Pause Listen Observe sau CONSPIRATIA FEMEILOR

Sunt convins ca exista o conspiratie a femeilor!

De pe la treizeci de ani asa... ele devin mai destepte decat barbatii. Emotional. Dar aici este cheia!! 

Cand intra intr-o camera o femeie... ea scaneaza repede tot ce este inauntru si, in cateva secunde:

prinde frecventele, aerul, mirosurile, pericolele, oportunitatile...

stie imediat cine in ce este imbracat, cam cate parale face fiecare 

te vede imediat daca ai bani, serviciu, cariera sau afacere

remarca cine are bun simt si cine este cu nasul pe sus

"miroase" care dintre barbati are o nevasta care il iubeste si cine este doar un accesoriu pentru o femeie care il manipuleaza

vede ce femei sunt in incapere, care este lenesa, care este desteapta, care eleganta etc

sesizeaza orice schimbare de temperatura, de ton, de vibratie, de penibilitate, cand trebuie sa plece cand trebuie sa vorbeasca, cand trebuie sa "pozeze"

isi imprastie mirosurile, vaporii, hormonii, privirile intr-un balet fin, imperceptibil pentru barbatul accesoriu dar incitant pentru altii...

***

Ceea ce pentru barbati este inperceptibil, intre ele este o impartire de teritoriu, un dans razboinic, o incrucisare de priviri scurte, taioase, scantei, fulgere, atacuri, retrageri, revere, dosuri de palma, scanceli, mangaieri, compromisuri, jumate eu jumate tu, bine, i-al tu pe asta... si-asa e un pampalau...

Dincolo de anecdotic si de exagerarea pe care o fac de dragul femeilor din jurul meu, femeile sunt totdeauna mai destepte. 

Barbatii de langa doar foaaarte rar inteleg tumultul de trairi al femeilor cu care se intalnesc si intensitatea dinamicii sentimentelor lor, schimbarile rapide de registru, logica lui fara logica... 

Si atunci, pentru ca nu inteleg, vorbesc aiurea, prea mult, povestesc din armata sau alte lucruri neinteresante pentru femei...

Se lasa pacaliti de confirmarile catifelate ale fiintelor plapande si neajutorate din fata lor si atunci devin si mai ridicoli: incep sa devina ingamfati, fornaitori, sa se dea mari... Niste caraghiosi! 

Si tot atunci, instantaneu, gandurile, privirile femeilor incep sa alunece usor spre alte orizonturi.

Cine a mai intrat in incapere, ce bine facut este tipul asta si uite cine a pus mana pe el, 

Cum sa fac sa nu se vada ca fusta mi-a ramas putin cam stramta, sarbatorile astea nu m-am mai tinut de regim, bine... nu am exagerat dar metabolismul...  si am mai pus o suta doua de grame pe mine, Nesimtitul ala uite ce croiala stramta are la pantaloni...

Si n-ar fi nicio problema, chiar asa stand lucrurile! 

Din pacate pentru ele femeile, insa, in ultimii ani chiar si asa prosti cum sunt, barbatii sunt din ce in ce mai rari. Oferta este slaba, piata din ce in ce mai concurentiala, mai agresiva, mai fara norme. Aia buni sunt luati, sau stau cu mama, se joaca pe console la 30 de ani, nu au niciun chef de responsabilitati maritale...

***

Chiar daca sunt mai destepte emotional sau poate tocmai de aceea, multe femei sunt din ce in ce mai nefericite.

Ce ar putea sa faca barbatii?!

Sa incerce sa dobandeasca prin exercitiu ceea ce femeile au de la Dumnezeu. Si pe deasupra se mai si perfectioneaza prin traininguri 

:)

ASADAR:

Des-fado Portugal

Portugalia este tara in care ma simt cel mai aproape de mine insumi. M-am pierdut prin ea. Acolo am ajuns pana la marginea timpului... Se termina timpul, sa ma credeti!

