Definitorie pentru om este natura preocuparilor sale.In importanta pe care o da lucrurilor, slabiciunea pentru unele, indiferenta pentru altele sta secretul fericirii sau nefericirii sale. Lipsa perspectivei detasate asupra acestora il poate face sclav orb al detaliilor care ii vor sufoca astfel viata.Frumusetea launtrica a unui om este data de gandurile pe care le poarta in fiecare moment cu el.Acestea i se reflecta ca o haina lumninoasa sau dimpotriva pe chip!
STRA-STRA BUNICUL copiilor mei avusese cinci fete si un baiat. Isi construise un perete fals la o camera din casa si il imbracase cu un covor. Cand veneau rusii, isi ascundea fetele dupa perete.
Un alt stra-stra bunic, ION, avea "naduf". Astm. Cand am aflat, am zambit. Mi-am amintit cum ii spuneam doctorului ca "... Nuuu! Nu avem pe nimeni cu alergii in familie!". Am pornit apoi "in jos" si am inceput sa vad cum se rostogoleau alergiile de la tata la fiica apoi la fiica urmatoare apoi, cu salt de o generatie la Ana.
ION nu a murit de astm. A murit in 1936, neasteptat, in urma unui accident vascular cerebral, dupa ce jandarmii i-au arestat baiatul.
La un "fedeles", una din petrecerile de dinaintea nuntii, tanarul trasese cu pistolul in aer de bucurie. Pe vremea aceea aveau pistoale.
In patru, cinci ani cel mai probabil l-ar fi luat pe front si poate ar fi murit in lupra dar nu a fost sa fie asa. Baiatul lui EUGEN, cel cu pistolul, insa, a murit pe front.
Celalt stra-strabunic dinspre mama mea, Tudor, a fost si el pe front, dar nu a murit. A murit fratele lui. S-au intalnit in gara in Craiova. Unul pleca spre front, celalalt se intorcea din Ungaria spre casa cu o "misiune".
- Hai nene sa facem o poza ca cine stie cand ne mai intalnim!
Nu s-au mai intalnit. Pastram poza ca pe o pretioasa mostenire de familie.
Primul barbat al stra-stra-strabunicii copiilor mei a murit pe front in Primul razboi mondial. Nu stiu cum il chema. Pe ea o chema CALINA. S-a recastorit cu SMADU si au facut-o pe ELISAVETA.
Tot in Primul razboi a luptat si STEFAN, un alt stra-strabunic al copiilor mei. Le-a lasat mostenire stra-stranepotilor brevetul pe care l-a primit pentru merite in lupta de la Regele Ferdinand.
Incerc sa ii fac pe copii sa afle cat mai mult din trecutul familiei lor. Vreau sa aiba radacini.
(Singura lectie de fizica cuantica pe care a-s pastra-o in liceu in manualul de clasa a XII-a)
Lumina ascunde in ea unul din cele mai mari mistere ale trecerii prin viata, una din cele mai la indemana cai spre meditatie si orizonturi divine.
Cat de mult se poate sublima materia? Pana la lumina, pana la gand, pana la suflet?
Cu sunetul este mai simplu decat cu lumina: incepem sa agitam particule de aer care se lovesc in lant pana ajung la timpanul receptorului. Si de aici vibratia pleaca pe canalele auditive pana la creier. Si genereaza, ce? Impulsuri nervoase care se propaga, cum? Ce se plimba, de fapt prin sinapsele neuronilor? Iar, apoi, “gandul” sau imaginea/senzatia formata in “mintea” omului ce mai sunt?
Alaturarea corpuscului cu unda in definitia luminii este ca si cum ai inghesui un kilogram de carnati de plescoi intr-o poseta Louis Viton. Nu ca nu ar fi posibile si una si alta!
Dumnezeu ne-a lasat pe pamant semne impotriva ispitei atee.
- Lasa-ma Doamne sa ma duc inapoi sa le spun fratilor mei, spunea bogatul!
- I-au avut cu ei pe prooroci si nu i-au ascultat, de ce te-ar crede pe tine, i-a raspuns Dumnezeu?
Traim cu credinta ca splendoarea rasaritului de soare este doar o aproximare firava a stralucirii de dincolo de apus, a luminii necreate pe care indraznim sa nadajduim ca o vom impartasi.
Suntem fascinati de straluciri, de lumina, de foc, de rasaritul soarelui. Le luam, insa, in firesc, coplesiti fiind de problemele stupului. Cel mult le exprimam artistic.
