Despre atitudinea civica

Am discutat candva cu Adi, un om dinamic si creativ care se lupta cu un intreg sistem imobil si corupt. Facea un festival de arta pentru care cauta bani - interese si oameni fara initiatva peste tot...

In paralel, era uimit de lipsa de reactie a oamenilor in fata abuzurilor. La vremea aceea - legea cu inregistrarea e-mailurilor si telefoanelor (acum a uitat toata lumea de ea), cipul cu informatii pe id (ca forma de track record), militienii care schimbau ministri etc.

- Unde este societatea civila?
- Tu esti societatea civila! raspund eu. Tu trebuie sa iei atitudine!
- Da, dar imi mai da mie ... bani pentru festival?
- Nu!
- Asta e...
- E un principiu sovietic: sa ii dai sa manance nici cat sa moara dar nici cat sa traiasca pentru ca apoi il apuca atitudinea...

Ma infasor in oameni

Ma infasor in oameni. Sute. Mii. Oameni care la randul lor sunt infasurati in alte mii de oameni.
Oameni de calitate. De diferite calitati.

Multa vreme am judecat oamenii. Am fost "evaluativ" cum zice Oana. Mi-a fost inradacinata increderea in calitatile mele confirmate de competitiile in care "ma incerca" sistemul. Ecuatia era simpla: Primele pozitii de pe lista de concurs aveau locuri mai bune in sala de "concert social".

Cum judeca poporul?
"- Tovarasul Ionescu este un tovaras deosebit: are doua facultati, doctorat... Ce daca e nefericit si sociopat?"

Acum incerc sa ii vad oameni ca pe cei facuti de Dumnezeu asemeni lui. Si aceasta ma pozitioneaza diferit fata de ei. "Neevaluativ".  Mai atent, in observare, ascultand, privind, incercand sa inteleg.

Si Oamenii apreciaza asta. Au nevoie de o astfel de atitudine, asa o abordare.

Si atunci iincep sa te "infasoare". Cu problemele lor. Cu bucuriile. Frustrarile, stangaciile, entuziasmul, blazarea, renuntarile, iubirile, esecurile, divorturile, zilele de nastere, rautatile, generozitatile... Si toate sunt "unice"!

In ultima vreme am fost nevoit sa EVALUEZ traineri. Am vazut o multime de minisesiuni de comunicare. "- Vom vorbi despre barierele de comunicare! Ia sa vedem, dati-mi exemple de astfel de bariere in comunicarea cotidiana!". Inainte alti trei candidati facusera acelasi lucru. Aceleasi idei, tehnici, exercitii menite sa ii faca pe oameni sa se "auda" mai bine intre ei. Sa se inconjoare unii de altii.

Invelit in oameni si problematica lor, pendulez intre doua stari.

Cand ma ridic deasupra "zilei" ca sa ma pot lega dincolo de fire, sa ascult cerul, iarba, ingerii, tanguirile iadului, timpul, netimpul...

Cand plonjez in fire, cea umana, si ma umplu de ea, de frumusetile si sensibilitatile ei, de nuantele, umbrele si stralucirile ei...

Cand nu sunt atent, insa, ma infasor in oameni. Si ei se agata de mine. Si imi imprumuta neputintele si ratacirile lor.
Si atunci imi aduc aminte de ce spunea Parintele:
- Pamantul nu este Raiul. Nu ar fi avut niciun rost ca Dumnezeu sa mai faca inca unul.

In ziua de Nasterea Maicii Domnului

"Maica Domnului este cel mai frumos dar facut de omenire lui Dumnezeu"

(Preot - Predica la Liturghia din Ziua Nasterii Maicii Domnului)

Albastru. Verde - albastru

Intre Galitia si Galicea

Dupa amiaza trecuta am explorat cu Ana din Madrid similaritatile dintre romana si galiciana, dialectul portughez al limbii mamei ei. Era fascinata de faptul ca sarbii, polonezii, cehii, slovacii, ucrainienii, rusii se pot intelege intre ei vorbind fiecare in limba lui pe cand la mijloc, intre slavi, se afla o lume cu o limba latina, atat de similara cu a ei.

Asistase pana atunci la lectia de istorie romano-sarba dintre mine si Milos si intelesese cum sarba si croata sunt aceeasi limba asa cum catalana si valenciana tot una sunt, cum Ceausescu se temea de rusi si unguri si Tito de italieni si albanezi .

- Bunicul meu mi-a spus ca singurii care nu ne-au tradat niciodata au fost romanii! (Milos)

Ana cunoaste bine lumea latina a Americii de Sud, stie bine realitatile din lumea araba a nordului Africii, are studii politice si lucreaza in afaceri internationale.

La plecare ii arat discret buletinul meu unde la locul de nastere e trecut Galicea Mare. Este absolut fascinata. Ma nascusem intr-o alta Galicia, chiar mai mare.

- Now is sure that you have to visit the smaller brother!

Ma despart de prietenii mei dupa ce Milos ma invita sa petrec o saptamana cu el in Bali, Ana ma invita sa vad Galicia si amandoi ma roaga sa organizez o intalnire in Delta pentru toti. Eu ma gandesc cum sa fac sa mai ajung in Galicea mea.

Dincolo de realitatile obiective si determinarile istoriei, relatiile dintre tari au in spate puternice legaturi subiective intre oameni din culturile respective.