Lisabona e superba, strazile inguste cu case imbracate in ceramica. Cunoscatorii pot sa iti spuna perioada in care este casa construita dupa ceramica in care este imbracata. Tramvaie mici, pe sine inguste, spiritul de petrecere, relaxarea, tristetea... Tristetea de a nu avea niciun motiv sa fii trist... Monumente distonante, clamand o grandoare demult apusa.

Nu stiu ce imi place in Portugalia dar sincronizarea noastra este perfecta. Imi gaseste frecventa si rezonam la unison, cuminte, inelung.

Am mancat in restaurant Fado. Este o experienta intensa. Cand incepe muzica totul se suspenda, tacamurile, telefoanele, respiratiile... Am vazut un barbat de optzeci de ani urcand pe scena si cantand, sfidand moartea, timpul, viata. "Tejuuu...".

Fascinatia lui Teju.
Teju este un fluviu care se varsa in mare printr-un estuar lat de cativa kilometri. In cantecele de Fado Teju suna ca numele unui barbat care a plecat intr-o dupa amiaza si nu s-a mai intors.

Am traversat Teju cu un vapor impreuna cu prietenii mei nemti si portughezi. Cineva intarziase si l-am asteptat o ora. Nu a venit. Apoi am traversat in oraselul minuscul de dincolo si am mai asteptat o ora pana au venit actorii care au facut spectacolul de pantomima. Piatra, stradute, rufe intinse la geam, ...

Acest amestec straniu de senzualitate, piatra, tristete, Slazar, socialism, imperiu, fadu, soare, conformism...

Hofstede spune ca portughezii au un indice mare al distantei fata de putere si asta le genereaza CONFORMISM. Mi-am adus aminte de Jose (se pronunta Juze nu Hose, cum spun spaniolii). Jose era cel mai elegant si delicat barbat din cati am intalnit. Este punctual si de cuvant, dar foarte conformist. Oricat i-as fi explicat ca atunci cand oamenii fac regulate tot ei le pot schimba el imi interpreta "sfantul statut" in cele mai ascunse detalii ale lui si imi arata cum nu se poate face ce incercam eu sa fac.

M-as pierde un an prin Portugalia.

Singur.

Sa cutreier toate restaurantele neturistice de fado, sa cutreier stradutele, sa merg prin satele portugheze...

M-as SUSPENDA temporal si ca fiiinta sociala o vreme pana as goli din mine orice urma de imprumut pe care am dobandit-o din lume.

Sa raman numai eu si acum!

Mariposa. Solo por vivir...

Cuando te miro, a ti
Lindos colores, oh si
Te mueves tan dulce
Solo por vivir

Ah bailare 
Hasta al amanecer, contigo
Oh dando vueltas
Bailare hasta al amanecer...

Mindfulness

Marele dar facut de Dumnezeu Omului este un loc al lui in Spatiu si in Timp. Un AICI si un ACUM.

Cu toate acestea, nesocotindu-i generozitatea, cea mai mare parte a vietii lui acesta se lasa bantuit de un trecut inofensiv, inspaimantat de un viitor care adesea nici nu se materializeaza si ignora bogatia momentelor prezente.

Esuam adesea in gandire deziderativa, convingeri si adevaruri gresite sau stam blocati in fictiuni personale, invaluiti in Ganduri, Fantezii si Impulsuri in cea mai mare parte legate de trecut sau de viitor.

Reconectarea cu Dumnezeu inseamna Trezirea din vis si recucerirea Timpului Prezent.

Georgia

Concentrare. Constienta. Constiinta.

Concentrarea este starea in care o persoana este atenta la un singur lucru, dar scapa din vedere celelalte din jurul sau. 

Constienta este starea in care omul este treaz fizic si atent la tot ce il inconjoara. Unii o numesc luciditate. 

Constiinta este starea cand omul este constient de sine, de propriile ganduri, emotii, senzatii, trairi, mediul incojurator, de tot.