Privesc adesea cerul ca pe un mecanism imens, de stele si planete angrenate intr-un carusel greoi, intr-o mecanica a lui Dumnezeu.
Planete gigant care se invartesc lasand in urma un zgomot grav… Un tablou care ne poate servi ca premiza pentru meditatie sau doar pentru un act poetic pentru ca presupunem ca altele planete nu au atmosfera si deci nici sunete care sa se propage.
Doar lumina circula prin spatiu. Sunetul nu, caci este unda si are nevoie de un mediu de propagare. Lumina nu este unda! Sau este si unda, dar si altceva. Si aici se rupe filmul.
Invatam cuminti ca lumina ascunde un principiu straniu corpuscul-unda, atat de unda incat se plimba si prin vid si atat de corpuscul incat nu o putem cara cu galeata.
E fascinanta creatia lui Dumnezeu !
Daca lumina este corpuscul atunci « baie de lumina » este mai mult decat o metafora ? Ce se plimba, de fapt de la Soare spre noi ? Cat moare dintr-o stea care "da" lumina ? A vazut cineva fotoni ? Dar un foton? Ce pastreaza in ele stelutele fosforescente care lumineaza noaptea in camerele copiilor?
Dupa masa de seara multumim lui Dumnezeu: “Insemnatu-sa peste noi lumina fetei tale Doamne! Dat-ai bucurie in inimile noastre din rodul vinului, al graului si al untuluidelemn ce s-au inmultit! ».
Cred ca lumina trebuie adusa la acelasi rang al consideratiei cu bucuria, cu nadejdea! Lumina ascunde un grad de maretie care trece peste fire, se leaga direct la Dumnezeu!
Pe masura ce ne adancim in cuante, lumina se inchide cunoasterii dar nu isi pierde misterul!
“Daca vei intreba o musca: «Sunt flori in locul acesta?», ea iti va spune: «Nu stiu. Ci stiu numai ca acolo jos, in groapa, sunt cutii de conserve, gunoaie, necuratii», si iti va insira toate murdariile pe care a stat. Dar daca vei intreba o albina: «Ai vazut vreo necuratie in locul acesta?», ea iti va spune: «Necuratie? Nu, nu am vazut nicaieri. Aici locul este plin de flori bine mirositoare», si iti va enumera o gramada de flori de gradina si salbatice. Vezi, musca stie numai unde exista gunoaie, in timp ce albina stie ca acolo este un crin, mai departe o zambila…”.
( Parintele Paisie)
*
Eu si Lavinia Filtrul Laviniei pentru realitatea inconjuratoare imi augumenteaza in mod minunat senzatiile si perceptiile. Am ajuns la o simbioza perfecta. Sunt momente in care unul gandeste si celalt exprima. Acuratetea simtirilor si acuitatea simturilor ei sunt inegalabile. Cineva m-a luminat facandu-ma sa inteleg ca este omul cu cea mai mare putere de empatie si cea mai buna intelegere a firii oamenilor din cati a cunoscut. Cateaodata, cand vreau sa ma verific in perceptiile si interpretarile mele, stau la coada dupa copii care se uita in ochii ei pentru confirmari si suport,
*
Cultura si perceptia realitatii Educatia si cultura imbogatesc permanent perceptia. Formatia intelectuala a omului este cea care ii augumenteaza realitatea si ii da motive de bucurie acolo unde pentru altii imaginile sunt doar alb-negru. "Poti sa il pui pe un om CEO la cea mai mare companie. Vei vedea ca nu stie ce sa faca. Nu va sti sa faca ceva cu pozitia si oportunitatile oferite!!" imi spunea Matei dupa ce facuse nebuneasca miscare de a pleca de la Vodafone si incepuse sa creeze proiecte independente. Antreprenorul trebuie sa fie pregatit pentru oportunitate, sa aiba cultura antreprenoriala necesara valorizarii contextelor generoase. De aceea invatarea trebuie sa fie continua. Mintea trebuie antrenata si alimentata in continuu. Sufletul trebuie curatat si pregatit in fiecare clipa. Nu stii cand se deschid cerurile!
*
Augumented reality
Am intalnit conceptul acum doi ani. Amplificarea tehnologica a informatiei primite senzorial este directionata si suprima discernamantul si autonomia.
Cred, insa, ca ea va merge foarte, foarte, departe!!
Aproximarea ne fereste de infinit, aceasta notiune pe care creierul uman nu o poate conceptualiza decat superficial.
Fiecare isi ia dintr-un lucru doar atat cat ii trebuie ca sa exprime, sa operationalizeze. Ne intereseaza la o culoare doar ca ea este rosie, pentru a picta un rasarit de soare.
A merge mult prea adanc in complexitatea definitiei incurca, ingreuneaza. Este o nesabuinta care presupune o doza de orgoliu, suprima bucuria actului si complica in loc sa aduca lumina.
Iluzia adevarului descoperit prin cercetare si deductie « stiintifica » genereaza orgoliul albinei care a iesit din stup si acum crede ca deja cunoaste lumea.
Sunt multe lucrurile fara de a caror profunda cunoastere oamenii pot trai linistit. Pentru ca nu ne este dat a cuprinde rational intelesurile care pot fi adancite cel mult senzorial, inexprimabil. Ce s-ar intampla daca de fiecare data cand se aprinde nocturna pe Ghencea oamenii ar incremeni in dilema daca lumina este corpuscul sau unda?
Desconsiderarea, insa, a minunii creatiei doar din lene sau din comoditate ne transforma in viermi de matase si ne reduce la dimensiunea frunzei de dud.
Inconjurat de minuni, omul, asemeni unei cotofene, cauta cioburile de sticla care stralucesc in soare si le poarta tantos la vedere.
A (Ru):
- Guys! There are only three hours and we start to celebrate.
O (Ge):
- Why?
(A):
- The victory..
(O):
- What victory?!
(A):
- 9 of May!
...
(O):
- Aaaa.. The capitulation!
F. A. Hayek, cel mai important
ganditor clasic-liberal al secolului 20. 8 Mai 1899 – 23 Martie 1992. Azi e un
moment bun sa reamintim miza: Cand oamenii de dreapta vorbesc despre capitalism
ca despre ceva cu bogatasi, burghezi, masini, bani, conturi bancare,
proprietati imobiliare etc., nu fac decat sa repete niste mantre socialiste si
progresiste. Atat. E bine de stiut. Habar nu au ce spun.
Toata povestea asta despre
economia de piata, capitalism, dreapta etc. nu este despre bani, avutie, clase
sociale, iahturi, vile, conturi bancare, succes etc.. Este inainte de orice
despre un lucru major: despre ordinea sociala a libertatii. Despre idealul ei.
O ordine sociala in care oamenii
sunt liberi sa-si urmeze planurile si inclinatiile si in masura in care ceilalti
din jur gasesc ca e de interes sa le sustina, le sustin. Nimeni nu te obliga sa
sponsorizezi ceea ce nu pretuiesti. Iti place ceva, faci o conta-oferta in
bani.
Fiecare ofera ceva semenilor (un
produs, un serviciu, o iluzie) si semenii decid liberi daca ceea ce are de
oferit merita sa fie sponsorizat sau nu. Asta e piata libera. E un sistem
generalizat de schimb reciproc intre oameni liberi.
Ai ceva de oferit – munca, idei,
vise, satisfactia unor orgolii, poezie etc. – si gasesti pe cineva care e
interesat in oferta, oricat de nevaloroasa ar parea altora: asta e tot. Sunteti
liberi sa faceti tranzactia. Nu gasesti: e problema ta. Probabil ar trebui sa
oferi altceva semenilor. Ceva care va fi mai pretuit decat actuala ta oferta.
Acum, ca se intampla ca unii
ofera lucruri, servicii, iluzii pe care multi le pretuiesc ca atare si sunt
gata sa le plateasca cu bani buni, e o externalitate a sistemului. De aici
bogatia.
Dar in acest sistem bogatia vine
dintr-un singur lucru: oferi ceva ce atii vor. Nu din faptul ca esti la
pupitrul de control al statului. Ca ai mana bagata in sistemul de redistributie
al statului. Ca esti asociat cu aparatul administrativ si poti extrage rente
din asta. Nu. Avutia vine dintr-un singur lucru: ai oferit ceva si ai gasit
oameni care sunt foarte interesati in ceea ce oferi.
