tag:blogger.com,1999:blog-4731877129709731696.post3275793724986231348..comments2024-01-28T05:23:42.627+02:00Comments on Dimensiunea umana: Despre frica si egoism.Unknownnoreply@blogger.comBlogger6125tag:blogger.com,1999:blog-4731877129709731696.post-78472086633571909722011-12-16T02:40:34.074+02:002011-12-16T02:40:34.074+02:00Corabia Eroismelor Navighează Egoist Intotdeauna D...Corabia Eroismelor Navighează Egoist Intotdeauna Dincolo de Capul Fricii... - paradoxal, unii urmand calea aceasta au ajuns direct in iad...Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4731877129709731696.post-27821009191241456172011-12-08T18:17:48.537+02:002011-12-08T18:17:48.537+02:00"22 ani" de la revolutie - unul din mome..."22 ani" de la revolutie - unul din momentele de euforie ale fricii&egoismului - ... si a unui eroism - colectiv - determinant...Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4731877129709731696.post-54008839194091480942011-12-06T11:42:30.050+02:002011-12-06T11:42:30.050+02:00@ Mugurel
Aşa este şi nici măcar nu putem să îi j...@ Mugurel<br /><br />Aşa este şi nici măcar nu putem să îi judecăm prea aspru: într-o societate în care "a fi" înseamnă "a avea", tinerii visează în cel mai bun caz "să aibă"(o nuntă perfectă, o casă perfectă, "ceva sigur"). Am întrebat şi eu, la rândul meu, pe tinerii studenţi în pragul absolvirii (anul III, semestrul II) ce vor să facă după licenţă. Confuzia a fost aproape generală. Foarte puţini aveau un proiect personal ("vreau să fiu aviator sau pompier sau medic sau pictor, vreau să zbor, vreau să salvez vieţi, vreau să cânt sau să dansez, vreau să fac filme sau fotografii, prin urmare mă pregătesc pentru asta"). Cei mai mulţi dădeau răspunsul comod (vreau să fac un Master - nu se ştia exact ce fel de master şi care era motivul pentru care "acel master", iar nu altul). În tot cazul, în privinţa unui ipotetic job, era foarte clar : urma să fie un job "undeva la un birou", de preferinţă la stat pentru că era sigur.<br />Ideea este că tinerii nu prea mai visează "să facă", pentru că asta nu mai înseamnă nimic. Familia şi media promovează modelul de succes întemeiat pe "a avea", model generator de nefericire în cele din urmă, pentru că niciodată nu le poţi avea pe toate, iar pe drumul acesta riscul de a te pierde pe tine însuţi este foarte mare. Şcoala şi Biserica ar trebui să promoveze modelul bazat pe "a face", însă autoritatea lor e undeva sub nivelul mării. <br />În concluzie, cred că am putea să avem un viitor numai dacă "îl vom imagina", dacă vom visa la el. Câtă vreme vom rămâne închişi în trecut (cu toate ale lui), şansa unui viitor este din ce în ce mai mică.<br /><br />Ciprian.Anonymoushttps://www.blogger.com/profile/06621974976667990097noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4731877129709731696.post-50349136468871603352011-12-06T09:51:46.959+02:002011-12-06T09:51:46.959+02:00@ Ciprian T.
Poate ar tebui sa facem o colecta de...@ Ciprian T.<br /><br />Poate ar tebui sa facem o colecta de vise! Tinerii nu mai stiu, nu mai vor sa viseze. Este intr-adevar trist. Am vazut in aceasta un indicator pentru starea societatii.<br />Dar visele se hranesc din alte vise.<br />Cred ca cel mai bun lucru este sa indraznim fiecare sa depasim existentele anoste si sa ne implinim visele nebune!mhttps://www.blogger.com/profile/12820467566993841077noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4731877129709731696.post-31450244300524111142011-12-05T18:30:24.881+02:002011-12-05T18:30:24.881+02:00exista Medicatie_Anti_Frica... alcohol, cafea ... ...exista Medicatie_Anti_Frica... alcohol, cafea ... de obicei remedii care cultiva "Uitarea"...Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4731877129709731696.post-66863094712143036042011-12-05T15:49:12.157+02:002011-12-05T15:49:12.157+02:00În completarea titlului: ", precum şi despre ...În completarea titlului: ", precum şi despre tristeţe şi singurătate"... Lucrez de câteva luni în Luxemburg, într-o instituţie europeană. Aici am întâlnit cei mai mulţi oameni singuri (la propriu) de până acum. Discuţiile se leagă foarte greu, curajul propriei opinii este ceva exotic, iar subiectele de bon ton sunt (după "ce mult e de lucru"), "cât de scumpe sunt casele" şi "ce maşină vreau să îmi cumpăr". O rază de lumină... o colegă româncă de la Comisie organizează în fiecare an o colectă de cadouri pentru copiii săraci de la ţară. Rechizite, haine, dulciuri, jucării, în funcţie de vârsta fiecărui copil "adoptat" cu această ocazie. Anul trecut au primit cadouri 250 de copii. Eu unul, cumpărând cele necesare pentru cei doi fraţi (de 9 şi 10 ani), am fost mai fericit decât oricând. În rest, e fiecare pentru sine, deprimat că nu mai are destul loc în dulapuri pentru haine, destul loc în garaj pentru maşini, destul loc în casă pentru toate lucrurile inutile. Toate vin să întărească acea iluzie a lui "ceva sigur" de care vorbea copila dintr-a 12-a. Ar trebui să le spună cineva tinerilor de azi că sigure sunt numai visele lor şi că, dacă îşi doresc ceva foarte mult, ar face bine să înceapă să viseze.<br />Din Luxemburg, cu bucurie,<br /><br />Ciprian T.Anonymoushttps://www.blogger.com/profile/06621974976667990097noreply@blogger.com