Sambata cu motociclete

Record d'Europe

"Un bun desen valoreaza mai mult decat un discurs lung"
Napoleon Bonaparte

Sub acest motto, Robert Lafonte propune in numarul din februarie al revistei Entreprendre o schema simpla a "suprematiei" franceze in Europa:

" Detinem noi, DA sau Nu, la nivel european:
- Recordul de contributii obligatorii
- Recordul de TAXE si contributii, de toate genurile, pentru intreprinderi (impozitare pentru ucenicie, locuinta, noua taxa profesionala.) 
- Recordul de pagini ale Codului Muncii
- Recordul de contributii sociale din salariu
- Recordul de rigiditate la licentiere
- Recordul de rentabilitate scazuta a intreprinderilor
- Recordul pentru nivelul de impozitare al societatilor
Sa mai continuam lista? Si ne miram ca nu avem nici locuri de munca, nici destule afaceri, nici suficient export in frumoasa si mareata noastra tara asa zis carteziana... De reflectat pentru fiecare dintre noi "

De reflectat si in mai micul Paris...

*
In 2014, Scotia organizeaza referendum privind independenta fata de Marea Britanie.

- Ce spun sondajele?
- Jumatate - jumatate. Nimeni nu stie ce inseamna asta. Subiectiv, fiecare dintre noi se gandeste la independenta. Rational... ne dam seama ca este o prostie!
- Ce v-ar aduce independenta?
- Nimeni nu stie. Relatia dintre bugetul Scotiei si cel al Londrei se face printr-o formula ATAT DE COMPLICATA incat nimeni nu stie daca am avea mai multi sau mai putini bani. 
- Nu este mai simplu sa va ganditi la ce industrii aveti? Ce va produce voua venit?
- Industria financiara... dar este legata de Londra, avem petrol... dar cat din companiile care exploateaza sunt scotiene?! Mai sunt cateva industrii de produs aparate optico-medicale... dar nu stim cat sunt de sustenabile...

Mecanismele complicate generate de birocratie si interventionism impiedica alegerile simple si rationale, lasand loc subiectivismului si manipularii.

*
In momentul in care Parlamentul european a hotarat reducerea bugetului pentru deplasari ale parlamentarilor, presedintele PE a primit peste 100 de e-mailuri prin care era anuntat ca parlamentarii nu isi mai pot onora prezenta la lucrari din cauza imposibilitatii de deplasare.
S-a hotarat ridicarea oricarui tip de limitare privind deplasarile. S-ar fi facut o economie de 1 mil EUR.

Bugetul European suporta peste doua sute de milioane de EURO anual... dintr-un capriciu al Frantei. O data pe saptamana PE se muta cu totul pe avioane de la Bruxelles la Strasbourg pentru o zi de lucru. Pentru ca asa prevede tratatul de aderare. Schimbarea lui ar presupune unanimitate. Franta niciodata nu va accepta.

Parlamentarii calatoresc doar business class. Sunt situatii caraghioase in care in avionul este aproape plin numai cu parlamentari. Pentru o jumatate de ora de zbor, cortina se muta pana la ultimele doua randuri... pentru a marca separatia dintre business si economic. Singura diferenta, in cazul acesta, este de pret al biletului.

De asemenea, si in Luxemburg sunt tinute cateva sute de functionari ai parlamentului.

Birocratia si cheltuielile fanteziste fac din PE o institutie din ce in ce mai anchilozata si consumatoare de resurse.

- Daca Belgia a functionat atata timp fara guvern, nu crezi ca si Europa ar putea functiona fara Parlamentul European? l-am intrebat pe amicul parlamentar.
... A zambit amuzat.

Perspectives

"Our parents lived with the certainty that their children will have a better life.
Today we can not guarantee this for our children.
Have to live with this idea. "
                                             (Jarrkko Lehikonen, EYCA President)
                                             Conference on Employability and Entrepreneurship, Warsaw,
                                             March 2013

Vestea cea Buna

Dumnezeu ne cauta adesea cu perioade de grele incercari, dupa puterile noastre, adesea nebanuite.