Pe scurt: sistemul libertatii nu
este neparat despre bogatie desi “intamplarea” face ca este cel mai mare
creator de avutie din istorie. Sistemul este despre oameni liberi si
responsabili, interactionand intre ei liberi printr-un cadru institutional care
creeaza si recunoaste valoare sociala si economica, in conformitate cu ce crede
fiecare individ liber, nu autoritatile sau guvernantii. Din aceste interactiuni
rezulta avutia generala. Fiecare om cauta sa fie util celorlalti. Asa se
produce valoare si “crestere economica”.
Fiecare om cauta sa fie util
celorlalti. Sau nu. E liber sa faca ce vrea. Dar sa nu dea mai tarziu vina pe
altii si sa ceara sa fie intretinut de ei.
Atat.
Deci e bine sa ne amintim azi
asta. Dreapta clasic-liberala definita de Hayek & co nu este despre
bogatasi, burghezi, masini, bani, succes in viata. Este despre un tip unic de
sistem social in care Statul este un garant al ordinii sociale a libertatii
bazate pe schimbul reciproc de bunuri si servicii intre oameni. Atat.
*
Traim sub acelasi cer dar avem orizonturi diferite.
Am auzit candva povestea fascinanta a unui om care isi pierduse vederea de la varsta de cativa ani. La maturitate a facut o operatie care i-a reparat nervul optic si i-a dat posibilitatea de a vedea din nou. Surpriza celor din jur a fost ca, desi "vedea", creierul lui nu putea "interpreta" nimic din informatiile pe care le primea pentru ca nu avea nicio reprezentare a imaginilor si nicio corelatie cu celelalte perceptii senzoriale si interpretari.
Drama lui a fost aceea de a nu vedea, in continuare, desi acum "vedea".
**
In primul rand, percepem diferit. De la Dumnezeu!
Pe langa inzestrarea originara, ne prezervam si ne cultivam simturile si simtirile diferit. Ne "asezam" mereu altfel in fata semnelor si impulsurilor din afara si rezonam in alte tonalitati de fiecare data. Cand suntem cu simturile curatite, senzatia este mai puternica si mai bogata.
In acelasi timp, mintea si sufletul nostru raporteaza mereu simtirea la o "biblioteca" de inregistrari si interpretari anterioare de a carei complexitate depinde amplitudinea undei pe care o genereaza.
Dezoltare personala este atunci cand "biblioteca" personala de informatii si interpretari capata dimensiune metropolitana, cu multe incaperi si devine "vizitabila" de multa lume.
Intelepciunea si implinirea vin atunci cand aceasta "metropolitana" este perfect integrata si adaptata, in bogatia si complexitatea ei, personalitatii noastre iar inteligenta rationala si sentimentala ne opereaza dezinvolt si creativ, fara bariere, cu toate aceste achizitii.
Se spunea despre Petru Culianu ca, in ultima parte a vietii lui, ajunsese la o asemenea eruditie si creativitate incat ar fi putut scrie fara oprire.
I. Oamenii cu personalitati "augumentate" continuu sunt cel mai adesea vizitati, cautati si "cititi" de catre ceilalti. Vecinatea lor este placuta, genereaza stari si bucurii nebanuite pentru cei din jur.
Sunt oamenii pe care ii caut si eu adesea si alaturi de care petrec timp de calitate atunci cand am prilejul. Ma imbogatesc la randul meu din ceea ce ei radiaza in jur, din nuantele si sclipirile lor.
"Citesc" adesea si romane triste, absurde sau complicate... NU MA POT ABTINE!
Biblioteca internationala este cea mai incitanta pentru cultura mea originar rurala si sedentara. Atunci cand iei o "carte", intuiesti "folderul cultural" careia ii apartine si flavor-ul specific originar care cel mai adesea nu tradeaza.
In plus, mediile in care ii intalnesc pe acesti oameni presupun si o mare mobilitate intelectuala si un anumit nivel de cunoastere si impartasire a ideilor, conceptelor, valorilor.
Sunt locurile in care adesea intalnesc carti rare si puternice, destine asumate si libere.
II. Augumentarea personala vine prin scoaterea mea din situatiile repetitive si monotone. Majoritatea learning-urilor personale pe care le am vin din "learning by doing".
Tentatia mea pentru confortul ieftin este mare, caz in care lenea mintii se instaleaza imediat.
Acum inca mai am puterea sa schimb atunci cand lucrurile se aseaza pagubos.
Cand nu am eu aceasta putere, Dumnezeu scutura scena si tulbura lucrurile spre mai buna asezare ulterioara. Cateodata trezirea este dureroasa.
