joi, 21 iunie 2012

Sisteme mari si sisteme mici.


Suntem tentati sa privim tabloul general.
Sa mergem in piata publica.
Sa spunem "toti" in loc de eu.
Sa globalizam.
Sa universalizam.

Firea omului este sa nu fie fericit pana nu intra in "camera mare", cea in care nu are acces, si ajunge sa isi spuna si el parerea.
Atata timp cat isi doreste acest lucru si nu il poate atinge, aluneca in frustrare sau individualism.

Marea maturitate a unei societati este aceea de a-si putea crea sisteme mici integrale (a se citi comunitati) care sa compuna si sa se integreze intr-un sistem general.

Cand cadrul general este opresiv sau ilogic, ne refugiem in "bisericute", celule de rezistenta care sa conserve firescul si sa il poata replica ulterior la scara mare.

Mi-as petrece ceva timp in "amish-izarea" lumii noastre. Mi-as face lumea mea alaturi de oameni asemeni mie. Dar cine mai are timp de asta?! Toata lumea se uita de afara pe fereastra casei mari:
"- Parerea mea este ca in Spania, Italia si Grecia..."


O cultura mica este mai supla si isi poate gasi mai usor echilibrul si implinirea.



Niciun comentariu: