Ger!

Azi dimineata in padurea mea din Tamasi erau - 21,5 C !!

In Bucuresti erau -10,5 C.

Orasul are caldura lui! Iese din tesatura subterana de conducte, din esapamentele masinilor, casele dau si ele din caldura lor... Doua milioane de corpuri respira, se misca braunian, dezmortesc aerul si isi dau tributul orasului, ca albinele care isi incalzesc stupul cu aripile.

Seara am venit iar in oras sa o iau pe Maria si la intoarcerea spre casa mea de la tara ma opresc ritualic, ca in fiecare seara, sa cumpar paine pe vatra. Vanzatoarele ma stiu deja, imi spun daca painea e veche sau proaspata... Avem un fel de a comunica mai mult decat de a vorbi...

In seara aceasta, cu spatele in usa era un om al strazii. Avea fata distorsionata de ger, vinetie. Mai mult o forma vie decat un om. Se vedea ca Dumnezeu ingaduise sa il treaca prin experiente atat de adanci incat cu greu mai puteai vedea la el o farama de suflet atarnata de carne... Neuronii, cei cativa pe care ii mai avea, pluteau in aburi de alcool...

- Iesi afara mai!
- Lasati-l saracul ca pana maine moare. Au fost - 20 de grade azi noapte!
- Nu-l auziti cum vorbeste? Vorbeste foarte urat! Ioane da-l tu afara!
- Nu este el de vina, sunt oameni fara nicio sansa...
- Asa e dar ne e si noua greu sa il suportam, daca stiti ce ne face toata noaptea..
- Da, dar daca il dati afara moare!

Ion - tinerel, blugi si jacheta, pulovar, venise sa isi cumpere tigari; se opreste in fata lui:
- Hai! Afara, afara, lasa fetele in pace!

Pe usa intra un domn elegant moment in care "derbedeul" se arunca pe spate, la podea, si incepe sa dea din maini si din picioare.
- Hai ma afara, nu auzi?
- Dammma tu, hai...
Si se intinde langa tejgheaua de mezeluri, mort, nu vrea sa mai miste deloc.
- Lasati-l, sa stiti, nu i-am facut nimic si el s-a aruncat pe jos, nu ii luat apararea, imi zice "domnul".
- Daca il da afara moare!

Ma duc inspre el, incerc sa ma uit la el, sa ii prind privirea si ii zic:
- Hai, ridica-te! Daca te ridici iti cumpar ceva, ce vrei tu, dar te rog sa nu mai vorbesti urat!
Nu rezista si imi intinde mana, dupa o scurta ezitare, si sare in picioare.
- Ce vrei?
- O cafea!

Ma intorc, platesc painea si eclerele pentru copii (ma gandisem sa le fac un moment frumos ca ne intalneam seara cu totii) si cer si pentru el o cafea.



- A facut inchisoare ca si-a omorat nevasta, sa nu credeti ca e nevinovat!

Imi iau sacosele si cafeaua...

- Uite, tine! Ii caut privirea si ma fixeaza luuung, din spatele aburilor de alcool iar eu, ca de fiecare data cand fac "gesturi" am sentimentul acela straniu de impostura...
- Hai, il indemn cu cafeaua si il bat pe brat. Sa stai cuminte intr-o parte si sa nu le mai vorbesti urat!
Ii intind mana, ezita, se clatina, renunt...
- Nuuu! Da manaa! Si ma fixeaza iar lung... CUNOSTINTE DAAA! NICIODAAATA PRIETENI!

Domnul elegant iese discret, pus pe ganduri si ma duc si eu, la fel, in masina unde o gasesc pe Maria cu ochii in lcarimi.
- L-am privit prin usa, de la spate, si nu intelegeam... Apoi l-am vazut pe tanarul acela ca l-a lovit cu piciorul in cap cand a trecut pe langa el. Cum poate sa ... faca... asa ceva?! Si apoi te-am vazut pe tine ca l-ai ridicat si i-ai dat cafeaua.

Iesim din oras prin noapte si ger si ma uit pe bord cum se face din ce in ce mai friiig... si ma gandesc:
Cat din ce am facut schimba soarta omului asta si a universului? Va trai sau nu pana dimineata?

Socoteala lui Dumnezeu! Nu stiu daca aceasta este in raspunderea mea, daca imi cere mie sa ma ingrijesc de asta... Constiinta lumii de apoi reaseaza altfel, in alta logica, durerile acestea umane simple. Dumnezeu il va judeca dupa putinatatea celor pe care le-a avut in lume.

- Oamenii acestia nu au nicio sansa, Maria!
- Stiu, au avut-o candva, cel mult.
- S-au nascut intr-un mediu din care cu greu s-ar fi putut desprinde. Dumnezeu stie asta!

Nu stiu daca as fi putut face mai mult! Simt insa ca acea cafea era obligatia mea de la Dumnezeu.

Si se face din ce in ce mai frig...

Oamenii cu care vorbesc ( I )

Sunt multi!!
Foarte multi!

Si vorbesc, comunic cu ei. Ma cufund in realitatile lor, in lumile lor si impartim vorbe, sentimente, credinte... Si asa ma imbogatesc, eu si cred ca si ei.

Oamenii poarta cu ei ATITUDINI, "screensaver-e", dincolo de ele, insa, sunt adevaruri.

Atunci cand cunosti multi oameni, povestea incepe sa se repete... intr-un fel.

Am inceput sa cunosc contextele sociale, istorice, mai am cel putin 2-3 povesti si personaje din acel "film", stiu valorile si prejudecatile "grupului", intuiesc "cheile", capcanele prin care te verifica sa vada cum te pozitionezi fata de topic...

Cel mai adesea oamenii sunt transparenti, timp sa ai... si interes si respect real pentru Persoana, pentru Om. Abordarea aceasta construieste incredere si deschidere.
 

Mi s-a intamplat de curand. Am avut doua experiente de comunicare totala, ca o descarcare electrica puternica. Am stat de vorba cu doi oameni, pe rand, asa... la prima vedere si dupa zece minute discutam ca si cum am fi fost prieteni de o viata.

Bineinteles ca este si problema de compatibilitate si de interes pentru aceleasi lucruri. Recunosc ca imi aleg interlocutorii dar rareori mi se intampla sa nu vad latura frumoasa a omului de langa mine. Mi se intampla uneori sa am blocaje... legate mai mult de starea mea.

M-am asezat langa acel domn la masa, eram intr-un context comun, legat de o conferinta dar el venea din Moldova, eu din Bucuresti... Ne-am trezit unul langa altul la o masa imensa, numai noi doi... undeva in inima Ardealului.

Dupa doua trei vorbe de spart gheata ne-am aruncat in "discutii mari", depre inima germanica a Europei si trendul anglo saxon care se construia incet in zona odata cu venirea Printului Charles...

- ...asculta-ma pe mine, nu te cunosc, Germania nu o sa ne ierte niciodata pentru tradarea...
- hmm... Scroder, tatal lui...
- Germania joaca intr-adevar cartea Europei si pentru asta ataca si partitura rusa!
- Pentru mine a fost o surpriza sa vad cat de usor au dat de-o parte Polonia si balticii si si-au construit conducta de gaze direct, Rusia - Germania! Iar cancelarul, omul numarul unu al Germaniei devine presedinte de companie ruseasca!!
 

Am vorbit despre consecventa polonezilor in istorie, mi-a destainuit importanta parteneriatului cu Polonia si Turcia...

- Stefan a lasat cu limba de moarte, aliati-va cu turcii, cu ei va puteti intelege!
I-am evocat experienta intalnirii mele cu Elif, turcoaica tanara, draguta, educata, europeana dar care s-a dovedit, in cele din urma fidela valorilor islamice...
-Pai ei sunt poarta de intrare si bariera pentru lumea islamica!
- Bine dar ei au partid islamic la putere!
- Moderat!
- Au fost tinuti in frau de armata pana acum, cine stie cum vor evolua lucrurile...

... si discutia a curs mai departe... Polonia, Katin, experientele mele cu ei, elitele Romaniei secol XIX- XX, lumea araba, lumea turca, Asia centrala...

Undeva in discursul lui despre elitele romanesti imi strecurase subtil ca Iisus Cristos este mai mult un concept... Si imi aruncase o privire cu coada ochiului sa vada daca tresar, imi vazuse si metaniile de la mana... Nu am tresarit! I-am dat apoi "locul comun" de unde putem pleca:
" - Europa are fundamente iudeo-crestine! Nu cred ca poate exista o constructie in afara acestor repere!"  

 Apoi l-am "impins" usor inapoi ca sa stie "cum stam":
- Multi si multa vreme au privit pe crestini ca pe principalii dusmani in calea unui anumit "proiect". A fost nevoie de "primavara araba" si de revenirea puternica a islamului ca sa intelegem care sunt aliantele firesti!

Am vorbit apoi despre englezi si cheia in care vedea el venirea printului Charles in zona Sighisoara...

- Tocmai vroiam sa va intreb...
S-a oprit atunci mirat... s-a uitat la mine lung... parca atunci ma descoperea...
- De ce tocmai pe mine?!
- Cum adica?
- De ce spui ca vroiai sa ma intrebi pe mine? Abia ne-am cunoscut...

Am zambit.
Cat timp trecuse?
Cat vorbisem?
Ma interesa omul, era viu, il simteam, ii vedeam si derapajele...
Ne-am deschis si am comunicat, ne-am pus impreuna si ne-am confruntat informatiile, convingerile, credintele...
Apoi el s-a oprit si s-a intebat daca nu s-a expus prea mult.

- De ce ma intrebi tocmai pe mine?!
Intrebarea era mai mult retorica, ar mai fi avut chef sa vorbeasca... L-am lasat, insa, am iesit usor din rol cu cateva vorbe usoare... Obosisem si eu. Era de ajuns! Ne stiam foarte bine unul pe altul, de acum...

Nu stiam doar cum ne cheama, nu ne stiam numele unul celuilalt, dar aceasta era un lucru minor. O simpla conventie sociala...

Chimie

Daca cineva te vrea in viata lui, isi va face o camera pentru tine.
Nu trebuie ca tu sa lupti pentru acel loc!

Despre mintile inghesuite!

Suntem multi! Prea multi! Prea inghesuiti. Cu spatiile intime intersectate, suprapuse, agresate, sufocate... Ne amestecam mirosurile, PH-urile, gandurile, psihozele, nevrozele, bucuriile, tristetile, inchisorile, evadarile, depresiile, feromonii, adrenalinele, secretiile, vocile, emotiile, vibratiile....

Si-atunci, din cand in cand, zbor..
Ma desprind de "societatile" nevrotice si plec...
Niciodata nu m-au prins culturile inchise. M-am agatat de oamenii liberi, de mintile lor calatoare si m-am eliberat prin ei.

Nu fug de oameni, doar le ocolesc inchisorile. Vorbesc cu esentele lor nu cu "screen saver-ele". Incerc sa trec dincolo de stereotipiile dialogului, de platitudini si minciuni politicoase.
- Patern interruption, mi-a zis Olga!
Raspunsul meu iesise adesea din schema simpla social acceptata
( - Si in rest, toate bune... ce iti fac copiii, nevasta... ) si disconfortez astfel .
Creaza distanta sociala.

Distantele geografice mi le desfac singur.
In cateva zile am strabatut doua mii de kilometri. Spatiile largi, munti, zapezi, drumuri... Intens!

Oamenii de care m-am apropiat au fost plini de seva, cu povesti, cu esenta. I-am deschis si ne-am deschis cu grija, cinstit si barbateste lasand in urma impresii puternice si autentice.

Zeci de oameni, locuri, situatii, dialoguri mi-au improspatat mintea si i-au redat nuantele...

Compasiune si intelegere pentru oamenii care traiesc pe distante mici, in aglomerari si in vecinatati multiple.
Ei isi pierd intimitatile, personalitatile, libertatile si, incet incet, devin elemete statistice.

Au credite la banci, carduri de credit, un loc de munca, un apartament, o masina parcata in fata blocului, un abonament pe doua linii, concedii, doua telefoane mobile, televizor LED, facebook, un vecin tampit, o telecomanda tocita, o buna critica a sistemului, o vecina nesimtita, un meditator la copil, iar intarzie fica-ta in seara asta... sa nu te aud dup-aia, o baie la care este mereu coada, strada in reparatii, beculete de Craciun, nu mai ai loc de tigani si de cersetori, toate autobuzele sunt pline de pensionari...

Sunt totdeauna in cautarea unui loc de munca mai bun, unui salariu mai mare, o refinantare mai avantajoasa, o masina noua, un patron mai bun, un stat mai social, un loc de parcare, un apartament mai mare, o viata mai buna, altii sunt de vina...

Suntem multi! Prea multi! Prea inghesuiti. Cu spatiile intime intersectate, suprapuse, agresate, sufocate...

Joy! Afectele...

Atunci cand ratiunea isi exprima limitarile, comunicarea "afectelor" transcede barierele...

Sociale, Politice, de Limba, Educatie, Cultura...

sau venite din 

Complexe, 

Frica, 

Emotie, 

Hormoni, 

Adrenalina, 

Iubire, 

Ura, 

Ignoranta, 

Prostie, 

Suficienta,  ...

Diferentele de statut, avere, scoala, familie

Si atunci apar 

Manipularile, 

Revolutiile, 

Revoltele, 

Masele de manevra, 

PROTESTATARUL ... 

Ceea ce ratiunea nu poate depasi, "emotiile" pot spulbera!! 

Tic Tac Tic Tac...