III. Ceea ce incerc sa fac cu copiii mei este sa stric ce scoala si societate incearca sa zideasca gresit. Personalitatile pornite stramb de mici mai pot fi "fracturate" intelectual si psihologic doar pana totul nu devine prea tarziu.
Imi sfatuiesc copiii ca atunci cand vad ca ceva nu este in regula, sa schimbe paradigma!! Regula celor doi pasi: PLEACA!
Dincolo de orice lectie formala, experientele de viata genereaza cea mai importanta invatare pentru copii.
Calatoriile, evenimentele de si cu familia, cercetasia, mersul la biserica, lecturile, munca, greutatile vietii, esecurile, contactul cu alte medii si culturi sunt tot atatia profesori care ii invata pe copii ca viata este un mare dar si merita traita plenar si personal.
- Desi este ciudat, conform constitutiei noastre, in Bosnia sunt trei feluri de cetateni: musulmanii se declara ca fiind BOSNIACI, catolicii se declara CROATI iar ortodoxii SARBI. Eu sunt musulman bosniac.
Velid este bosniac, om de afaceri si coleg de club cu Gasha, sarb. Fac afaceri impreuna, vorbesc aceeasi limba, traiesc aceleasi realitati iugoslav - balcanice. Singura diferentiere dintre ei este data de religie si de un orgoliu puternic. Imi este greu sa intru in logica relatiei lor. Totul este ISTORIE.
I-am intalnit pe amandoi undeva intr-o Asie cu mixuri zaroastriste, musulmane si pe alocuri crestine, purtand dupa ei un "flavor" balcanic in care conotatia religioasa parea doar un apendice la o disputa istorica la limita fratricidului.
*
Cateva ore mai tarziu eram cu amicul meu roman si crestin la portile orientului, intre avioane, gonind cu taxiul spre centru, spre piata Taxim, incercand sa prindem in cele cateva ore ceva din culoarea si aromele Istanbulului.
- Sorry, sir, Taxim CLOSE!!
Si soferul, care transpirase spunand tot ce stia el in engleza, si-a icrucisat bratele pe piept ca sa fie convingator ca nu mai este nicio cale de acces spre centru.
Am coborat resemnati si am inceput sa vedem cum se formau grupuri, grupuri de comunisti cu steaguri rosii mergand spre centru.
Am gasit imediat un alt taximetrist care, pentru 20 de dolari, a fost de acord sa ne duca spre Sfanta Sofia.
- President say: "NO TAXIM!! Please, no Taxim, no centre!" But they say: "YES, YES, Taxim!! Centre!!"
Intre timp, incepusera luptele de strada cu politia, cu gaze lacrimogene si dispozitive care imprastiau multimile.
- Sunt tare curios pentru ce fac asta, ii zic amicului?!
- Cum de ce? Sunt comunisti!
- Yes, yes! Comunists! Istanbul nice city. Nice life! But they say: " Taxim, Taxim, centre!!". But president say: "Please, no centre today!!"
* Sentimentul pe care l-am avut in Sfanta Sofia este dureros! Perla Constantinopolului era transformata acum in moschee, flancata de minarete iar peste drum de ea, moscheea albastra ridicata in oglinda pentru a o umbri si mai mult.
Baptisteriumul din spatele catedralei, unde se savarseau botezurile crestine pe vremuri, era acum mausoleu pentru sicriele sultanilor si printeselor musulmane.
La intrarea in mausoleu o placuta anunta cum francezii le furasera la sfarsitul secolului XIX un mozaic trimis in Franta spre restaurare, o rusine a istoriei etc etc...
- Ooo, c'est domage!! spune o frantuzoaica dupa ce prietena ei ii explica despre ce este vorba. Apoi se descalta disciplinate, isi pun baticul si intra sa se plimbe printre sicriele verzi ale sultanilor.
Peste drum, la moscheea albastra, un afis mare cu descendentele profetilor de la Adam la Muhammad, incearca sa ii convinga pe turisti ca Allah a trimis inainte 124.000 de profeti ca sa indrume umanitatea spre "the Last and Universal Prophet" si ca "all prophets were muslim"de la Adam, trecand prin Idris, Noe... Abraham...
Francezii se descalta disciplinati asteptandu-si intrarea in moscheea albastra.
- Madam, madam!! No there!! There!! le arata ghidul cu degetul impingandu-le usor ca sa nu se imbulzeasca la intrare si sa incurce intrarea cu descaltatul lor.
