Ubi bene...

Acum un an m-am intalnit cu un amic al de-al meu. Isi sfintea casa si in acelasi timp isi “introducea” prietena mai vechilor sai prieteni.

- Eu nu prea le am cu astea, parinte, spunea mucalit un amic al amicului. Isi face totusi cruce cu viteza ca si cum nu ar fi dorit sa se consemneze si saruta crucea…

Cateva momente mai incolo amicul cu pricina se insinueaza in grupul meu de discutie; eram cu doi cunoscuti pe care nu ii vazusem de mult. Prinde un crampei de discutie si ne zice la randu-i:

- Pentru mine patriotismul… Ma uit in piata si acolo unde sunt conditiile cele mai bune… Eu sunt om de afaceri! I-am zis si fetei mele: “ Sa te duci sa inveti in afara! Vreau sa invete un pic alte lucruri!”

Unul din cei doi cunoscuti cu care vorbeam pana sa fim intrerupti tocmai imi explicase cum ii intrase fetita la Sava si era foarte fericit. Se intrase cu medie generala mare, stiam cat de greu este.

Ne uitam unul la altul nedumeriti (Cine il plesneste primul?)

Ii raspund cum nu s-ar fi asteptat (mediul nu permitea “oengisme” de-acestea cum imi mai reprosau prietenii de acolo.)

- Si apoi o sa fie sclava intr-o multinationala.

L-am privit cu mila. O ora s-a chinuit apoi sa "se faca mai bine inteles”, sa imi explice ca isi doreste ca fata lui sa ia putin din cultura nordica. Imi aduceam aminte de miile de oameni beti pe strazile unei capitale nordice, rupand normele si iesind din conventia autoimpusa, comunicand asa cum nu reuseau in viata de zi cu zi…

De cand iesise din armata… calatorise, facuse afaceri in tari straine, pe-aici incepuse sa-I miroase urat …

Mi-am adus atunci aminte ce imi spunea un prieten acum 15 ani despre adaptabilitatea de care dau dovada romani si care sperie civilizatiile vestice.

Ubi panis ibi patria

If

Daca nu ti-ar fi frica, ce ai face cu viata ta?

3 valori

John Maxwell, Ron Jenson, Stephen Covey, trei ganditori si speakeri americani. 

Ma intrebam de unde vine substanta si autenticitatea lor.

Am descoperit pentru inceput trei valori comune:

1. Toti au valori morale, legatura cu Dumnezeu si cu biserica.

2. Familia. In cartile lor apar adesea referiri la sotii, la copii si la echilibrul solid pe care si l-au construit in plan personal in jurul familiei.

3. Caracterul. Ron Jensen spune ca inainte de a culege roadele trebuie sa ne ocupam de radacini. Sa zidim caracterul inainte de a discuta despre succese trecatoare. Stephen Covey vorbeste despre Etica caracterului care a fost abandonata in ultimii 50 de ani pentru mai superficiala dar mai ispititoarea Etica a Personalitatii, cu accent pe dezvoltarea de abilitati personale in numele imaginii sociale. Maxwell isi axeaza teoria lidershipului pe integritate ca valoare umana fundamentala.

Legaturi slabe

*
In timpul teribilului val tsunami din Indonezia unei mame cu doi copii in brate i-a fost smuls unul dintre ei. De fapt, a ales sa ii dea drumul celui mai mare dintre ei. El mai avea o sansa... Prin minune dumnezeiasca a fost gasit viu dupa cateva zile plutind pe un lemn pe ocean.

**

Atunci cand un parinte tine un copil in brate in masina, la un impact frontalal masinii in accident, la o viteză de 50 km/oră copilul este smuls din bratele parintelui cu o putere de 300-320 kg. Forta de inertie este mai puternica decat imbratisarea parintelui prins in centura.

***
Exista un sindrom al barbatului in jur de 50-60 de ani care face bani multi in timp scurt si isi paraseste familia pentru o fata cu 20-30 de ani mai tanara. Energia de un anumit fel pe care o aduc banii, puterea si cu excesele care vin la pachet este de multe ori mai puternica decat legaturile familiale.

