita economica pe care a acuzat-o ca s-a miscat iresponsabil intr-o piata nereglementata suficient, care nu ii apara pe cetateni de capitalistii verosi.
II.             A transferat o parte mare din putere catre stat si elita politica prin acele naucitoare 100 de zile in care a creat legi si a construit institutii care au preluat controlul in multe din locurile pe care le ordonase pana atunci piata.

Reagan
I.               A venit la putere pe un fundal in care devenise evident falimentul controlului politic si supradimensionarea statului de catre Roosvelt si grupul lui de universitari cu simpatii socialiste.
II.             A retras statul din economie, slabindu-l si lasand loc pietei si dinamicii capitaliste


***
Scenariul crizei relevate in 2008 nu are in prim plan, insa, lideri de anvergura celor doi. 

Obama este ezitant, slab comunicator si mai degraba fascinat de pseudo-solutiile lui Roosvelt decat de curajul radical si reformator al lui Reagan. Diferenta, insa, vine din faptul ca el nu mai are la indemana, ca Roosvelt, ajutorul unui razboi salvator care sa relanseze economia si sa reseteze intreaga clasa politica. DEOCAMDATA.

Europa canta acum fals, pe multe voci, intepenita in institutii si norme limitative. Singura "dinamica" o are Parlamentul European care, o data pe luna isi muta sedintele de la Bruselles la Strasbourg, cu tot personalul aferent si cu peste 100 de tone de documente.

Am pus cap la cap puzzel-ul european si am incercat sa vad tabloul mare de manipulare a recladirii increderii, pe schema urmata de Roosvelt si de Reagan:

I. PRIMUL VINOVAT  este acum capitalismul, ELITA ECONOMICA... s-au grabit multi sa anunte. Solutiile salvatoare veneau de la adeptii lui Keinses, economistul britanic care proclamase fascismul italian drept modelul cel mai apropiat de viziunea lui. El si ei spuneau ca doar statul mai poate avea solutii in criza si tot statul este cel care trebuie sa cheltuiasca bani spre relansarea economiei. Bani pe care statele nu numai ca nu ii mai au dar si-au si impins pana peste limita de suportabilitate gradele de indatorare.

CINE MAI ESTE VINOVAT, atunci?!
Raspunsul a venit repede, printr-o reteta replicata “simbolic” in multe din statele est-europene si ne-europene:
- Iulia Timosenko, fost prim ministru al Ucrainei este in inchisoare pentru coruptie
Ivane Merabishvili, fostul PM al Georgiei este inchis pentru coruptie
- Adrian Nastase, fost PM al Romaniei a fost in inchisoare pentru coruptie
Ivo Sanader, fostul prim-ministru croat  arestat in Austria
Agim Ceku, fost prim-ministru în Kosovo, a fost arestat în Bulgaria 
Akis Tzohatzopoulos, fostul ministru grec al Apărării , a fost arestat pentru spalare de bani si coruptie
- Victor Babiuc, fostul ministru roman al apararii... de asemenea.
Italia si-a gasit si ea vinovat in premierul Berlusconi, inca nearestat si chiar si in Franta s-a incercat timid un atac in suita regala prin ministrul de finante…

Vorba lui George Becali, daca asa vor ei sa arate ca justitia isi face treaba…

In mod evident, telenovela are nevoie de personaje negative. Pentru dinamica. Oamenii vor sa vada pedepse pentru nefericirea lor.

In urmatorii doi, trei ani vom vedea vinovatii spectaculoase si arestari cu televiziuni si cu intriga de bestseller. Oameni din elita politica si economica deopotriva vor fi facuti tapi ispasitori. Impreuna cu ei, o multime de inocenti vor intra la pachet, fara macar sa inteleaga de unde le vine si ce li se intampla…

Publicul mare, a treia parte a paradigmei tranzactionale “a inceput sa vada” marele vinovat identificat generic drept CORUPTIA. In acest timp, se eludeaza fondul problemei: state greoaie, birocratizate excesiv, supradimensionatesi supuse coruptiei, institutii europene inflexibile care produc munti de documente de reglementare si restrangere a pietelor.

Deci raspunsul este combinat, de data aceasta, atac la ambele elite, si cea economica si cea politica!

Intrebarea este: CE SE VA PUNE IN LOC?!


****
O distinsa doamna profesor de istorie imi spunea acum 15 ani:
- Draga, de la democratia greaca incoace nu s-a mai inventat nimic nou!

( Am folosit ca sursa de documentare "Next decade - G Friedman" )

luni, 10 iunie 2013

On the edge




Una din cauzele fragilizarii excesive a societatii este apetenta pentru risc generata de nevoia de profit. Eficienta in afaceri duce la crearea de instrumente de management si de avertizare care permit explorarea profitului in zone de nesiguranta, la limite din ce in ce mai apropiate de pericol.

