Pe deasupra lucrurilor...

- Eu, de fapt, cred in energii...
Frizerul meu stie/crede ca stie ca lucrurile sunt mai profunde decat atat... "suntem manipulati!!".
Am stat sa ii explic ca singura "filosofie" este sa te bucuri de bucuriile mici... care nu sunt mici. Noi suntem mici...
M-a privit circumspect:
- Credeti ca suntem singuri in univers?
- Daca ne-am lua in serios pe noi si am incerca sa intelegem ce ne inconjoara, am innebuni!

De cate ori m-am crezut "destept", intr-o aritmetica simpla mi s-a intamplat ceva care sa imi scada ego-ul, parerea de sine, cu atat cu cat supralicitasem...

M-am dus inapoi acasa si am inceput sa citesc teoria relativitatii a lui Einstein.

Reasez neeuclidian realitatea inconjuratoare, accept ca timpul se dilata fata de referentialul in miscare si distanta se contracta, il cred pe cuvant pe Lorentz cu transformarile lui de coordonate in asa fel in cat sa ii dea constanta vitezei luminii in vid, nu inteleg dar accept ca axioma cum de este constanta viteza luminii in vid, cine si cum masoara asta, accept axiomatic, transform mase in energii... ma afund.... ma scufund in cifre, abstractiuni, absurditati... inteleg deci exist... modelez... ma joc... CINEVA SE JOACA CU NOI.

Un nebun arunca piatra si o mie de intelepti se chinuie sa o scoata.

Modelele matematice pacatuiesc prin ignorarea unei mari bucati de realitate. Partea pe care nu o putem integra, nemarginitul. Dar aceste constructii sunt "cinstite". Odata ce acceptam obiectele si adevarurile axiomatice tot ce dezvoltam ulterior este impecabil logic.

Teoriile fizice bruscheaza bunul meu simt matematic aproximand grobian si retinand aspecte care sunt "aproape" de intuitia omului de stiinta si care "justifica" astfel constructia si au si o valoare practica... pana la un punct.

Kurt Godel a intuit intr-o logica simpla limitarile teoriilor matematice/fizice care incearca sa justifice apetitul omului pentru "adevar", pentru explicarea "realitatii", excluzand un tert logic in afara lui adevarat sau fals.

Cand esti frizer, incapatanarea aceasta "exploratorie" este in regula, este chiar placuta, substitutul coliviei cu canar din frizeriile de altadata.

Cand esti fizician, fara sa iti argumentezi demersul ca pe unul "ludic", cautarea stiintifica a adevarului mi se pare caraghioasa.

Despre nelocuire. Sufletele pustii

Tomb of Cristofor Columb

Sufletele nelocuite de Dumnezeu ajung bantuite.

Daca sufletul se insoteste de o minte tulbure patimile se instaleaza rapid si tarasc omul in infern. Vad atata durere muta in ochii oamenilor slabi de inger si fara Dumnezeu. Ii taraste dracul prin toate nenorocirile si rade apoi de neputinta lor. Aproape la fiecare casa gasesti o poveste de te infiori.

Ii iau in masina pe oamenii de pe marginea drumului si le ascult povestile. Ma cutremur.

Ultima data am luat un om care lucra la un gater al unui “pocait”, departe de casa. In fiecare sfarsit de saptamana mergea cum putea acasa unde statea cu inca trei frati. Pe o suta de kilometri i-am ascultat toata viata. Fara sa il intreb. Doar s-a pornit si nu se mai oprea. Plangea el plangeam si eu.

Avea 35 de ani dar parea de 45, il parasise tatal cand avea 11 luni si mama sa mai facuse 5 copii cu alt barbat si s-au crescut unul pe altul, cand era la profesionala i-a sarit un span in ochi, calvarul spitalelor, i-au scos ochiul, acum are proteza, fratele i-a murit cand s-a bagat sub remorca de la raba ridicata sa o repare, a cazut remorca si l-a strivit, l-au inmormantat chiar cand trebuia sa faca nunta si i-a ramas femeia tanara cu copil, unde lucrase el inainte mesterul a dat drumul la circularul mare in timp ce el lucra si i-a taiat degetele dar patronul si colegii au venit si i-au adus lemne la spitalul din severin si numai salonul lui avea caldura si asistentele veneau sa ia lemne dar el nu le lasa, la "pocait" i-a pus sa stea contra-greutate la utilajul care ridica un lemn mai mare decat era capacitat si atunci l-a catapultat si a stat o jumatate de ora in coma dar pana a venit salvarea s-a ridicat singur si l-a gasit patronu fumand de nu ii venea sa creada dar I s-a rupt clavicula si s-a dislocat umarul, primarul din severin e baiat bun ca odata cand era el l-a primarie a tipat la fata care vroia sa ii ia bani ca sa ii faca duplicat la certificatul de nastere si il chemase peste cateva zile si i-a facut gratis si pe loc si pe tatal lui l-a vazut la 21 de ani dar el i-a zis cand l-a vazut ca plange ca sa planga ca si el a suferit fara tata si cumnatei lui i-a zis ca orice dar un an de zile dupa moartea fratelui sa nu se marite si el merge acum si ii cumpara orice nepotelului lui si aici unde stau la pocait sunt sase baieti in baraca dar pun toti bani de cablu si o platesc pe femeia care vine si le gateste si asa ii mai raman zece milioane, e bine si patronul e respectuos si or sa se bucure fratii acum ca vine asa repede acasa ca de obicei ajunge noaptea tarziu si schimba multe ocazii…

Doamne Dumnezeule ce este pe sufletul poporului asta?

Atunci, insa, cand oamenii au educatie se creaza iluzia ca mintea se poate substitui rolului ordonator al lui Dumnezeu.  Pe cei mai multi dintre ei ii "lamureste" prin accidente revelatoare in anumite momente ale vietii lor. Cei care prin “incapatanare intelectuala” scapa acestei corectii ajung in pragul batranetii si incep sa semene cu casele parasite. Mintea nu mai poate lupta si sufletul este napadit de frica si desertaciune. Multi ar vrea sa stea de vorba acum cu Dumnezeu dar nu mai pot.

Imi aduc aminte cuvintele pe care mi le-a lasat parintele pe patul de moarte…

- Tu sa ai grija la mandria ta, sa scapi de ea! Si sa ceri la Dumnezeu HAR. Tot timpul sa cerem lui Dumnezeu har!

Pentru a nu merge in pustiu sufletul trebuie locuit de har.