****
Marcel a studiat teologia in Elvetia dar atractia Africii l-a smuls din capela in care era pastor. Gabi a facut teologia dar acum se plimba la brat cu Machiavelli pe culoarele ministerului. In Athos exista asa zisii calugari vagabonzi. Oameni care bantuie din loc in loc, necalugariti, pe care vanturi necurate ii matura atunci cand incearca sa se aseze. Chiar si legatura cu Dumnezeu poate fi mai slaba decat furia ispitelor.

In timpul marilor furtuni ale vietii, ale istoriei nu se numara gradele de libertate ale omului ci numarul lui de legaturi puternice. Este important cat de bine este ancorat Omul in furtuna. Familie, copii, prieteni, serviciu, casa, fizic sanatos, echilibru sufletesc, nadejde la Dumnezeu... Daca sunt solide aceste legaturi il ancoreaza pe om. In spatiul ramas, libertatea este imensa si mai ales garantata.
Cand nu are aceste legaturi, se agata de fire de paie...

Sindromul paunului

Oamenii comuni sunt in cea mai mare parte a zilei anosti, previzibili. Ca un paun cu coada stransa. Doar rar si pentru scurt timp isi arata maretia din ei. Pentru ca ea exista. Fiecare Om este o creatie unicat. Si Dumnezeu nu face lucruri banale.

Este cel mai grandios spectacol, spectacolul uman. Sa ii descoperi, sa ii "prinzi" pe oameni in momentele lor de gratie, de geniu, de maretie. E ca si cum cerul se acopera de o aurora boreala, mereu alta. Sentimente spumoase,  stari de creatie, tuse puternice de caracter, eroism, efort dincolo de limite, sacrificiu, jertfa, iubire totala, ardere, sfintenie...

Si mai plin este sa il iei pe om si sa il pui in acea stare. Sa ii dai carbunele la o parte pana i se vede diamantul din el. Taieturile fine care il pot face briliant vin din educatie, calatorii, experiente de viata...

Pe strada, in multime, oameni umbla cu sufletele stranse. Doar arareori ei se deschid si infloresc dar cine are timpul si linistea sa ii priveasca?!

Complexul Lebedei

Pentru ca petrecerea data in cinstea ei era desavarsita si toata lumea o admira si o complimenta, Lebada s-a gandit ca ar fi nimerit sa le cante ceva.

Stiu atatia oameni care, printr-un concurs de imprejurari, si-au gasit locul potrivit sau favorabil si totul mergea extraordinar in jurul lor. Asemeni Lebedei, ei au crezut atunci ca nimic nu le este cu neputinta si  s-au apucat de altceva. Dar "vocea" nu i-a ajutat.

Este aproape un cliseu social!

Ionut a lucrat ca manager intr-un supermarchet. Avea sharm, era inteligent, invartea pe degete furnizorii, patronul ii lasase totul pe mana... Si ce si-a zis el: "Ma lansez in propria afacere!". Si si-a facut propriul market. Avea furnizorii, marfa la termen, vanzatori oricati, oricand... Dar socoteala din targ... Schimbarea de rol meneger/antreprenor i-a fost fatala. Si - vorba lui Jebeleanu - asemeni lui Hanibal si armatei lui grandioase de gladiatori si elefanti... N-A INVINS! Viata l-a aruncat atunci intr-o bucla lunga si dureroasa ca sa-l reaseze intr-o pozitie mai smerita si mai cuvenita.

Oameni "pe salarii mari" cu tentatia businessului, tineri nerabdatori si nevalorizati care stiu ca oricand isi pot gasi un job asemanator sau mai bun, jurnalisti de umor dar cu vocatie ratata de scriitori, intelectuali imbatabili in catedra dar cu aspiratii politice, tot atatea Lebede care si-au fortat norocul din prea mare mandrie si prea putina chibzuinta.

Complexul Lebedei este una din schemele sociale de tip "Caritas" in care omului i se da mult, apoi si mai mult, pentru ca in final sa i se ia totul. Unii stiu cand sa se opreasca. Altii au puterea sa o ia de la capat. Multii, insa, raman victime, frustrati si nu se mai ridica.

Cicluri

- Si cu Ion ce a facut?

- Incearca cineva sa ii construiasca o pozitie pentru el!