Cand ne ridica povara de pe umerii, bucuria eliberarii este nemasurata si limpede ca argintul topit.

Ma gandesc atunci cat de mare trebuie sa fie bucuria Raiului!

Sapte femei

Sapte femei

           

S

Este dintr-o tara Baltica dar vorbeste cu colega ei in rusa. Parca este mama Russia. Este calma. Privirea ei scruteaza in zare peste taiga. Este atenta, delicata si stie bancuri cu estonieni. M-am trezit cu ea langa mine si am inceput sa ii spun impresiile mele despre castelul in care urma sa stam si domeniul care il inconjura:

- Este naucitor! Pentru mine este prea mult!

- De ce?

- Stii, dupa ce o viata intreaga locuiesti intr-un apartament intr-un bloc, iti este imposibil sa stai in lumea asta a aristocratilor si sa ti se para normal!

- (zambeste) Limitele ti le fixezi singur!

- ( zambesc si eu) Toata viata am depasit limite… La un moment dat oboesti! Acum aproape ca ma intreb de ce sunt aici?!

- Nimic nu este intmplator si are legatura undeva… (imi arata cu degetul in sus). Doar ca raspunsurile trebuie sa ti le gasesti singur!

R

Vine din Andalucia, jumatate tiganca, jumatate araboaica. A studiat la Paris.

- Bunicul meu era foarte patriarhal. Tinea familia unita. Cand mama si-a luat sot arab s-a suparat foarte tare!

- De ce te cheama Ruth?

- Din Biblie! Vine din jumatatea mea juish.

- Care jumatate?! Ai zis ca bunicul tau era tigan!

- Pai da, tiganii sunt evrei la noi!

A

este din Austria si a stat sase luni in India. Mica, blonda, ochi albastri… o opreau indienii pe drum ca sa puna mana pe ea si sa faca poze.

- Societatea indiana se aseamana intrucatva cu cea austriaca!

- ?!

- Ambele sunt bazate pe statut social! Daca la indieni te nasti intr-o casta, este imposibil sa faci un upgrade.

- Greu!

- Dar posibil?!

- Mmm..

- Daca esti din cea mai de jos casta, “untachable”, poti sa te muti in alta clasa sociala?

- Untachable nu sunt casta!

- Dar ce sunt?

- Nimic!

- Si la voi, la austrieci, daca nu te nasti in familie aristocrata, nu ai nicio sansa sa accezi acolo!

Am vorbit apoi despre selectia dura a copiilor pe care o face scoala austriaca. La 10 ani scoala iti spune daca mergi in invatamantul tehnic sau teoretic, adica poti urma o facultate.

- 90% din invatamantul austriac este profesional!

- Da! Si 90% din tinerii care fac facultate vin din parinti cu background universitar. La voi exista mobilitate sociala?

(Am inteles! Mobilitate sociala se cheama. Acesta este “conceptul” social)

- Inca!

T

Vine din Asia Mica. Ea este si mai mica, usor supraponderala si are o aluna mare pe obraz. Se strecoara usor in orice mediu social, relationeaza, imparte carti de vizita, face contacte. Pentru tot ce face are in spate, acasa, un intreg aparat care o sustine. Lucreaza si pentru o unversitate…

R

este din Letonia. Sta intr-o casa cu doua etaje, intr-o zona exclusivista de langa capitala. Stau acolo trei persoane. Casa este cu parter si doua etaje, are iesire la lac si este mostenire de familie. Este foarte  tacuta, discreta si observa tot. Am intrebat-o daca lucreaza pentru ministerul de externe. A zambit, m-a privit lung si mi-a zis:

- Nu! Lucrez in guvernul central dar sunt responsabil pentru politici publice. Ce ai vazut la mine? (zambeste iar)

L

Vine din Lictenstein, a studiat in Elvetia si urmeaza sa se casatoreasca. Este extrem de matura. A experimentat cateva medii de educatie, de lucru, si acum stie foarte bine ce vrea sa faca. Am fost “blocat” cand am aflat ca are 26 de ani si ca inca studiaza. Imi povesteste si ea de departajarea timpurie si definitiva pe care profesorul din Elvetia o face pentru copilul/elev.