Sfarsitul povestii. NOAPTE PARIZIANA

I want the world to stop

BELLE & SEBASTIAN

"I Want The World To Stop"

I want the world to stop (I want the world to stop)
Give me the morning (give me the understanding)
I want the world to stop (I want the world to stop)
Give me the morning, give me the afternoon
The night, the night

Let me step out of my shell
I'm wrapped in sheets of milky winter disorder
Let me feel the air again, the talk of friends
The mind of someone my equal

I want the world to stop…

Tinseltown has followed me from Tinseltown to
Grey adorable city by the docks
Girls will walk in moving air the sun hangs low the girls don’t care
As they paint themselves at dusk.

I want the world to stop…

Towns’ and cities’ populations up and grow
The workers move to the suburbs
In between I watch and go
I run along side rush hour traffic a prayer for every car

I want the world to stop…

I want to write a message to you
Everyday at 10 o clock in the evening
Yellow pearl my city is
This is your art this is your Balzac your Brookside and your Bach

Despre atitudine

“Multi oameni mor la douazeci si cinci de ani si nu sunt inmormantati pana la saptezeci si cinci.” 
                                                                           Benjamin Franklin

Kukułeczka poloneza

Standardizare tovaraseasca!

Tot timpul am fost convins ca asta e un cantec romanesc pentru copii. 

De la noi din tara...

Afurisitul de cuc era polonez!!

***

In padurea verde

Bucurie multa

Cu baieti si fete

Canta cucul canta.

Odiridi,odirididina

Odirididina uha!

...

Elefantul roz care va suna la usa!

- Nu mai inteleg nimic!

Aud din ce in ce mai des acest lucru.

Nu este decat o proiectie la nivel personal a conceptului irationalitatii pietelor.

“Pietelor” de orice natura, inclusiv iarmarocul politic.

Intr-un mediu liber, nedistorsionat de interventie si frictiuni, “mana nevazuta” a lui Adam Smith, puterea arbitrajului face ca la sfarsitul zilei tabloul general sa fie unul rational si echilibrat. Indiferent de cate greseli s-au facut pe parcurs.

Sunt un iubitor al teoriilor lui Ludwig von Mises si deci un nostalgic al pietei libere care isi selecteaza singura valorile, intr-un firesc lasat de Dumnezeu. Inclusiv valorile morale. Ele nu transced pietei ci se aseaza firesc deasupra dar nu conditioneaza ci vin natural.

**

In 2008 intr-o conferinta la BNR l-am intrebat ingrijorat pe dl. Mugur Isarescu daca acesta este momentul in care pietele esueaza si ele vor lasa locul interventiei keynsiene a statului.

Eram convins ca si acum ca nu lipsa reglementarii ci, din contra, interventia statului distorsionase procesele pietei. Hotul striga hotul! La vremea aceea nu banuiam ca nu numai Keynes ci si Marx urma sa fie dezgropat si spalat de catre teoriticieni frustrati ai economiei de laborator sau de intelectuali socialisti, francezi si nu numai.

Am inteles atunci ca era doar prea tarziu sa mai lasi pietele libere in totalitate, la indemana marilor misstificatori ci ca trebuia gasita o solutie mixta. Era prea tarziu, de exemplu, sa mai speri ca o politica total libera a cursului de schimb al monedei nationale va duce la un echilibru sanatos, atata timp cat “piata” este pandita pe la colturi de jucatori puternici, fara morala, si care au ridicat speculatia la rang de principiu prim in afaceri.

**

Nu ma grabesc sa spun acum nici ca economia rationala trebuie sa lase locul economiei comportamentale in studierea  mecanismelor pietei. Si aici inteleg economia ca fiind gestionarea resurselor limitate, de orice natura, definitie pe care eu o imprumut de la prietenul Ioanid Rosu, profesor de economie la HEC.

Cu sigruanta, insa, paradigma rationala in care vedeam viata mie mi s-a schimbat major.

Am inteles aceasta citindu-l pe Nassim Taleb, Daniel Kahneman, Malcolm Gladwell, Dan Arriely, Steven Levittt sau John List.

Ei m-au ajutat nu sa inteleg neintelesul ci sa invat sa convietuiesc cu el.  Sa il integrez.