- Si Adrian?

- Pai… s-a incheiat un ciclu in viata lui. Accepta si o ia de la capat.

In cultura occidentala un ciclu ocupational tine cam 5 ani. Oamenii il incep cu constiinta faptului ca el are o durata de viata, trebuie implinit si apoi inchis. Am intalnit oameni care dupa 3-4 ani deja se pregateau pentru un nou loc de munca.

In cultura timpului prezent, proiectele de viata dezvolta finaluri de telenovela cu succesiuni prelungite, bolnaviciaose. Exista studentii de 7-8-10 ani, rectori care devin presedinti de universitati pentru ca nu mai au voie la un nou mandat si pentru ca nu isi imagineaza viata in afara preocuparilor de pana atunci, prieteni pentru ca nu mai puteu fi iubiti…

Si toate acestea sunt in functie de existenta sau nu a constiintei faptului ca viata merge inainte in forme si exprimari diferite, ca atunci cand e gata… e GATA, ca dependentele bolnavicioase il leaga pe om de desertaciuni, ii stirbesc libertatea si ii inhiba dezvoltarea personala.

Tema de aprofundat: Ciclurile de viata ale unui proiect personal!

Micile detalii

In viata omului exista mici detalii nestiute de catre ceilalti. Nu se vad de prima data, in contactele pripite ale zilelor noatre, dar ele ascund raspunsurile la marile nefericiri care il bantuie pe acesta. Sau la echilibrul solid pe care el il are si altii nu.

Exista oameni care au caractere puternice, nu mint, nu fura, fac milostenie, muncesc fara sa carteasca, nu judeca, jertfesc. Dumnezeu are o grija speciala pentru ei, nu ii lasa sa esueze, sa se piarda. Viata lor este altfel, are alta substanta, alta bucurie.  

Stiu un om pe care Dumnezeu l-a purtat pe brate si l-a scos din infern numai pentru faptul ca niciodata nu a trecut pe langa un cersetor fara sa ii dea un banut. Si pentru sufletul lui milostiv l-a ridicat. Un mic detaliu care l-a salvat.

Era un frate care murea linistit pentru ca el nu a judecat niciodata pe nimeni.

Sunt calitati Mari dar care se pot vedea doar la o privire mai atenta sau pe ale caror expresii vizibile nu stam sa le traducem… din prea mare graba.

“ Imi place ceva la omul asta dar nu stiu sa iti spun ce! Ma simt bine in preajma lui…”

Pentru ca e omul lui Dumnezeu dar nu stam sa intelegem asta…

Marile nefericiri ascund de cele mai multe ori “mici detalii” ale vietilor celor suferinzi. Detaliile in care sta ascuns divolul… Dincolo de aparentele de care ne lasam inselati cei mai multi dintre noi, la aceste detalii, amanunte ajung sa le vada, sa le simta doar cei cu privirea curatata.

Avorturi, crime, nedreptati… lucruri a caror pecete omul o poarta toata viata si se proiecteaza in toate, in multe aspecte ale vietii lui si il marcheaza profund si aproape definitiv. Peste ele isi pune masti.

Sau mai sunt acele lucruri mai mici, mai micile detalii…

Omul asta care pare “frumos” pe dinafara este de fapt zgarcit, inchis, lacom, pofticios, cu patima curviei, egoist, frustrat… Si Dumnezeu nu are loc in viata lui. Si se plange el atunci:

- De ce oare altii au noroc si eu nu?!

**

Tucu a fost totdeauna un mentor pentru mine.

L-am “urmarit” si am invatat din atitudinea lui, din modul lui de a comunica frontal, curajul, caracterul, detalii care fac din el un om intreg, a carui vecinatate te inspira si iti da putere.

Cand a aflat ca Lavinia asteapta al saselea copil s-a bucurat atat de sincer si de deschis incat mi-a dat energie pentru o luna. Venea dupa ce avusesem o discutie cu adanci reflectii si indoieli despre directiile in viata…

- Pai voi de ce va mai faceti griji, mi-a zis?! Pentru cati copii aveti pe voi va ajuta Dumnezeu! Nu trebuie sa faceti nimic.

Este micul detaliu din viata mea care imi da nadejde si curaj.