Grecia profunda!

Deasupra Sfantului Munte Athos este un nor aproape tot timpul; ca semn al protectiei Maicii Domnului. Chiar si atunci cand nu este niciun nor in restul cerului, poti vedea norisorul alb in varful muntelui.

De pe plajele din Sithonia, peninsula vecina, se vede Muntele Athos.

Grecii sunt convinsi ca in Rai se vorbeste limba greaca; pentru ca Dumnezeu este grec. Cu toate acestea, din ce in ce mai putini preoti ortodoxi sunt greci in Grecia.

Preotul grec merge imbracat tot timpul in straie preotesti, este barbatul unei singure femei toata viata si, de obicei, are multi copii. Strictetea normelor de viata ale unui preot il face sa isi gaseasca greu sotie. Multi dintre ei sunt preoti celibati sau chiar calugari.

In sudul Sithoniei, incepand din Sarti, Sykia, este preot paroh peste 28 de biserici intinse pe 40 de km un preot roman, Parintele Nicolae – Pater Nicolaus. Sa nu indraznesti sa le zici ceva grecilor despre parintele lor!

Tatal parintelui lucra la Petrol si Gaze in zona Moinesti – Bacau si asculta Europa Libera in curte cu radioul dat la maxim; ostentativ. Securitatea l-a omorat.

La 16 ani, Nicolae – cel mai mare dintre copii a fost obligat sa se angajeze in locul tatalui ca sa isi intretina mama si cei 4 frati. Si a continuat sa asculte, la randul lui, Europa Libera in curte cu radioul dat la maxim.

A fost ridicat de securitate, anchetat si batut cu scaunul pus pe cap.

A aflat ca este un preot la Valea Plopului care ar putea sa il ascunda. S-a dus aici si i-a cerut adapost parintelui uitand sa ii spuna ca este cautat de securitate.

Dupa catava vreme, securitatea i-a dat de urma si i-a trimis mandat de arestare aici.

Ii spune parintelui Tanase si acesta ia hotararea sa il trimita intr-un sat din delta, la un alt preot - fin de-al lui.

Tanarul Nicolae pierde vaporul; acest vapor se scufunda si toti oamenii care erau in el mor! Pleaca cu celalalt vapor, ajunge la destinatie, dar toata lumea din Valea Plopului este convinsa ca a murit.

Imediat dupa revolutie se intoarce acasa, mai lucreaza o vreme in tara dupa care pleaca la Sfantul munte, cu greu, cu bani putini.

Atoniada este o scoala teologica veche in Muntele Athos; tanarul Nicolae urmeaza cu abnegatie aceasta scoala si este rugat de mai multi episcopi sa slujeasca intr-o parohie greceasca.

Prin anii 70, in Sytonia nu era curent electric si aici se putea ajunge din Tesalonic doar cu vaporul, in cateva zile. In zona Sykia populatia este venita majoritar din Capadocia Sfantului Vasile cel Mare, din Asia Mica, atunci cand au fost izgoniti definitiv de turci, la inceputul secolului XX.

Bisericile sunt mari si frumoase dar nu au turle, ca sa nu le vada turcii.

Tot pe vremea turcilor, acestia navaleau in satele grecesti si le profanau mormintele. Asa ca au inceput sa isi ingroape mortii la adancime mica si in timpul navalirilor ii dezgropau si ii tineau sub pat in valize. De atunci a ramas obiceiul ca mortii sa fie ingropati la 30 de cenimetri sub pamant. La trei ani se dezgroapa, se pun intr-o valiza si se pastreaza in osuarul din cimitir. Timp de trei ani mormintele sunt ingrijite si tamaiate zi de zi de catre un membru al familiei.

In primii trei ani de la venire in Sykia, Pater Nicolaus a tinut Sfanta Liturghie in fiecare zi, de la ora 7. Preoteasa, absolventa de franceza – spaniola la Universitatea din Bucuresti era prezenta la fiecare.

Parintele Nicolae are 39 de ani si 5 copii.

Mai am o fetita!

Mai am o fetita.

Are 750 de grame si mai are 3 luni si jumatate pana se naste.

Am vazut-o de la 20 de saptamani, e fascinant! Oricat as incerca, nu pot sa integrez acest lucru minunat decat prin aproximare.

In mersul nostru prin lume Dumnezeu ne-a ingaduit doua inlesniri:

Prima este aceea de a opera mental cu aproximari ale lucrurilor. Aici profunzimea rationamentelor si nuantelor depinde de incarcatura pe care fiecare om o da lucrurilor. Este important pentru aceasta modul in care fiecare ne definim TEORIA prin alegerea OBIECTELOR si a RELATIILOR intre ele. Mecanica lucreaza cu aproximari grosiere si nu este interesata decat de masa corpurilor pe cand fizica cuantica merge la fineturi de structura si relatii complexe intre obiectele sistemului. Sociologia ma infioara, lucreaza cu "obiecte statistice".