Lebada Neagra, fenomenul neprevazut cu impact devastator din viata noastra nu mai este doar un subiect literar.

Perspectiva unui razboi, de exemplu, nu mai este doar un scenariu improbabil ci o ipoteza de lucru pentru multe scenarii.

**

DE CE?

De ce au intrat rusii in Ucraina?

De ce actorii mari europeni tac complice?

De ce se infiinteaza in 2014 un stat islamic?

De ce Obama tace?

De ce Victor Orban sta in loja cu Putin si cu Merkel … la campionatul mondial de fotbal?

De ce politica romaneasca a ultimului an are evolutii greu de inteles?

De ce se retrage Diaconescu, apoi revine si o sustine pe Udrea? (Who the fuck is Elena Udrea?)

De ce Romania nu isi dezvolta infrastructura?

De ce o tara cu mare potential agrar importa alimente?

DE ce moare industria veche romaneasca?

Singurul meu raspuns este ca trebuie schimbata intrebarea. DE CE? nu mai are o utilitate atat de mare. Nu il putem folosi decat pentru intelegerea limitata a unui tip de cauze.

A ramane cantonat si paralizat in scenarii conspirationiste este lipsit de sens.

Pur si simplu lucrurile sunt asa cum sunt.

Ce este in capul lui Putin, Obama, Merkel sau al lui Ponta, e bine de stiut sau de intuit. Dar sa intelegem, mai departe, care sunt mecanismele care ii fac sa gandeasca si sa actioneze asa este pierdere de timp.

Mai important este  acum sa intuim trendurile mari ale lumii, care sunt curentii economici, sociali, politici care se formeaza peantru a avea timp sa ne pozitionam, sa ne dam la o parte din calea suvoiului.

**

Neasteptatul si ilogicul devin realitati ale vietii noastre cotidiene.

Perplexitatea in fata unui elefant roz care iti suna la usa intr-o dimineata nu mai este o solutie. Il luam frumos pe elefant de trompa... doi pasi de dans la stanga… unul la dreapta… trecem frumos pe langa el si mergem mai departe spre serviciu.

De fapt, hai sa fim seriosi, in acel loc groaznic in care ne petrecem cea mai mare parte a zilei se intampla lucruri mult mai absurde decat un elefant roz care ne suna dimineata la usa.

Acesta cel putin este dragut, iar rozul este linistitor. In timpul acesta FNI vegheaza!

Cunoasterea spontana. Blink

DESPRE Primul nivel de cunoastere sau ce se intampla in spatele primei impresii, in primele 2 sec dupa contactul vizual/auditiv.

Este acea reactie care deschide in creierul uman un prim nivel de analiza, cel mai adesea inconstienta.

Este vorba de acel creier care proceseaza si raspunde la stimuli automat, dincolo de constientul rational. Si cea mai mare parte a zilei suntem pe acest pilot automat.

Dezvoltare personala inseamna sa aducem cat mai mult din aceasta zona de automatism in sfera rationalitatii, constienta si controlabila.

In aceasta categorie intra:
"Este ceva care nu imi place la el/ea, dar nu im dau seama ce"
sau
"M-a cucerit de la prima vedere!"


Malcolm Gladwell incearca in "Blink" sa arate cum ne putem imbunatati acest prim filtru de gandire si cum putem intelege mai bine care sunt mecanismele care genereaza "prima impresie".

Tot aici putem vedea ca analiza si decizia spontana functioneaza adesea mai bine in cazurile complexe, mai complicate, cand am fi tentati sa credem ca, dimpotriva, informatiile multe si analiza indelungata ar fi avantaje.

**
Dincolo de  a fi corecta sau nu, aceasta prima cunoastere este relevanta pentru valorile, judecatile si prejudecatile pe care le avem constient sau inconstient si cu care informatia primara intra prima data in contact.

O prima impresie asupra unei persoane, obiect sau a unei situatii poate fi gresita sau corecta... nerelevant. Ea este, insa, edificatoare pentru filtrele pe care experientele anterioare, mediile pe care le-am strabatut, cel cultural, familial, formal educational etc. ni le-au inradacinat, constient sau inconstient, in creierul nostru, cu consecinte in modul in care privim, intelegem si acceptam lumea si viata.

Totul grevat, bineinteles, pe neurochimia mostenita sau cea spontana - a zilei, a momentului.

Majoritatea testarilor psihologice din Romania sunt autoevaluative. Folosesc, intr-adevar, chei ascunse si verificari multiple care pot da raspunsuri dincolo de cele constiente. Dar, oricum, tot o singura sursa de informatie au si ea tine in principal de alegerea subiectului cercetat.

Psihologii americani folosesc camere de filmat care urmaresc privirea asociata raspunsului, senzori de temperatura, transpiratie sau puls care dau informatie suplimentara complementara si relevanta.

Testele de Asociere Implicita (TAI) pot arata ca o persoana completeaza mai repede un test in care trebuie sa puna cuvinte intr-o coloana in care barbat este asociat cu cariera si in alta in care femeie este asociat cu gospodarie decat daca aceleasi cuvinte ar fi puse in coloanele barbat asociat cu gospodarie si femeie cu cariera. DE CE? Este un tip de analiza care poate da raspunsuri mai fidele decat raspunsuri la un chestionar.

***
Relevanta si cu putere de parabola este povestea Filarmonicii din Munchen si a concursului pentru un post de suflator la instrumentul numit corn.

Din cauza prezentei in competitie a fiului unui personaj important din filarmonica, toti concurentii au cantat in spatele unui paravan, pentru a nu fi recunoscuti.

Castigatorul detasat a fost o femeie si a fost aleasa fara dubii chiar de catre dirijorul orchestrei, Sergiu Celibidachi. Acesta chiar a refuzat sa ii mai asculte pe concurentii care urmau sa fie audiati dupa ea.

In momentul in care a vazut ca era o femeie... si tot ce a urmat dupa... a fost o intreaga lupta in incercarea de a o indeparta din orchestra pentru ca, nu-i asa, cornul nu este un instrument potrivit pentru o femeie.

Scurtcircuitarea primei impresii a scos din ecuatia decizionala un filtru care tine strict de o pre-judecata care produce consecinte, cel mai adesea, inconstient, pritr-un automatism neperceput rational.

Marile orchestre ale lumii folosesc acest model mai obiectiv de audiere far contact vizual. Gladwell spune ca astfel "NU ASCULTAM CU OCHII". Aceasta a facut ca prezenta femeilor sa fie din ce in ce mai numeroasa, chiar si pe posturi pentru care se credea ca barbatii sunt mai inzestrati natural.

****
Mi se intampla adesea sa am o prima impresie care nu coincide cu analiza logica ulterioara. Interesant ar fi de decriptat ce a stat la baza acelei alegeri si care sunt resorturile interioare care au genrat-o.

Mi s-a spus odata neinspirat ca sunt misogin. Am inteles ca era vorba despre o intelegere partiala a conceptului. Cu siguranta, insa, creierul meu primar percepe si emite raspunsuri diferite in functie de genul interlocutorului.

In cele mai multe cazuri, consider ca ar fi si trist sa fie altfel. In unele cazuri, insa, am inceput sa ma cercetez mai atent.

P.S.

Si DA, HAINA IL FACE PE OM!

Felul in care suntem imbracati, tunsi, aranjati, atitudinea pe care o afisam, toate acestea concura la o prima impresie care poate da un anume tip de energie economiei relatiei care va urma.

Succes pe baze solide

https://www.youtube.com/watch?v=Eb-7joJOkuI

Domnisoara Cristina Manea

Domnisoara Cristina. 

O manea.

Arta.

Sync

From time to time ma conectez cu copiii mei si ne sincronizam agendele, sentimentele, gandurile, playlist-urile...

