Secret

Castigatorii in viata sunt acei care fac lucrurile potrivite si se simt bine, iar cei care pierd in viata sunt cei care vor sa se simta bine inainte sa faca lucrurile potrivite.
                                                  John Maxwell

Cultura spontana

Acum cativa ani am incercat primavara sa programez pentru toamna o vizita "institutionala" in Olanda.
- E prea din scurt, mi-a zis Walter!
Trebuia planificat mai din timp.

Un an mai tarziu, Horatiu imi povestea pe o terasa din Amsterdam cum incercau sa il scoata pe un prieten olandez la o plimbare cu motoarele pentru ca se anuntase un weekend frumos.
- Nu pot! Nu aveam programat...
- Ai altceva de facut?
- Nu!
- Pai si-atunci?!
- Pai... Nu am programat...

Sunt un adept al proiectului personal. In egala masura iubesc micile intamplari spontane, neprogramate.
Cultura noastra este eminamente spontana, reactiva. In conotatie pozitiva aceasta inseamna ca este adaptabila si flexibila. In realitate, lipsita de proiect, de directie.

Chiar daca "nu-i trebuie calugarului grija zilei de maine", omului "lumesc" ii trebuie proiect si planificare. In spatiile libere ramase este loc suficient pentru spontaneitate si creativitate.

Sa le dam copiilor nostri proiecte si obiective de urmarit si de atins. Aceasta le va oferi o directie in viata si un bun sens al libertatii.

De inima albastra

Daca te simti melancolic, cumpara-ti o haina.
Daca te simti singuratic, porneste radioul.
Daca te simti descurajat, citeste o carte cu haz.
Daca te simti plictisit, priveste la televizor.
Daca te simti pustiu, mananca inghetata.
Daca te simti fara rost, fa curat prin casa.
Daca te simti suparat, spune cuiva o gluma.
Nu-i asa ca-i minunata aceasta epoca moderna? Nu esti obligat sa simti nimic.
Exista un substitut pentru orice.
                                         (Lois Cheney)
                                                din
                                         Dr. Ron Jenson - Piramida Succesului)

Viata ca proiect.

Omului i se da O viata!
In administrare, nu in proprietate.

Examenul final consta in cercetarea modului in care aceasta viata a fost implinita.
De la aceasta perceptie incolo pleaca notele de bine sau de rau din viata noastra.

Fiecaruia i se da un buget de timp. un set de daruri, calitati sau de handicapuri si un numar de probleme, situatii, crize prin care trebuie sa treaca. Dumnezeu il incearca pe om spre intarire, in permanenta. Diavolul il ispiteste, este ingaduit.

Viata mea este de fapt ceea ce mi-a fost dat. Si mi-o asum impreuna cu toate conditiile in care mi-a fost proiectata, cu bune si cu rele. La judecata finala nu se evalueaza cine a strans, a dezvoltat mai mult ci cat de mult si mai ales cat de bine, de frumos a putut fiecare sa isi duca viata cu trupul, mintea, sufletul ce i-au fost date.

Credinta ca avem un proiect de implinit "din pielea clientului", in anumite conditii date, da suplete si vigoare actelor simple ale vietii. Mult ti se da, mult ti se cere. Ferice de cei "saraci cu duhul" ca pe ei nu ii va judeca Dumnezeu la fel cu cei carora le-a dat inteligenta, forta, capacitate de munca.

Asumarea si urmarirea cu seriozitate si daruire a "proietului" personal scuteste de frustrari si de sentimentul de victima pe care orice om l-ar putea avea.

Avem voie la o singura incercare!

Mai mult, mai putin!

*
- Uneori am impresia ca cu cat e miza mai mica cu atat e lupta mai mare!

Asta imi spunea zilele trecute Bogdan povestindu-mi despre "macelul" dintre profesorii din facultatea lui. "Copii", imaturi sentimental, lasati singuri in facultate isi scot ochii unul altuia cu cruzime.

Francezii spun ca " Mai bine este dusmanul lui Bine!".

Romanii au tradus asta prin " Omul care isi doreste "mai mult" sau "mai bine" nu se bucura de ce are!".

**
Drogurile au doua caracteristici: Dependenta si Toleranta.

Omul nu intelege ca diavolul l-a legat in patima prin doua trucuri ieftine: Dupa ce il ademeneste, intai il "leaga" ca sa nu poata scapa apoi, pe masura ce acesta dobandeste, aduna, consuma, ii induce un proces inflationist, ii devalorizeaza agoniseala lui de orice fel in asa fel incat sa aiba nevoie de mai mult.

Bani, Putere, Mancare, Alcool, Tablouri, Pantofi, Sex, Bijuterii, Haine, Titluri, Grade... mult, mult, muuult, si mai mult... si-ar da si sufletul pentru asta... .

***
In goana dupa infinitul mare, Omul ignora infinitul mic. Odata ce paranoia puterii, lacomia se instaleaza, omul este cuprins de streche si cauta sus, sus, tot mai sus.

