luni, 10 mai 2010

Etica saunei finlandeze. Oare am gresit?


Doi prieteni finlandezi asteptau de doua zile cu pustile pregatite ca sa apara vanatul.
In dimineata celei de a treia zile trece in mare viteza un animal.
- A fost o vulpe, spune primul dintre prieteni... pe la pranz!
- Nu! Nu a fost o vulpe, raspunde celalalt... pe seara!
A doua zi de dimineata primul dintre prieteni plecase lassand in urma lui un bilet:
- A trebuit sa plec, nu mai suportam scandalul!

Ca sa rezum chintesentic spiritul si aburul poporului finlandez am ales o sauna traditionala cu lemne in plin centrul capitalei Helsinki. Noi eram 4 prieteni din Romania. Ei erau 10-15 finlandezi care veneau aproape zilnic la sauna asta.

Prietenul finlandez ne-a instruit ca puteam intra pana la ora 8 seara, sauna se inchide la 10 si ca ne putem aduce propria bere daca vom consuma decent, ceea ce insemna 2-3 beri de persoana.

Atmosfera muncitoreasca, autentica, spatiu intim, de comunitate de colt de strada; coborai 2 trepte in vestiarele vechi, din vestiare intrai in sala dusurilor si de acolo in sauna. Sauna mare, cat o sufragerie de bloc cu un cazan imens la intrare, incalzit cu lemne.

Oameni decenti, varsta a doua a treia, jucau sah in vestiar, citeau ziare, beau bere si comentau, exercitiu cotidian spre desavarsirea firii finlandeze si a calmului absolut.

Si aici incepe framantarea mea:

Stiam ca nu au voie sa intre cu bauturi in sauna. De altfel, usa dinspre sauna avertiza cu un semn de sticla si de doza taiate distinct, fiecare cu liniuta ei. Problema lor... Ii inteleg, norma finlandeza indreptata o data in plus spre neproliferarea tentatiilor bahice in aburii saunei cu lemne.

Problema mea: De cativa ani m-am obisnuit sa beau o sticla mare de apa in timp ce fac sauna. Sunt convins ca ajuta la detoxifierea organismului.

Rationament simplu: sticla taiata, doza taiata, niciunde nu era un pet taiat, intru cu plasticul dupa mine.

Socializam cu finlandezii. Ne accepta, nu ne plac. Vorbim mult si ne suim pe treapta cea mai de sus a saunei unde stau numai veteranii cu inima tare pentru ca acolo e cel mai cald.

Dupa ora 8 intra si tinarul care administra sauna si imi spune ca trebuie sa ies imediat cu sticla afara pentru ca este strict interzis. Ii raspund ca este in regula dar ca as vrea sa stiu de ce. Nu este nici sticla si nici doza, nu este pericol sa explodeze.

Imi raspunde ca asa e regula pur si simplu.

Intre timp fiecare finlandez care iesea afara mai dadea drumul scurt la robinetul de apa ca sa curga pe carbunii incinsi si cazanul arunca aburi fierbinti care se opreau in treapta de sus, in coltul de foc unde eram noi si veteranii saunei finlandeze.

- Bine dar e absurd!

- Asa e, spune cineva, suntem in Finlanda!

Tanarul imi explica ca asa e regula si nu vrea sa confuzeze lumea ca ar fi voie totusi cu recipiente de plastic.

Ultimul jet de aburi fierbinte face sa ne fiarba efectiv pielea, eram ca in cazan si asta ne face sa ne strecuram cocosati de tavan pe treapta de jos si sa ne indreptam spre iesire. Era clar ca o facusera intentionat.

Tanarul mai explica cum ca unii oameni intrasera cu alcool in peturi de apa si ca e foarte periculos.

Ma gandesc de atunci intr-una daca am facut bine sau am gresit? Era tara lor, norma lor si ei respectau asta. Pe de alta aprte era absurd sa imi interzica sa beau apa in sauna. Fusesem totusi avertizat de semnul de pe usa si stiam ca sunt caposi. Aveam eu dreptul sa ii sfidez si sa imi vad de dreptatea mea? Pe de alta parte era problema lor daca nu sunt in stare sa controleze fenomenul alcolismului. Nu stiu ce sa zic...

DA-MI O MANA DE AJUTOR SI MA SCOATE DIN DILEMA! TU CE ZICI, AM GRESIT?

In spatele meu aud cum sfaraie profund si lung jetul de apa lasat sa curga pese carbunii incinsi. Tanarul meu amic oltean si roman daduse drumu la robinet inainte sa iasa. Daca asa faceau si ei... Poate le place asa...

- No, no, enough... strigau veteranii!

2 comentarii:

ludmila spunea...

Eu daca as fi fost in locul tau, desi ma stii cat sunt de agresiva, as fi respectat regula lor indiferent cat mi s-ar fi parut de absurda. E felul in care iti asiguri confortul personal de multe ori si lasi o amprenta placuta oamenilor cu care intrii in contact. Daca regulile care mi se impun intra in conflict cu principiile mele, tabieturi importante sau pur si simplu imi strica starea evit sa ma duc acolo. Simplu si linistitor.

Laura spunea...

Eu nu stiu daca as fi incalcat regula, dar cu siguranta i-as fi intrebat, daca aveam ocazia, care e sensul respectivei reguli ... si, in cazul in care aveau disponibilitate, le-as fi spus si ca romanii nu respecta o regula decat daca o inteleg. Asa le-am spus si catorva din Franta si li s-a parut foarte amuzant, dar le-a si dat de gandit. :)