Merg cu Pavel in masina, tacuti, si el isi conecteaza telefonul la masina sa isi puna propria muzica.
- Ce-i asta?
- Iti place?
- Ihm...
- Ben Howard
- Si cantecul cum se cheama?
- Old pine. Iti pun eu pe calculator la birou tot albumul... Asculta si asta!

Apoi m-a pus sa ascult Mumford&Sons.
La birou mi-a mai descarcat doua albume si mi-a aratat si cantecul pe care isi doreste sa invete sa il cante la chitara.

M-a sunat apoi din curtea scolii.
- Vezi ca a aparut albumul nou Coldplay. Gost stories, il gasesti pe youtube.

Aud si simt cum se rup in mine legaturile superficiale, blazarile, conventiile de moment...
Vecinatatea lui proaspata m-a conectat... usor... la bucuria lui de a trai si a simti.
Binecuvantarea de a fi parte a vietii si intamplarii copiilor nostri ma fascineaza si imi da sensuri noi si nuante fine, asa cum nu as mai fi crezut ca pot avea....

Singuratatea dreptatii

Din sintagma “a murit cu dreptatea in mana” lipseste cuvantul singur.

In ispita dreptatii si a indreptatirii omul sacrifica fericirea personala, apropierea semenilor, dragostea si adeseori libertatea.

Am intalnit un om care se afla in inchisoare pentru o fapta cu aparenta de virtute sociala. A intervenit intr-o altercatie in care doi golani o bruscau pe o femeie pentru ca masina lor si a ei se lovisera in trafic. S-a dat jos, a pus mana pe un par si i-a “intins” pe cei doi agresori. Acum era in inchisoare.

- Trebuie sa recunosti ca te-ai crezut putin Superman!

- Si acum daca s-ar intampla as face la fel, mi-a raspuns.

- Ai iesi din inchisoare, s-ar repeta scena si ai intra din nou in inchisoare. De cate ori ai face lucrul asta?

- Inteleg unde bati, si atunci cum ar fi trebuit sa fac?!

Am un apropiat care la o varsta inaintata se lupta cu mainile inclestate pe dreptate. Atunci cand am incercat sa ii mediez conflictul si sa ii eliberez batranetile m-a urat. 

Ii luam obiectul luptei si “nici macar eu nu ii dadeam satisfactia dreptatii”

- Ar fi vrut si el sa ii spui vecinului ca nu avea dreptate! mi-a zis sotia omului.

Si-a pierdut apropierea copiilor, a nepotilor, lumea fuge de roiul de “albine otravitoare” care il insotesc tot timpul: argumente juridice, martori, evidente… dar nu conteaza... Dreptatea lui va invinge!

Acuzarea pe nedrept mi-a oferit cea mai puternica lectie de smerenie. Mi-am descoperit prin ea resorturile profunde al mandriei mele ascunse. Am invatat sa o recunosc, sa imi respect aceasta limita si uneori sa o gestionez chiar cu pretul umilintei.

Ce imi este foarte greu sa abandonez, insa, este cadrul logic, rational.

Mi-am format gandirea dupa modelul platoselor impenetrabile ale argumentelor matematice din redactarea de solutii de probleme, care trebuiau sa aiba o succesiune logica fara cusur. Nu este "evident" nimic! Totul pleaca de la lucruri recunoscute axiomatic sau cu demonstratii acceptate ca fiind adevarate iar noul adevar se construieste trecand prin alte adevaruri succesive legate intr-o insiruire bine argumentata.

Deformarea aceasta profesionala a mea face adesea ca explicatiile mele sa fie aparent redundante, cu detalii plictisitoare dar, altfel, in respectul unei logici impenetrabile. Singura forma de a evada din aceasta incorsetare este poezia, expresia literara, aluziva, sugestiva, alunecarea in metafora.

Eu nu pot sa ma exprim intr-un mod serios si sa sar, intre doua adevaruri, cinci pasi intermediari ai demonstratiei ca sa spun apoi, in schimb:

- Aici trebuie sa ma crezi pe cuvant!!

Ce ma omoara, insa, este atunci cand intr-un sir de argumente logice se insinueaza un fals sau o aparenta logica, o omisiune asumata sau superficiala a argumentului, dar toate acestea cu pretentia obraznica de a accepta autenticitatea demonstratiei.

- Ce atata scrupulozitate?! Fata nu s-a culcat decat cu un singur barbat si cu ala doar de doua ori! Deci este ca si virgina!

Fizicianul ar face o aproximare si ar merge mai departe ignorand diferentele care nu altereaza major rezultatul. Eu am trait totdeauna constient ca un fals cat de mic poate implica prin dezvoltari logice, apoi, ca fiind adevarat orice fals altfel evident. Falsul implica orice!

Nu stiu… NU AM DREPTATE?!

Authentic

*
Unul dintre cele mai puternice feedback-uri pe care le-am primit ever a fost:
"Ce faci tu este singurul lucru ADEVARAT care s-a intamplat vreodata aici! "

*
Trei ani am discutat cu copii din licee care faceau planuri de afaceri. Le-am repetat obsesiv un mesaj pe care l-am adaptat lor pentru a avea aderenta:
"Totul trebuie sa fie gandit si sa poata fi facut facut"pe bune"..."

*
Descopar cu bucurie oamenii adevarati, vii, si stau de vorba cu ei ore in sir. Invat, ma inspir, respir... Mi-am dezvoltat acest simt al autenticitatii. Miros si comunic profund cu oamenii care au poveste adevarata. Inchisoarea mea ar fi privarea de proximitatea lor si scufundarea in mediocritate.

Atunci cand reusesc sa fac un astfel de lucru ADEVARAT si sa ating filonul AUTENTIC al oamenilor  simt vecinatatea raiului.

Astazi m-a sunat Vlad sa imi spun ca mai multe zeci de oameni au avut azi privilegiul autenticitatii intr-o constructie care a plecat de la o idee a mea. Le-am redescoperit FIRESCUL.

Oamenii au mare nevoie de AUTENTIC. De aici ar putea veni solutia colectiva...

Tonul curajului. "Uniti strivim! (coruptia)"

Am stat de vorba cu un om de afaceri islandez a carui companie restructureaza business-uri all over the world. Omul avea un background profund dezinhibat. A studiat in US, si a  facut apoi business in Mexic cu tunna fish for sushi. Pestele ton se pescuieste in ocean apoi este adus in bazine si hranit artificial un an sau doi pana se face de o jumatate de metru sau mai mare. Se  iau atunci unul cate unul si se omoara rapid ca sa nu se streseze si sa nu altereze gustul carnii.

Birocratia in Mexic este infioratoare. Daca se urmeaza circuitul actelor se strica pestele. Avantajul coruptiei este ca totul se rezolva imediat daca cunosti persoana potrivita, platesti si conteinerele pleaca spre Japonia.

Afacerile facute de el in Franta au dat faliment. Daca businessul nu merge, aici nu poti restrange compania si nu poti restructura personalul pentru ca legislatia muncii face din angajat un tabu. Muncitorul este suveran. Mai exista solutia sa ai mai multe companii mici cu mai putin de 50 (sau 15, nu stiu sigur) de angajati si atunci  nu intri sub incidenta legii. Cand nu au mai avut ce face, au gasit pe cineva, i-au mai dat 1 mil de euro si i-au pasat afacerea, pentru ca era mai ieftin decat orice restructurare.

In acelasi timp a mai stat la masa cu noi un intelecual spaniol, Jessus, un nume foarte popular in tara lui, ca si in mexic. El nu este de acord ca problemaele Europei sunt legate de birocratie si etatism. Ne-a explicat la amandoi ca in Spania sunt bani si ca si Europa are bani, trebuie doar ca cineva sa ii redistribuie just si atunci educatia va fi gratuita, sanatatea la indemnana oricui asistenta sociala pe toate drumurile iar cultura pusa la locul ei binemeritat. Nu sistemul este de vina ci oamenii care il intretin si deturneaza idealurile socialiste.