- La 10 ani profesorul decide daca copilul merge spre meserie sau spre facultate!!

Ea urmeaza sa se casatoreasca dar mai asteapta un an pana isi termina scoala. Altfel, statul nu o mai considera in ingrijirea parintilor si isi pierde suportul social pentru invataura. Statul ii calculeaza venitul sotului si…

Cu D am vorbit cel mai mult.

Printr-un aranjament divin m-am trezit ca pot lua autobuzul spre Charleroi cu o ora mai devreme si am calatorit doua ore impreuna.

Terminase universitatea in Budapesta, istorie si filosofie impreuna cu logodnicul ei. Au plecat apoi sa stranga bani in Scotia ca sa poata calatori un an in jurul lumii.

- Am fost sclavi!! Sapte luni am lucrat pe branci iar patronul scotian si managerul roman se purtau groaznic cu noi. Logodnicul meu lucra in bucatarie de la 7 la 1, avea pauza pana la 4 apoi pana la miezul noptii. Cand am plecat in Scotia si-a luat toate cartile cu el sa isi scrie teza. Nu a scris un rand.

Eu lucram in restaurant. Aveam dreptul sa stam jos doar 15 min pe zi!! Era cel mai bun restaurant din oras, exclusivist, dar avea doar patru boluri de preparat salata. Cateva platouri pentru prajituri: sotul meu trebuia sa le spele imediat iar lingurile nu erau niciodata de ajuns. Bacsisul il puneam intr-o cutie din care urma sa ne dea ceva… candva… Patronii erau extrem de zgarciti.

Apartamentul in care locuiam impreuna cu alti angajati era al lor si daca plecam de la job, ne dadeau afara si de aici.

- Infiorator!

- (Zambeste trist) partea frumoasa este ca am invatat o gramada de lucruri despre limitele mele fizice si psihice si am descoperit multe despre relatia noastra.

 - Ce?

- Stii… cand esti impreuna in lupta asta nebuna toata ziua si apoi ai atatea momente frumoase in doi… asta te leaga enorm. Am strans bani in timpul asta, nu am cheltuit, dar am calatorit si am vazut o gramada de locuri frumoase.

Intelgenti, educati, plecasera cu autostopul prin UK, locuisera couchsurfing…, In timpul asta ea studiase la distanta intr-un program foarte intens al Universitatii Ilinois…

S-a intors acasa in decembrie pentru ca tatal ei a murit neasteptat. A venit si logodnicul ei la o saptamana.

Acum cautau de lucru, el isi termina licenta si intrasera intr-un fel de cateheza cu preotul lor catolic pentru ca in toamna urma sa se casatoreasca.

- Nu am renuntat la visul nostru de a face o calatorie de un an in jurul lumii!

Ma despart de ea in aeroport, ma gandesc la Maria care in cateva luni va pleca de acasa si imi rasuna in minte cuvintele “Mamei Russia”:

- Nimic nu este intamplator… si are legatura undeva! Doar ca raspunsurile trebuie sa ti le gasesti singur!

Lectia africana

" Cand ai capul prea mare taie jumatate din el"
(proverb african)

Tarile batranei Europe fac eforturi mari si cheltuie bani multi pentru a reda copiilor legatura cu natura. Exista un model de scoala elvetiana in care elevii invata afara, in aer liber, cel putin o jumatate de zi, din prima clasa pana in ultima clasa de liceu.

Am intalnit in Germania, Belgia, Luxemburg programe extraordinare de ore in natura.

In apropiere de Namour am gasit un fost centru de observatie a arealului cinegetic, care acum capatase si valente educationale. Avea animatori, artisti, pe langa oamenii de stiinta, care tineau adevarate lectii despre natura... in aer liber. Copiii se jucau in apa, faceau focul, aveau "veceuri" in mijlocul naturii...

- Am cerut unor copii de clasa intai sa aduca o piatra din parau. Doar cinci au avut curaj. Seara, dupa ce toata ziua s-au jucat in padure, in aer liber, in apa, le-am cerut acelasi lucru. Doar unul nu a avut curaj!!
Copiii au aici toata libertatea. Pot participa la program sau NU. Avem copii care toata ziua stau si baga lemne in foc. Vin aici copii care pana atunci NU AU VAZUT NICIODATA O FLACARA!!
Toti copii, inclusiv cei din sate, sunt mai tot timpul in fata televizoarelor, computerelor, jocurilor.

Copilul european are capul plin de "realitati" virtuale. Societatile mature se chinuie acum sa "taie" jumatate pentru a face loc lumii reale.

*
In mijlocul unui imens parc din Germania, municiplaitatea plateste un instructor de tobe africane sa dea lectii in aer liber pentru a-i atrage pe oameni aici.

- In societatea noastra, sa te apleci in fata unui om scund inseamna batjocura. In Africa, dansul pigmeului inseamna ca te faci mic in fata celorlalti, respect, bunavointa...

Oamenii merg in cerc si canta in rtmul tobelor, se apleaca pe vine, mersul piticului se ridica si canta iar "MA TU SA..."

Michel imi povesteste despre nuvela pe care o scrie acum, fascinat de conceptul de "human zoo" popular in secolul nouasprezece si inceputul lui doazeci. La expozitia universala din 1900, europenii au adus un sat de pigmei pe care i-au pus in custi... ca sa ii protejeze. Neadaptati la clima si civilizatie, au murit!

Sentimentul de "natura impaiata", pusa in cusca pentru a fi aratata copiilor si omului urban nu poate fi evitat. La iesirea din parcul natural s-a construit de curand o imensa antena de televiziune...

Laicitate in Trier

Trier este orasul lui Karl Marx. Un milion de chinezi viziteaza anual orasul pentru a-si prezenta tributul.
- In Germany we have a standard for a city: minimum one hundred thousand inhabitants. We are one hundred and one thousand. So please stay! ... se amuza cu noi prietenii nostrii germani.

Probabil chinezilor nu lea spus nimeni asa.
Va veni o vreme, poate, cand nu vor mai vrea sa plece inapoi.

Vor descoperi atunci o parte importanta a Europei care nu l-a uitat pe Karl Marx.

O parte importanta a intelectualitatii "de mijloc" cocheteaza nostalgic cu ideea statului protector si atotstiutor care distribuie generos beneficii egale pentru fiecare.

Chiar daca ei acum nu mai sunt atat de manifesti, fondul valorilor si reperelor lor este tributar perioadei '70, "golden age"-ul statului patriarhal. Realitatile lor de "bugetari" in relatie cu un buget din ce in ce mai restrans si mai inaccesibil ii obliga acum la inovatie, initiativa, antreprenoriat...

Dar stafia lui Marx mai bantuie inca prin Trier.

*
Am vie in minte imaginea centrului cultural din La Marlagne pe care valonii si l-au construit in anii 70 cu scopul de a AJUTA initiativele care promoveaza cultura in toate componentele ei (artistice, cetatenesti, educatie permanenta...). Ajutorul inseamna astazi ca oricine are acest scop nobil de a promova cultura, prin orice forma de reprezentatie, colocviu, seminar poate inchiria o sala superba de teatru cu 468 de locuri in public si 120 de locuri pe scena cu doar 450 Eur/zi (pretul include si doi masinisti). O sala de training de la 10 la 25 EUR. La 25 EUR este complet echipata audio-video. O sala de restaurant de 500 de locuri...100 de EUR daca este pentru masa si 400 EUR pentru expozitii, standuri...
Cazarea, 138 de locuri in camere curate, moderne este de 10 EUR/pers. Locul in camerele duble, mai putine ca numar, este 13 EUR si ajunge pana la 15 EUR in single.
Pranz 3.50 cu formula complexa de 5.50. cina 4,80, berea 1,50...

Daca se acopera costurile?! NU! Cladirea este deja veche si consumul de enrgie este foarte mare. Ar fi mai simplu sa construiesti ceva nou decat sa o izolezi termic si sa o faci "inteligenta" energetic. Un munte de fier si beton pus in forme nebanuite de un arhitect "fara limite", care pana atunci, parca, proiectase Taj Mahalul si Piramidele din Egipt.