Lipsa de imaginatie! Prin infranarea si controlul sentimentelor, simturilor, Bucuriile mici devin imense! Sufletul, Mintea, Inima se curata si incep sa perceapa nuantele fine, adierile, si atunci fiecare cuanta are energii infinite!

****
Paradiga relatiei umane trebuie reinventata! Ce-ar fi daca oamenii s-ar putea privi in ochi si si-ar putea transmite "povestile" unul altuia? Le trebuie atat de putin ca sa fie fericiti! Nu trebuie sa bea zece sticle de sampanie ca sa obtina ce pot primi dintr-un pahar de vin bun!

In goana dupa mult, mai mult, omul nu se mai minuneaza de darul vietii firesti cu imensele ei bucurii simple!

Cum spunea un profesor teolog:
- Acesta este marea confuzie generata de aglomerarea si agitatia umana, de locuirea aceasta supra-etajata, ca Omul nu mai stie cine este "Cel de sus"!

Filme III

Eli (2 ani jumate'), fetita mea cea mica, sa o mananci pe paine nu alta, mergea zilele trecute pe strada si din cand in cand "rupea ritmul" mersului ei dragalas si incepea sa sa topaie:

- Haa! Haa! Haa...

Apoi mai facea cativa pasi si iar incepea sa sara...
- Haaa!

- Ce face?

- Asa sare baietelul din jocul pe care si l-au pus pe ipad-ul tau...

Filme II

Adesea folosesc empatia ca sa le gasesc frecventele oamenilor, sa construiesc "locuri comune" ca sa putem comunica, sa schimbam idei si sa transmitem reciproc stari, sentimente...

Sunt oameni cu care fac natural lucrul acesta. Sunt altii care isi pun bariere si autolimitari greu de surmontat.

Cel mai trist este cand pe unii dintre ei pe care credeam ca ii cunosteam ii descopar ca au alunecat cu timpul (sau poate erau dinainte) in scenarii de supravietuire: Egoistul, Singur imptriva tuturor, Viata e dura...

Cand scenariile interactioneaza, intr-un final ele se pun de acord si se intrepatrund armonios intr-unul colectiv, cu reguli si "scene" comune. Si atunci toate impreuna dau culoarea locala, cultura societatii respective, civilizatia germana, franceza, olandeza...

Cand "filmele" oamenilor sunt paralele sau contradictorii, impreunarea lor este stridenta, distonanta adesea isterica.

Scenariul de razboi proiectat zilele acestea este din aceasta categorie. Adesea el se suprapune grotesc peste pasaje din Apocalipsa.

Filme I

Oamenii poarta dupa ei in viata, pe strada, scenarii de filme. Ei "joaca" realitati proprii, isi proiecteaza atitudini si le scot in "piata" sa le confrunte cu "jocurile" celorlalti si sa si le confirme social.

Acum ceva vreme vecinul meu de la tara, militar pensionat, a intrat in curte la mine sa isi curete gardul. Omul isi imprejmuise proprietatea cu ani inainte sa vin eu acolo si ghinionul meu era ca pe o latura a gardului lui era curtea mea.

- Ce faci vecine?

- Imi curat gardul!

Mi-a povestit apoi despre cariera si generalul lui caruia ii ducea tuica si m-a facut sa inteleg ca in "filmul" lui cel de dincolo de gard e Dusmanul.

Plimbam cu noi in lume realitatti paralele. Nasul merge pe strada cu Sclava Izaura, Consuela il ia de la scoala pe Naruto, Vreau sa fiu milionar bea o bere cu Roata Norocului, La etajul sapte sta Mortal combat, la doi sta O femeie face cariera iar undeva la parter Banii nu aduc fericirea suspina dupa Sandocan...

Adesea, Bollywoodul strazii este simpatic caragialesc.

Alta data, realitatile oamenilor sunt dureroase, fara speranta sau pur si simplu absurde... 

Atributele Omului

Chipul dumnezeirii in om este dat de Vointa, Ratiune si Sentimente.

Acestea sunt armele lasate omului spre paza simturilor.

Iar simturile fara paza sunt caile de alterare a sufletului si a constiintei.

Prin lipsa propriei vointe, omul devine element statistic, sclav social.

Pierzandu-si ratiunea se transforma in radical liber, fara legaturi sanatoase.

Cand Omul nu mai are sentimente, isi ingheata sufletul.

Societatea actuala este plina de sclavi moderni care au renuntat, de bunavoie sau nu, la Vointa, Ratiune sau Sentimente.

Despre libertatea dirijata!

Azi criza adolescentilor vine din lipsa de jaloane. Mai mult decat orice, ei au nevoie de cadru. De puncte fixe.

In gradinita in care mi-am dus copiii era un poster cu un copil care zicea: 

" - Je veux qu'on s'occupe de moi!"

Parintii/profesorii nu stiu/nu inteleg asta.

In mod surprinzator pentru ei, copii au mai multa nevoie de program, de "task-uri" decat de libertatea nelimitata de miscare si de optiune. 

Cand copiii sunt lasati "liberi", nedirijati, ei devin nelinistiti, apoi furiosi si cauta sa se "razbune" pe cei care ar fi trebuit sa ii jaloneze!