Este un om educat, saizeci de ani, a facut multe, a studiat drama in Paris, vorbeste franceza, engleza, cea ce pentru un spaniol…

I-am explicat ca utopiile sunt bune ca apa in bocanci si ca oamenii sunt oameni pentru ca Dumnezeu nu ar fi facut fara rost un al doilea Rai pe Pamant. Dar pentru ei Dumnezeu este veriga lipsa din viata lor iar Statul “Atotstivuitorul” este chemat sa preia atributele Lui.

Ma intorc la prietenul islandez si il chestionez, fascinat de curajul lui antreprenorial, incercand sa vad care sunt resorturile prin care o cultura mare dintr-o tara mica isi arunca oameni in lume ca sa o cucereasca.

*

In avionul de la Istanbul la Baku se pun filme. Si la dus si la intors au pus doua monstruozitati cinematografice care induceau pasagerilor lipiti de ecrane un sentiment de teama paralizanta.

Baku este un oras cu o poleiala capitalista dar cu oameni tristi si profund speriati.

Nimeni nu are curaj sa critice, afacerile le fac doar cativa oligarhi legati cu statul iar cea mai mare cladire din oras are acoperisul sub forma semnaturii fostului presedinte, daca te uiti de pe luna, tatal actualului presedinte.

Teama paralizeaza si striveste initiativa. Undeva, intr-o cetatae veche, la marginea orasului, arde inca flacara lui Zaratustra.

*

Sub semnul obladuirii de la Celalalt Rasarit, o mana de neinspirati s-a pus sa "striveasca coruptia".
Asta mi-aduce aminte de o discutie dintre doi Mari ai zilelor de altadata, nedumeriti de ce “Nae” tot face comisii cu revolutionarii si revolutia. Mi-aduc aminte cum Doamna, cazuta pe ganduri si apoi subit luminata, a zis:

- Bai te pomenesti ca asta vrea sa afle adevarul despre Revolutie?!

Si s-au pus amandoi pe ras.

Omul Nou al zilelor noastre este BIROCRATUL INCORUPTIBIL. Sub semnul acestei utopii se eludeaza realitatea din ce in ce mai evidenta a unui mecanism de stat incalcit, suprdimensionat si care a uitat principiul fundamental al nevoii lui de a exista: Statul trebuie sa intervina DOAR acolo unde indivizii nu se pot descurca singuri.

Statul roman se aseamana astazi unui obez imens in jurul caruia o armata de vlajgani ascunsi dupa garduri ii altoiesc pe toti cei care se apropie si indrasnesc sa ii fure mancarea. Grasanul reprezinta speranta de mai bine a militianului care il pazeste, a frizerului, spalatoresei, bucatarilor, slava Domnului, croitorilor, doctorilor, brutarului, macelarului care cu totii se invartesc in jurul nevoilor lui…

Alti vigilenti au de grija ca toti cei care au o bruma de agoniseala sa isi faca datoria si sa isi dea obolul pentru Statul obez: Agricultorul, Gradinarul, Morarul, Fierarul, Negustorul din sat…

In fiecare zi a anului 2013 statul roman s-a imprumutat 40.000000 EUR. 80-90% din bugetul anual merge automat pe cheltuielile bugetare, iar restul, pentru ca sa supravietuim si sa rostogolim datoriile, trebuie sa vina din alte imprumuturi.

Intr-o comparatie extrema, ne amintim ca in fiecare piata publica, stateau candva cativa legionari  morti. Acum au jupuit cativa mari corupti si au rezolvat dilema celor care furau mancarea Grasului. Nimeni nu se gandeste ca poate ar fi bine sa il mai subtieze pana la dimensiunile si nevoile sociale decente. Tratamentul simptomatic al unor probleme reale cel mai adesea nu adreseaza cauzele profunde ale maladiei.

Romanii zilei de azi stau tematori in case. Pe strada si la televizor sunt doar lichelele si demagogii!!

- I-au imbracat pe romani in blana de iepure si acum ii pun sa tina piept rusilor! spunea mos Tutea.