 Presiunea pe bugetul regional este mare si de aceea s-au creat grade de libertate si de initiativa menegeriala care au dat un pic de suflu centrului. Preturile sunt inca "decente", adica mici si persista inca o multime de tabuuri si de bariere autoimpuse.

Mediul de business este tinut inca la distanta, centrul nu poate fi pus chiar la dispozitia oricarui capitalist.

Teatrul este superb, are tot ce ii trebuie si este asezat intr-o zona verde de vis. Pus la dispozitia unor proiecte/companii teatrale private serioase ar putea dinamiza cultural si financiar intreg centrul. Nu se doreste acest lucru pentru... a nu intra in COMPETITIE cu teatrul din oras. Competitia nu ar servi nimanui...

*
Trier este orasul lui Constantin cel Mare. Istoricul Altmann din Hautvillers spune chiar ca aici s-ar fi nascut imparateasa Elena. Cu siguranta Sfantul Constantin a locuit aici cativa ani inainte de a deveni imparat.

Aula Palatina sau Basilica lui Constantin este o constructie impunatoare, construita de imparat aici la inceputul secolului IV. Acum este folosita ca loc de cult pentru biserica evanghelica.

Biserica catolica are aici Catedrala Sfantului Petru. Basilica centrala este construita din caramizi romane, chiar sub indrumarea Sfintei Elena. Catolicii au expus aici Tunica dintr-o bucata pe care Mantuitorul a purtat-o inainte de rastignire si pentru care soldatii romani au aruncat la sorti.
Imparateasa Elena i-ar fi dat-o Sfantului Agricius, Arhiepiscop de Trier.

M-am rupt de prezentarea despre imbatabilul sistem de networking pe care germanii l-au creat in jurul municipalitatii din Trier si am intrat in catedrala. Am perturbat oarecum organizarea oficialilor locali care au acceptat schimbarea dupa ce le-am spus a doua oara ca vreau sa vad catedrala din interior.

Neasteptatul interior gotic m-a strivit prin maretia lui. Impunator, puternic, ca o liturghie cosmica. "Esentiala" in toata compozitia ei, orga coborata direct din rai, bazoreliefuri, altarul, calugarita in rugaciune asezata pe ultimul rand de banci - totul intr-o asezare plina dar fara nimic inutil. M-am simtit sub privirea directa a lui Dumnezeu, inutil si mic, intr-o legatura dincolo de efemer, intr-un plan dincolo de viata si freamtul lumesc.

M-am gandit apoi ce pacat era ca nimeni nu venise cu mine in catedrala. 
Inauntru am vazut alaturi de calugarita doar doi - trei oameni prin toata biserica.
Afara intelepciunea omeneasca construia retele de bunevointe si buneintentii dar fara Dumnezeu.

Gross/Grande Region

Am intrebat-o pe doamna draguta din coordonarea secretariatului tehnic al Gross/Grande Region din Luxemburg:
- De fapt, care sunt problemele voastre? De ce nu merge? Exista bariere culturale?
- Ooo... Este foarte greu! De exemplu: Am mers in Metz. Francezii celebrau... in mod specific... Primul razboi mondial. Noi (germanii) avem o perspectiva diferita (zambeste). Ei ne-au cerut sa organizam impreuna o aniversare (zambeste iar). Le-am spus, ma rog, vom vedea, avem multe altele de facut acum...

Gross/Grande region contine doua landuri germane, regiunea Lorraine din Franta, Valonia belgiana si "german speaking" region plus Luxemburg.
Luxemburgul este la mijloc. Peste ei treceau si nemtii si francezii... dus intors.
Pe langa barierele culturale, exista obstacole politice. Fiecare vine din partide si familii politice diferite si asta le face dialogul foarte greu.
Incompatibilitatea de sistem este de asemenea importanta. Nemtii vin la intalnire cu toate puterile delegate catre land. Francezi... Sistemul lor este centralizat. La intalniri vin reprezentantii prefecturii, ai guvernului deci, ai regiunii, locali... Le este foarte greu sa vorbeasca pe aceeasi voce.
Si germanilor le este greu sa aiba aceeasi opinie land vs land.

Au inceput sa faca traininguri comune cu politistii. Au Schengen - au probleme comune. Cu legi diferite. Si cu atributii limitate de granitele administrative. Un politist francez a urmarit un infractor si l-a impuscat in Belgia. A fost o problema diplomatica. Pana unde pot merge politistii? Ce atributii, drepturi pot fi delegate politistilor vecini? "Nicuna!" spun francezii...

Oamenii locuiesc in Germania, lucreaza in Luxemburg, cumpara in Franta... Barierele au fost date jos! Problemele nu! Se fac programe Interregio, se mimeaza colaborarea...

In timpul asta otelul e cumparat de Mital, de indieni, ridiculizand uniunea europeana a otelului si carbunelui.

In ultima vreme am inteles minoritatea si fragilitatea civilizatiei europene, bazata pe morala crestina, dreptul roman si democratia greaca.

Numai Dumenze ne poate salva!

Luni... colorat

Relatiile umane se desertifica. Oamenii devin pragmatici, selectivi, calculati. Mediile "populate" sunt adesea tensionate. Fara bucuria lui IMPREUNA.

Din loc in loc sunt OAZE de traire. Unde sufletele ard, mintile se conecteaza si infloresc... Si tot desertul si rautatile din jur DISPAR.

O discutie cu Maria. Povestile Anduenei din Peru. Toti copii adunati intr-o seara in familie. O ora la un pahar de vin cu Narcis. O intalnire de 5 minute in mijlocul strazii cu Jeni. O slujba intr-o biserica in munti. O discutie cu un prieten din alta tara. O iesire in alte meleaguri. Un film. Un cantec. O poezie. O intalnire. O intamplare...

Momente mici care imi schimba perspectiva si deschid ferestre spre LUMI mai colorate.

Mama, femeie...

Martie, Marte, zeu pagan al razboiului... 
Bulgarii isi leaga snur rosu cu alb la mana. Pentru protectie. BARBATII primesc snurul. 
Si in Bucovina primesc tot barbatii.

- Sa zambesti cand dai florile la fete! 
Eu dau flori. Si acasa tot flori le-am dus. Opt buchetele. 
In jurul meu se impart numere... nu flori, nu martisoare... 
- Lui Pavel ii trebuie douazecisisase. Sa ii dai bani sa mai ia patru. Dumitra da la invatatoare. Sanzianei ii trebuie... cifre, cifre...

Lumea este o astazi o PIATA de flori. Flori, snururi, protectii, barbati, femei, cadouri, adunari, aritmetici... O  NEBUNIE!
Nimeni nu mai stie de unde a inceput si ce inseamna.
Oamenii isi impart generosi si stresati de socoteli PROTECTIE.

Eu dau FLORI.
- Sa zambesti! Sa nu uiti!

*

Mother do you think they'll drop the bomb?
Mother do you think they'll like this song?
Mother do you think they'll try to break my balls?
Oooh, ahh
Mother should I build the wall?
Mother should I run for President?
Mother should I trust the government?
Mother will they put me in the firing mine?
Oooh ahh,
Is it just a waste of time?

Hush now baby, baby, don't you cry.
Mama's gonna make all your nightmares come true.
Mama's gonna put all her fears into you.
Mama's gonna keep you right here under her wing.
She won't let you fly, but she might let you sing.
Mama's gonna keep baby cozy and warm.
Ooooh baby, ooooh baby, oooooh baby,
Of course mama's gonna help build the wall.

Mother do you think she's good enough, for me?
Mother do you think she's dangerous, to me?
Mother will she tear your little boy apart?
Ooooh ah,
Mother will she break my heart?

Hush now baby, baby don't you cry.
Mama's gonna check out all your girlfriends for you.
Mama won't let anyone dirty get through.
Mama's gonna wait up until you get in.
Mama will always find out where you've been.
Mama's gonna keep baby healthy and clean.
Ooooh baby, oooh baby, oooh baby,
You'll always be baby to me.

Mother, did it need to be so high?