Ieri m-am gandit cum aceeasi oameni care ii strigau lui Pilat “Sa se rastigneasca!” IL intampinasera pe Iisus cu ramuri de finic la intrarea in Ierusalim. Prin cate minti se rostogolise inaintea mea acest gand?
Repetam intelegand sau doar imitand aceleasi ganduri, aceleasi vorbe.
- Ce ne ramane unic?
- Locul din care ele vin! - Sinele.
AUTENTIC inseamna cat de mult din noi poarta cu ele vorbele si gandurile noastre. Si EMOTIA care le insoteste. Daca omul este frumos, viu, ceea ce va arata din el prin cuvinte va starni interes.
- Ceea ce esti tu striga atat de tare incat imi este greu sa mai aud ce spui!
***
Adesea invit oamenii sa isi exploreze emotiile.
Este revelator pentru identitate.
Multi vor sa ramana doar in intelegeri.
Pentru abstractiuni, sunt pline bibliotecile si academiile.
Nu strada, nu casa, nu viata.
***
In intalnirile mele invit oamenii sa coboare adanc in ei.
Multi si-au construit intelesurile la suprafata, la vedere.
In mod ironic, vor sa si le tina cat mai ascunse de vederea celorlalti.
Unicitatea fiecaruia dintre noi este sadita adanc.
In suflete.
Sufletul este cel care calatoreste la sfarsit.