Caprioarele ajung sa manance iarba la limita orizontului vizual al vanatorului iar iepurasul mananca morcovii plantati  in ghiveciul de pe balcon.

Aventurierii europeni plecau candva peste Atlantic, spre taramul fagaduintei in cautarea libertatii si in speranta ajungerii in El Dorado. Acum, stramosii lor antreprenori exploreaza tarile emergente, se imprietenesc cu dictatorii africani sau investesc in subprime si in zone financiare  cu expunere mare.

*
Zbor la peste 11.000 de metri, la limitele capacitatilor umane. La doi metri de mine temperatura este de - 60 de grade Celsius. Cata nebunie…

joi, 6 iunie 2013

Principiile. Principele. IV. Next decade



Citesc “Urmatorul deceniu” al lui George Friedman incercand sa inteleg in primul rand  “filozofia” lidersipului mare si pragmatismul american in zbaterea lui de a ramane aproape de principiile generoase ale parintilor fondatori si de a raspunde, in acelasi timp, noilor provocari globale.

Pentru Friedman, SUA trebuie sa se impace cu statutul lor de imperiu fara voie si sa isi exercite lidersipul intelept si fara complexe, actionand fara scrupule, in afara regulilor, incalcandu-le atunci cand… trebuie sa apere principiile.
 “Regulile nu sunt neaparat sfinte, dar principiile sunt”, il citeaza el pe  Roosvelt.

Unul din cei mai respectati si vizionari lideri americani, Ronald Reagan a trecut prin scandaluri enorme legate de inarmarea Iranului si afganilor pentru a se opune rusilor. Tot el, ii inarmase pe nicaraguani ocolind interdictia senatului prin intermediul statului Israel pe care i-a convins sa exporte arme in Iran si sa trimita banii castigati catre Nicaragua.
Reagan a rezistat scandalului datorita imaginii lui de om onest. Nimeni nu putea spune ca Reagan nu are principii.

“Nu putem sa ne prefacem nevinovati peste ocean, intr-o lume lipsita de inocenta”, este ce i se pare relevant lui Friedman din spusele lui Ronald Reagan.

“ Este necesar ca un principe care doreste sa isi pastreze locul sa invete cum sa nu fie bun si sa se foloseasca, sau nu de aceasta stiinta, dupa caz” conchide George Friedman in preambulul cartii lui, citandu-l pe Machiaveli.

Principiile. Principele. III. Swiss lawyer


In avionul de la Zurich la Malaga am avut vecin un elvetian batran si simpatic care fusese mai rapid decat mine si luase el “coridorul”, lasandu-ne pe noi cu “mijloc” si “fereastra”. Sotia lui chinezoaica avea “coridorul” vecin. Mie mi-au treuit ani buni sa ma prind ca asta este varianta optima si cea mai confortabila.

- Holiday? ma intreaba dupa vreo ora de zbor.
- Job! You?
- Holiday! We have one month to spend here in Andalucia. We were, before, one month in Singapore - my wife is from there - and after that will go one month in New Zeeland.
- You have a lot of time, zambesc facand o aluzie fina la varsta lui!
- 365 days a year! zambeste si el.

Ne lansam apoi intr-o discutie lunga despre competitivitatea economiei elvetiene, “prima” spunea el, “a doua”, l-am corectat eu, “dupa Statele Unite”, despre sistemul elvetian de educatie, foarte bun spunea el si eu confirm... poate putin prea "controling" pe vietile oamenilor ( asta este secretul competitivitatii lor, mi-a demonstrat el ulterior, si pana la urma nu este un sistem chiar asa rigid...), despre ce il invatase tatal lui si despre regretul usor ca NU A MUNCIT MAI MULT intre 15 si 20 de ani, despre cariera lui de business consultant dupa ce inainte fusese avocat, avocat elvetian - Swiss lawyer.

Copiii de azi, nepotii lui, PRIMESC PREA USOR multe lucruri si asta ii va costa in viata. Mai regreta ca nu facuse o cariera militara in paralel. Prima lui sotie murise de cancer cu ani in urma si el se recasatorise cu singaporeza.

Mi-a vorbit apoi despre rudele din Singapore ale sotiei lui si despre faptul ca erau in stare sa lucreze de la 7 dimineata la 9 seara fara sa se planga. Am discutat apoi despre “sindicalizarea” Europei, despre drepturile supradimensionate ale francezilor, despre comunism, despre “learningurile” lui legate de oameni inteligenti incercati de viata si despre puterea lor de a merge mai departe mult mai hotarat si mai penetrant decat cei crescuti in confort ieftin, despre Europa care nu are nicio sansa ca proiect comun...