Si atunci este bine sa fii la adapostul ratiunii, valorilor, moralei... Pana trece furtuna!

Despre Minte

Creierul trebuie antrenat la fel cum ne "lucram" si ne dezvoltam muschii corpului! Mintea, memoria trebuie exersate permanent. In acest fel ne cresc capacitatile intelectuale. 

Asa cum ne alegem hainele, trebuie sa ne alegem si gandurile. Mintea nu trebuie abandonata nicio clipa. Trebuie sa surprindem momentele in care ne zboara gandurile si  sa alegem la ce sa ne concentram si ce sa gandim. 

Dumnezeu ne-a dat timpul prezent cu un rost. Refuzul contemporaneitatii este o ispita.  Oamenii trebuie priviti in ochi si comunicat cu ei pe o frecventa comuna, "aici si acum". Acest lucru este posibil avand o minte puternica, lucrata si controlata. Altminteri, comunicarea plenara cu o inteligenta mai mare sau doar mai puternica ne deturneaza. 

M-am intrebat daca socialul, vecinatatea oamenilor nu denatureaza sufletul omului! 


Vestea buna este ca NU - cu ajutorul lui Dumnezeu! 
 

NU, daca avem o minte puternica, ascutita, necontradictorie adica sistemica si sistemul este cel bun, teocentric!

 








Pentru a ne fi de folos noua, mantuirii noastre, celor din jur si lui Dumnezeu trebuie sa “stim” oamenii! 

 
Sa “invatam” oamenii: 

ce ii bucura
ce ii intristeaza
cum gandesc
cum se imbraca
cum comunica
de ce au probleme
unde gresesc

cum pot fi facuti sa asculte
de ce sunt fericiti cand sunt fericiti
de ce "reusesc" cei care "reusesc"
de ce renunta cei care renunta 
ce ii apropie si ce ii departeaza de Dumnezeu
de ce nu mai au coerenta, nu mai gandesc cei prabusiti si ce ii mai poate misca si ridica

cat pot oamenii sa duca

de ce nu asculta oamenii "plini" de problemele lor
de ce oamenii cedeaza facilului
de ce isi fac credite
de ce cheltuie mai mult de cat isi permit
de ce strang mai mult decat au nevoie

ce ii sperie
ce ii "potoleste"
ce ii face atenti
de ce mint
de ce tradeaza
de ce sunt rai
de ce sunt buni
de ce cedeaza ispitelor
ce ii sfinteste si ce ii duce la pieire

de ce ucid
de ce nu isi respecta cuvantul
de ce sunt eroi
de ce infrunta pericole
cum isi aleg prietenii
ce ii tine fideli
de ce raman singuri
ce ii deprima
de ce se sinucid

care sunt instinctele care ii controleaza
cum si pana unde rezista instinctelor sexuale, foamei, setei, frigului, fricii, "primarelor"
de ce le e frica, de ce le e frica de moarte
de ce plang
ce ii impresioneaza
ce ii sensibilizeaza
ce le dezvolta mandria, orgoliul
de ce isi iubesc copiii, de ce ii abandoneaza, de ce ii ucid
ce si de ce iubesc
de ce au caracter oamenii cu caracter
de ce si cum oamenii sunt morali
de ce si pana unde au oamenii constiinta 

de ce cad
de ce se ridica
de ce spera, de ce au nadejde...

Mintea trebuie tinuta vie!

Activa!

Pusa in situatii speciale.

Scoasa din confort.

Tinuta in contact cu alte minti.

Antrenata pentru rezistenta, cursa lunga, sa poata munci timp intelungat fara sa oboseasca.

Invatata cu analize dificile, matematici complicate.

Mintea trebuie sa fie creativa si curajoasa, antreprenoriala.

Pazita de un suflet bun si mare.

Legata la Dumnezeu. Dumnezeu care l-a facut pe om dupa chipul si asemanarea sa. Adica omul si mintea sa merita tot respectul si atentia din lume! 

Nu exista suflet mare fara minte ascutita! Sfintenia nu este proasta! 

Brancusi, inainte sa faca Maiastra, zborul, miscarea surprinsa in cea mai directa si simpla expresie cu putinta, inainte de Maiastra, deci, a facut Ecorseul. Ecorseul, corpul uman cu toti muschii reliefati ne arata ca Brancusi stapanea arta cioplitului in cea mai inalta masura.

Sfintii care au trecut prin simplitate, in drumul spre mantuire, au facut aceasta pentru ca ajunsesera la intelepciune. Mintea lor a cuprins lumea, firea, a inteles-o si abia apoi a trecut dincolo de ea.