- There, there! Yes! Go, go!
*
- We are 18 milions! spune acelasi sofer care venise sa ne duca inapoi la aeroport!
- Iti dai seama. cat Romania!
Lasam in urma un oras efervescent, plin de turisti. La orice colt se face o mica afacere. Peste tot este un sentiment de libertate pentru afaceri. Toata lumea face un small business. Fiecare vinde ceva. Nicio fiscalizare, nicaeri. Micile afaceri sunt lasate sa traiasca, sa se dezvolte.
DE jur imprejur un ocean de case. Dealurile sunt impanzite de case printre care serpuiesc stradute mici. Dintre ele se ridica o padure de varfuri ascutite de MINARETE.
Sambata lui Lazar, inainte de Duminica Floriilor, este ultima zi in care se fac parastase in postul Pastelui. Biserica era plina de oameni care isi cinstesc memoria mortilor lor si cer iertare lui Dumnezeu pentru pacatele nespovedite de acestia.
Invierea lui Lazar este, inainte de orice, un fapt istoric, vazut si povestit de multime de oameni. Aceasta minunata intamplare are darul de a prefigura marea inviere a Mantuitorului.
Tot in Sambata lui Lazar oamenii merg sa ingrijeasca mormintele apropiatilor. Legatura de neam, cu mortii familiei, este indestructibila si da un rost pe termen lung oamenilor.
Rugaciunile noastre pentru cei care nu mai pot ei insisi sa se roage pentru iertarea propriilor pacate reprezinta singura nadejde a invierii lor in lumea dreptilor.
Rugaciunile celor ramasi si parastasele sunt singura cale pentru a mai ridica din iad sufletele cazute, ultima cale spre mantuirea lor.
Toate mormintele din cimitir erau ingrijite. Din loc in loc femei, barbati sau fete tinere cu cate o sapa, grebla, foarfeca de taiat florile sau cu galeti cu apa ingrijesc mormintele. Oamenii sunt mai linistiti, mai buni...
Nu am vazut niciun mormant neingrijit!
Datator de nadejde pentru poporul nostru.
* In sambata urmatoare oamenii se ingrijesc de propriul suflet. Cei care s-au spovedit si incearca sa se impartaseasca in noaptea invierii tin un post mai aspru. Sunt oameni care nu mai mananca mancare si nu mai beau apa de joi noaptea pana dupa Inviere.
Ispitele sunt din ce in ce mai dure, dracii bantuie printre oameni si INCURCA. Nervi, certuri, agitatie... Cine are rabdare in ispita, primeste "cununa"!
*
- Ce faci Costel?
- Multumesc lui Dumnezeu, bine! Lumea ma intreaba " Cum te descurci? " Si eu le zic "Nu ma incurc ca sa nu fiu nevoit sa ma descurc!"
La 8 martie 1983, Ronald Reagan s-a adresat membrilor Asociaţiei evanghelicilor din Orlando, California. În discursul său, cunoscut mai târziu ca Discursul asupra Imperiului răului, a abordat două teme importante ale actualităţii politice din acel moment: dreptul la viaţă şi negocierile pentru dezarmare. În argumentaţia sa simplă şi clară, bazată pe morala biblică, a arătat pericolele abordării iresponsabile ale chestiunilor legate de dreptul la viaţă, ca şi riscurile refuzului de a vedea regimul sovietic drept ceea ce este: o religie brutală care perpetuează iluzia că omul poate să Îl refuze pe Dumnezeu şi să îi ia locul. Punctul de vedere creştin şi opiniile politice exprimate au dezlănţuit critica violentă a presei de stânga. Reagan a fost comparat cu ayatolahul Komeini, a fost numit „războinic rece” şi vânător de vrăjitoare. Scurgerea timpului au confirmat atât afirmaţiile politice, cât şi perspectiva morală a preşedintelui Reagan. (Mihaela Bărbuș)
Cuvânt la Convenţia Anuală a Asociaţiei Naţionale a Evanghelicilor din Orlando, Florida
8 martie 1983
Cucernic cler,
Senator Hawkins,
Distinşi membri ai delegaţiei Congresului Statului Florida
şi voi toţi,
Nu pot să vă spun cât de mult mi-aţi încălzit inima cu primirea voastră. Sunt încântat să fiu astăzi aici... ( continuare )