- We are so different, we have such many interests.
- But we are similar, we have same values, il corectez…
- No, we don’t!
- So, you don’t believe in common trans-atlantic iudeo-christian roots?
- It’s such a little thing… imi zice de la inaltimea varstei si experientei lui de viata mostenita prin generatii trecute prin incercari grele, holocausturi, razboaie…

Ne despartim incantati amandoi de discutia avuta, cu un sentiment de prieteni vechi, desi ne stiam de doua ore si unul avea dublul varstei celuilalt. Eram constienti ca nu ne vom mai vedea a doua oara.

- With people like you and me, open minded and without hidden interests, Europe would have a chance!

Ce compliment frumos mi-a facut!

marți, 4 iunie 2013

Principiile. Principele. II. Lectia elvetiana


“- Cine esti tu, ma, sa ai principii?!”
                                    (din Filantropica, regia Nae Caranfil )

Cei mai multi dintre noi suntem prea saraci ca sa avem principii. Avem reguli! Si regulile sunt impuse.


In aeroportul din Zurich o reclama imensa la … nu stiu ce… are un moto incitant: 
“If you want to brake the rules, first you need to master them”. 
Pentru a stapani regulile jocului, o viata de om este adesea insuficienta. Doar cei mai inteligenti si mai puternici dintre noi “se prind” de mersul lucrurilor si reusesc sa se ridice deasupra lor. Ceilalti, respectam regulile.

Principiile solide sunt mostenite, verificate si transmise in generatii. Ele fac parte din “HERITAGE” si sunt transmise impreuna cu AVEREA si cu POZITIA SOCIALA.

Pe urmele lui Pavel. Following Pavel


























luni, 3 iunie 2013

Principiile. Principile. I. Invincibile armada


La intrarea din catedrala din Sevilla, o coada imensa. Dupa ce ajungi in fata, dupa ceva timp petrecut in coada, pe un panou la intrare sta scris ambiguu:

“Solo grups/Only groups”
“Entrance" ... si o sageata catre stanga

Nu stii daca acolo este intrare numai pentru grupuri sau daca grupurile trebuie sa mearga la stanga.
In fata noastra era o pereche de germani de varsta a treia iar in spate doi italieni simpatici, tineri, cu un copil mic.

- Seems to be only for groups! Il abordez pe neamt!
- Yes! Imi raspunde el dupa ce se documentase intre timp.
- We need to organize a group, ma distrez…
- Yes, an international one!
- So, we are six people: two Germans, two Romanians and two Italians with a kid. You have to take the lidership (glumesc). With Romanians it’s easy. Difficult with Italians... You know, the European context… your Commisionaire on Energy saying that Italy, Romania and Bulgaria are nongoverned…
Ne amuzam cu totii si intre timp ne apropiem de intrare.
- I have no cash, only card! spune timid italianul,
- So, you pay for all ! :)

- Only groups!! racneste paznicul spaniol. Individuals... there! Si arata hotarat cu mana spre dreapta.

Foarte interesant ce s-a intamplat in continuare:
   Italienii s-au rasucit spre calcaie si au plecat sa caute cealalta intrare.
   Noi am mai ramas putin sa vedem daca situatia este “zidita” intr-adevar si daca nu exista vreo solutie sa nu luam coada de la capat din nou.
   Nemtii, intre timp, incepusera sa protesteze (ea) si sa negocieze sa se lipeasca de un grup (el).
- Where are the italians.
- They ran! ma amuz.
Situatia este “de Kafka”. Spaniolii sunt impenetrabili!! INVINCIBILE ARMADA. Sunt calare pe reguli. Sunt una cu ele.
- NO WAY!

Neamtul incearca sa se lipeasca de o ghida spaniola si sa ne cumpere bilete prin grupul ei. Femeia il priveste inamarmurita, cu ochii iesiti din orbite… 
“Asta vrea sa incalc regulile… Si noua ce ne mai ramane?! Ce mai suntem noi fara reguli. Astea sunt regulile si trebuie sa le pazim cu pretul vietii!!”

Ma intorc distrat catre Pavel:
- Hai!
Gasim coada cealalta si ne asezam din nou la rand ca sa ajungem la casa de bilete. Italienii, cuminti si ei, ii ascultau pe niste britanici care patisera acelasi lucru.
- You realize that they have this situation maybe hundred times a day.. But they change nothing, ma amuz!
- Maybe they like the situation, spun englezii.

NEMTII nu s-au mai intors!! 
I-am vazut, insa in catedrala… 
INTRASERA pe la intrarea pentru grupuri!