**

Libertatea de care au nevoie este a mintii si a exprimarii.

- Nu credeam ca o sa pot sa spun vreodata ce gandesc! spunea un tanar din Petrila intr-un training de dezvoltare personala.

- Daca eram "marginit" as fi facut bani, spunea candva Alex!

La polul opus al acestei marginiri este obtuzitatea. Riscam sa facem cate nimic din fiecare. Sa ne risipim... si sa devenim frustrati: "- Si eu daca as fi vrut sa fac bani..."

***

Ne-a "limitat" Dumnezeu intr-o logica euclidiana. Eu zic ca acesta este un mare dar pentru capacitatile noastre intelectuale si sufletesti.

La fel de important este ca Axioma alegerii functioneaza. Adica, pe de alta parte, exista teorii matematice in care nu poti sa alegi doar un obiect cu anumite caracteristici. La noi functioneaza, putem sa ne construim viata in baza unor alegeri.

Si atunci Solutia este sa ne construim "tarcul", cadrul, marginirile in interiorul si in protectia caruia sa ne putem implini libertatea.

Cred ca omul functioneaza mai bine daca are Proiect. 

Cei puternici pot trai plenar, avand doar orizontul mare, obiectivul absolut. 

Dar noi, ceilalti, avem nevoie de provocari si tinte nu prea indepartate a caror atingere sa ne dea taria si energia de a merge mai departe.

Feelings

Dincolo de socotelile simplu lumesti, adunarea societala a oamenilor pare cateodata plictisitoare, repetitiva, predictibila.

Sociologii numara oile sociale (elementele statistice) si descopera legi sociale.

Redusa la dimensiunea ei sociologica, viata pare un film in alb si negru. Cu nuante de gri.

Ceea ce da culoare lucrurilor sunt sentimentele oamenilor. Chiar daca si aici lucrurile se repeta statistic, retrairea lor innobileaza individul "aruncandu-l" in om.

Pentru ca atunci cand se lasa purtati de sentimente devin vulnerabili, oameni isi pun masti si fug de emotiile exprimate. Si atunci totul devine alb-negru!

Aceasta inhibitie provoaca nevroze, stress, boala, cai prin care "celalalt" ajunge la sufletul omului.

Sa cautam, asadar, oamenii, grupurile, comunitatile implinite emotional, construite pe echilibrul exprimat al sentimentelor.

De multe ori, emotiile, starile, pot fi transmise numai din simpla alaturare a oamenilor buni, fara prea multe cuvinte...

Wishful thinking vs Gandirea pozitiva

*
- Stati linistit! Nuuu! O sa fie bine! Sunt sigur ca o sa fie bine! Simt eu asaa...

Acesta este un tip de gandire la care oamenii fac recurs atunci cand se afla in proximitatea dezastrului. Ignorand evidentele, ei construiesc universuri si pseudo logici paralele, absurde, doar pentru ca nu pot infrunta si accepta realitatea. Si de la acest hering rosu incolo... filmul se rupe.

**
La fel de adevarat este ca, daca vezi si subliniezi in jurul tau doar nenorocirile, daca remarci in permanenta doar partea neagra a lucrurilor, in cele din urma vei sfarsi prin a atrage catastrofa!

Este ca in povestea cu lustragiul de pe Wall Street care, afland de la un client de-al lui ca vine criza, incepe sa faca economie la crema de ghete si ofera servicii din ce in ce mai slabe pana ce nu mai vine nimeni la el. Si atunci isi spune satisfacut:
    - Daca nu mi-ar fi spus baiatul ala ca vine criza ce m-as fi facut eu acum?!

***
Si atunci... gadirea pozitiva... de unde pana unde trebuie sa se intinda ea?! Cat din ea inseamna forta de a impinge lucrurile inainte si cat amagire?!
De unde incepe nadejdea si increderea in Dumnezeu si unde este ispitirea?!

Totul vine din referential! Raportarea in timpi scurti nu ofera perspective solid optimiste.

Cardiologii, de exemplu, iti ofera doar perspective optimiste scurte:
- Acum inima dumneavoastra este bine! In acest moment! Maine....

Prognozele sociale, economice, au un orizont mai mare. Dar nu foarte mare optimist, pentru ca, nu-i asa, nu mai exista predictibilitate!!
Daca il ascultam pe Keynes... " Pe termen lung vom fi cu totii morti!"

Si atunci perspectivele lungi, intr-adevar, pot fi insotite de nadejde, speranta, dar nu si de "certitudini" lumesti!
Pentru aceasta, optimismul trebuie sa fie insotit de iesirea din amagire si asumarea crucii!
Doar asa!

****
Si iarasi imi vor spune cei din preajma:
- Tu si pesimismul tau!!! Todeauna complici lucrurile!

Cum ar zice cardiologul de "inima albastra":
- Acum ne e bine!!! Maine.... Vedem noi!

Melting

Se topesc idei, concepte, constiinte, vorbe, ganduri, asfaltul, aerul, prezentul, viitorul...