A doua este uitarea. Ne-a ingaduit-o ca sa ne "golim" din cand in cand si sa ne putem improspata. Istoria nu uita. Popoarele mari au aceasta calitate de a-si castiga consecventa prin exercitiul ne-uitarii istoriei. Eram convins ca nemtii nu ne vor uita/ierta pana ce am vazut kazaciocul lui Schroder de pe conducta ruseasca.

Exista lucruri in universul meu pe care le prospectez din cand in cand si care ma apasa cu neputinta de a le cuprinde, oricat as incerca:

Nemarginirea universului

Infinitul mic, eevidenta ca poti sonda nesfarsit "in jos"

Timpul

Relativitatea Timpului

Viata

Nasterea de oameni

Gandul

Sufletul

...

La nelinistile lui Emil Cioran, Petre Tutea ii spunea: - Tu incerci sa iei din prerogativele lui Dumnezeu!

Grija lumeasca

In ultima vreme vad in prejma mea oameni care au „stress-uri”.

Traim experientele noastre de viata cu apasarea si orgoliul ascuns al unicitatii lor.

„Dramele” copiilor sunt incomensurabile si ireparabile, la limita dezastrului.

Incercam sa ii explic prietenului meu conferentiar la Universitate ca micile lui incidente legate de muncitorii care ii lucrau casa nu trebuie sa il afecteze foarte tare si ca el nu cunoaste presiunea unui „deadline”, a termenului de plata a unei facturi sau ce inseamna ca tot proiectul tau sa depinda de seriozitatea unui functionar si tot stresul generat de acestea situatii. Mi-a raspuns ca sa salvez eu ursii polari ca problemele lui astea sunt!

Roxana este stresata pentru ca si-a pierdut vechiul serviciu si ca este fortata sa inceapa un „after school” in conditiile in care nu a administrat nicio afacere pana acum.

Dan este regizor, are impresar, ar trebui sa puna o piesa noua in Resita dar, pur si simplu, montarea s-a intrerupt si nu se intrevede nimic. Alte cateva proiecte s-au risipit anul acesta. Dan este un om care se roaga zilnic, citeste, dar aceasta perspectiva a saraciei pune fata in fata deznadajduirea ca examen practic cu valenta ei de pacat greu, asa cum il stie din lecturile lui teologice. Il incearca Dumnezeu.

Viorica porneste cu nadejde o afacere de la zero, dupa ce cu cativa ani inainte vindea in propria revista publicitate de 100.000 de euro

Ovidiu s-a asociat intr-o afacere cu prietenul sau din copilarie, cu toata increderea, iar acesta pleaca cu tot profitul de 2 milioane de euro.

Giuliano si Mari si-au facut restaurantul visurilor lor, 5 stele Michelin, atmosfera desavarsita, probabil o afacere prospera dar este prima data cand nu isi pot onora datoriile pe termen scurt catre prieteni. Giuliano nu mai doarme noaptea.

Magda este stresata pentru ca, dupa ce a ramas vaduva la 30 de ani, o jurista tanara de la primarie o suna si ii spune ca tot ce va face de acum incolo si poate afecta interesele copiilor trebuie sa aiba acceptul ei, ca nu are voie sa vanda nimic si ca nu are acces la propriul cont bancar pentru ca sunt si banii copiilor.

Elena are 3 copii. A treia este o fetita si o cheama Lavinia. Are 9 ani si este superba. Acum 10 ani, cand a aflat ca este insarcinata, mai avea doi baieti, ii era greu, lucra intr-un magazin iar patroana i-a spus ca daca intrerupe sarcina o da afara, ca o sa fie fetita si ca o sa o boteze chiar ea. I-a ajutat Dumnezeu si dupa nasterea fetitei si-au vandut apartamentul din Bucuresti, si-au cumparat o casa langa Timisoara, a facut scoala de asistente si s-au angajat amandoi, ea si sotul ei, ea asistenta si el infirmier in acelasi spital. Au sere cu legume, vand salata primavara si rosii vara. Traiesc modest. Copii sunt cuminti, Sergiu viseaza sa se faca bucatar si a fost in excursie cu primaria la Praga. Mama ei sta cu ei, munceste enorm dar isi tine schizofrenia in frau cu medicamente. I s-a declansat in copilarie in urma socului avut in urma unui viol. Noua luni mai incolo se nastea singurul ei copil. In octombrie Elenei si sotului ei le expira contractul de munca pe perioada determinata; pozitia este libera dar prin ordonanta de guvern nu se mai fac angajari in spital. Acesta este stresul ei.

Vazand problemele oamenilor, imi este rusine sa am „stresuri”.

La sfarsitul zilei ridic privirea din preocuparile cotidiene si, in drum spre casa, dau un telefon unui prieten care are greutati, trec pe la mormantul fratelui meu, iau la ocazie un paznic ce asteapta o masina de o ora si jumatate si il duc doi km mai departe de casa mea pana la el acasa iar la intoarcere il duc o statie ca sa prinda autobuzul pe un domn care alerga disperat dupa ultima cursa din seara asta.

„ – M-ati ajutat enorm! Dumnezeu sa va binecuvanteze!”

">